Recusal motion rejected for prior adjudication of similar building permit disputes; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.12.2016, la nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Corunca, obligarea pârâtului la emiterea autorizaţiilor de construire pentru intrarea în legalitate a celor 8 case de locuit P+M, în sistem cuplat, cu două unităţi locative C1+C2, situate în com. Corunca, nr. x şi identificate prin planul de situaţie, CF nr. x şi CF nr. y, com. Corunca, edificate de reclamantă şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 609 din 06 iulie 2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Tg. -Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Corunca, fiind obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în sumă de 1.000 RON.

3. Recursul

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Tg. -Mureş, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecarea litigiului pe fond să se dispună admiterea acţiunii introductive în sensul obligării intimatului la emiterea autorizaţiilor de construire pentru intrarea în legalitate a celor opt case de locuit edificate, cu cheltuieli de judecată.

4. Cererea de recuzare

Prin cererea formulată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2018 în cadrul dezbaterilor în dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul acestei instanţe, cerere formulată ulterior şi în scris, înregistrată la 19 ianuarie 2018, recurenta societatea reclamantă A. S.R.L. a recuzat doi din cei trei membri ai completului de judecată în calea de atac a recursului, şi anume doamnele judecător B. şi C., invocând dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

Titulara cererii de recuzare a subliniat faptul că echidistanţa şi imparţialitatea celor doi magistraţi în soluţionarea cauzei este înlăturată deoarece aceştia şi-au exprimat părerea cu privire la soluţia ce poate fi pronunţată în cauza de faţă prin participarea la soluţionarea dosarului nr. x/2016, dosar ce a avut un obiect similar cu cel al prezentei cauze şi, totodată, a avut o stare de fapt identică celei din prezentul dosar.

În acest context, s-a reţinut că din perspectiva în care în dosarul indicat soluţia a fost de respingere a recursului, este cât se poate de clară soluţia ce urmează a fi pronunţată în prezentul dosar, motivele de recurs fiind identice.

5. Soluţia pronunţată de instanţă asupra cererii de recuzare

Prin încheierea nr. 26 din 29 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de recuzare formulată de A. S.R.L. împotriva doamnelor judecător B. şi C., vizând soluţionarea dosarului nr. x/2016

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este invocat în legătură cu un alt dosar, respectiv dosarul nr. x/2016 în care cei doi judecători recuzaţi au făcut parte din completul de recurs şi au pronunţat Decizia nr. 1166/R/28.11.2017 prin care a fost respins recursul formulat de reclamanţii (persoane fizice) din respectiva cauză, împotriva sentinţei nr. 353/8.05.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţă prin care reclamanţilor li s-a respins cererea de obligare a Primarului Comunei Corunca la emiterea autorizaţiei de construire pentru intrarea în legalitate. Prin urmare, nu este vorba de aceeaşi cauză pentru a fi incident cazul de incompatibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci de cauze diferite care au obiect similar, or pe rolul instanţelor sunt foarte frecvente cauzele cu obiect similar.

În cazul dedus judecăţii nu s-a invocat şi nici nu rezultă că cei doi judecători ar fi făcut vreo afirmaţie cu referire la soluţia pe care o vor pronunţa în cauză, iar soluţionarea unei cauze anterioare având acelaşi obiect cu cel din dosarul prezent în condiţiile conforme cu cele impuse de C. proc. civ. nu poate constitui motiv de a crede că judecătorul şi-a formulat deja o opinie asupra modului în care va soluţiona în final cauza sau că ar exista alte elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 26 din 29 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de recuzare şi înlăturarea de la judecarea recursului a doamnelor judecător B. şi C. şi recompunerea completului, prin desemnarea altor judecători în vederea soluţionării dosarului.

În motivarea recursului, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, a susţinut că instanţa a încălcat şi dispoziţiile art. 6 din CEDO, împrejurare ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa a încălcat şi normele ce reglementează cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.

În opinia recurentei, echidistanţa şi imparţialitatea celor doi magistraţi în soluţionarea cauzei este înlăturată, deoarece aceştia şi-au exprimat părerea cu privire la soluţia ce poate fi pronunţată în cauza de faţă prin participarea la soluţionarea dosarului nr. x/2016, dosar ce a avut un obiect similar cu cel al prezentei cauze şi, totodată, a avut o stare de fapt identică celei din prezentul dosar.

II. Hotărârea şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Examinând cererea de recurs prin prisma criticilor dezvoltate de recurentă, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele în continuare prezentate.

Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ţinându-se seama de principiile dreptului la apărare, al disponibilităţii şi contradictorialităţii ce guvernează procedura civilă. De altfel, motivele de fapt pe care îşi întemeiază recurenta-reclamantă calea de atac declarată în cauză, privesc nu atât procedura de soluţionare a cererii de recuzare, ci mai ales lipsirea sa ulterioară, de anumite garanţii procesuale, în condiţiile pronunţării unei soluţii de respingere a cererii de recuzare formulate în cauză.

Analizând susţinerile recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că aceasta nu a făcut dovada unor elemente de natură să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor, în accepţiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., republicat,

Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. "judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca … atunci când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece", iar potrivit pct. 13 al aceluiaşi articol "judecătorul este, de asemenea incompatibil de a judeca … atunci când există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa…"

Fundamentul instituţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 41 - 44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, imparţialitatea are, pe de o parte, o conotaţie subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmăreşte a determina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparţialitatea implică aparenţa de corectitudine a instanţei, incluzând aici şi percepţia subiectivă a părţilor cu privire la atitudinea magistraţilor, astfel încât pentru a asigura toate garanţiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, se impune neparticiparea judecătorului la soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

Înalta Curte constată că aspectul invocat de către recurentă în susţinerea cererii sale de recuzare, şi anume împrejurarea că cei doi judecători recuzaţi au făcut parte din completul de recurs care a pronunţat Decizia nr. 1166/R/28.11.2017 în dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins recursul formulat de reclamanţii (persoane fizice) din respectiva cauză, împotriva sentinţei nr. 353/8.05.2017 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţă prin care reclamanţilor li s-a respins cererea de obligare a Primarului Comunei Corunca la emiterea autorizaţiei de construire pentru intrarea în legalitate, nu reprezintă o situaţie de natură a demonstra lipsa de imparţialitate a membrilor completului de judecată. De altfel, se constată că dosarul invocat de recurentă la a căror judecată au participat şi cele două doamne judecător recuzate în prezenta cauză, chiar dacă are obiect similar, priveşte alte părţi şi vizează emiterea altor autorizaţii de construire pentru alte unităţi locative.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu există nicio împrejurare care să creeze suspiciuni în ceea ce priveşte imparţialitatea şi obiectivitatea membrilor completului de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ. şi care să aducă atingere dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., analizând motivele invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 26/CC/R din 29 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2018.