Appeal against dismissal of fiscal administrative action for lack of personal interest rejected, affirming company's exclusive standing to challenge corporate inspection measures

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice, anularea Deciziei nr. 41/P/28.07.2014 emisă de M.F.P. - Biroul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă înregistrată la D.G.R.F.P. Craiova sub nr. X/03.12.2013, ce vizează nelegalitatea şi netemeinicia pct. 3.2 şi 3.3 din cadrul Dispoziţiei Obligatorii înregistrate sub nr. X/06.11.2013, ce au avut la bază constatările de la cap. III.2.5. din Raportul de inspecţie economico-financiară încheiat la data de 31.10.2013 şi Procesul Verbal nr. x/31.10.2013, încheiate de organele de control din cadrul D.G.R.F.P. Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 206 din data de 5 mai 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice, ca lipsită de interes.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu justifică un interes personal şi actual în promovarea cererii de chemare in judecată având ca obiect anularea măsurilor dispuse la pct. 3.2, respectiv 3.3, care vizează exclusiv conducerea societăţii verificate. Singura persoană vătămată in înţelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 101/2012 care ar putea să conteste aceste măsuri este societatea S.C. B. S.A., care, de altfel a şi înţeles să conteste aceste măsuri, astfel cum rezultă din decizia nr. 1966/2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2013.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimaţi

Împotriva sentinţei a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A apreciat recurentul că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut lipsa interesului în promovarea cererii de chemare în judecată, faţă de împrejurarea că măsurile contestate au fost stabilite în sarcina conducerii S.C. B. S.A. şi nu împotriva reclamantului.

De asemenea, nu se poate pretinde că nu există interes în promovarea acţiunii câtă vreme măsurile contestate vizează direct persoanele care au făcut parte din comisia care a luat decizia semnării contractelor subsecvente acordului cadru, iar împotriva acestor persoane, printre care se numără şi reclamantul A., a fost formulată plângere penală.

Intimaţii-pârâţi Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova au depus, fiecare, întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat, din perspectiva dispoziţiilor legale incidente şi a înscrisurilor depuse la dosar, că reclamantul nu justifică un interes pentru a contesta măsurile dispuse.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor potrivit încheierii de şedinţă din data de 08.12.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., iar părţile nu au formulat punct de vedere asupra acestuia.

Având în vedere menţiunea din raport, referitoare la admisibilitatea în principiu a recursului, completul de filtru a apreciat că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată şi a procedat la soluţionarea cauzei în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

4.2. Cu privire la fondul recursului - analiza motivelor de casare invocate

Completul de filtru, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalităţii deciziei nr. 41/P/28.07.2014 emisă de M.F.P. - Biroul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva măsurilor 3.2 şi 3.3 ale dispoziţiei obligatorii nr. X/06.11.2013.

Dispoziţia menţionată a avut la bază constatările din cuprinsul raportului de inspecţie economico-financiară încheiat la data de 31.10.2013 şi procesului-verbal nr. x/31.10.2013, încheiate de organele fiscale în urma controlului efectuat la S.C. B. S.A. şi a impus:

"Măsura 3.2 - Conducerea societăţii va lua măsurile necesare pentru recuperarea sumei totale de 1.492.014,10 RON reprezentând valoarea situaţiilor de lucrări recalculate in funcţie de tariful orar realizat de operatorul economic şi cotele de cheltuieli indirecte şi profit prevăzute prin devizul ofertă, de la clienţi sau de la persoanele răspunzătoare de angajarea resurselor financiare ale societăţii.

Măsura 3.3. - Conducerea societăţii va analiza necesitatea, economicitatea, eficacitatea şi eficienţa incheierii tuturor contractelor subsecvente de prestări servicii şi de executare de lucrări şi va sesiza organele abilitate ale statului, conform prevederilor legale".

Se observă că aceste măsuri obligatorii au fost impuse în sarcina conducerii S.C. B. S.A. şi ele nu cuprind nicio menţiune referitoare la persoana reclamantului .

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ persoana vătămată într-un drept sau interes legitim prin emiterea de către o autoritatea administrativă a unui act administrativ.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes".

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", conform art. 33 din acelaşi cod. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie, necesară nu numai în momentul declanşării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei.

Având în vedere dispoziţiile sus-menţionate, soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca fiind lipsită de interes, este legală şi este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar. Sentinţa reflectă o interpretare şi aplicare corectă a normelor de drept şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul invocă faptul că, în cuprinsul Raportului de inspecţie economico- financiară din data de 31.10.2013, este menţionat şi numele său la capitolul persoanele răspunzătoare pentru încheierea unor contracte comerciale care au avut un efect negativ asupra performanţelor financiare ale societăţii, scopul demersului său judiciar fiind evitarea unei eventuale răspunderi patrimoniale.

În speţă însă, persoana controlată este S.C. B. S.A., măsurile obligatorii au fost dispuse în sarcina conducerii societăţii, astfel încât singura persoană vătămată, în înţelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 101/2012, care le-ar putea contesta este societatea. De altfel, acest lucru s-a şi întâmplat, S.C. B. S.A. formulând acţiunea în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Dolj.

Instanţa de control judiciar nu poate primi argumentele recurentului, în condiţiile în care, în cauză, se poate vorbi doar de un eventual prejudiciu în sarcina societăţii, eventual fiind şi interesul reclamantului în contestarea măsurilor dispuse, câtă vreme acesta nu a probat consecinţele vătămătoare produse efectiv de actul administrativ contestat.

Concluzia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii în contencios administrativ este, de asemenea, întărită şi de hotărârea pronunţată în dosarul penal nr. x/2014 al Tribunalului Dolj, care a confirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de reclamant, în sarcina reclamantului nefiind, aşadar, stabilită săvârşirea unei fapte penale de natură a-i antrena răspunderea.

Faţă de considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 206 din data de 5 mai 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2017.