Prosecutor's salary challenge inadmissible for missing prior administrative procedure deadline.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.07.2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

- anularea Ordinelor nr. 492/13.02.2014, respectiv nr. 864/01.04.2014, emise de pârât şi recalcularea indemnizaţiilor de încadrare lunară brută şi a sporurilor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, precum şi cel pentru păstrarea confidenţialităţii, în conformitate cu clasa de salarizare 95, corespunzătoare unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani şi gradaţiei 2, corespunzătoare unei vechimi în muncă de 5 ani la 10 ani, începând cu data de 31.01.2014/01.02.2014, respectiv în conformitate cu clasa de salarizare 96, corespunzătoare unei vechimi în funcţie de la 3 la 5 ani şi gradaţiei 2, corespunzătoare unei vechimi în muncă de 5 ani la 10 ani, începând cu data de 01.03.2014

- în subsidiar, să se constate că reclamantul trebuia să fie trecut în clasa 97 (corespunzătoare unei vechimi în funcţie între 5-10 ani) gradaţia 2, începând cu data de 31.01.2014.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3468 din data de 16 decembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de necompetenţă şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că reclamantul a formulat contestaţia prevăzută de art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013 cu depăşirea termenului reglementat de textul de lege, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile, condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimat

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanţa de fond a respins, în mod greşit, în totalitate acţiunea ca inadmisibilă, întrucât pentru capătul de cerere vizând anularea ordinului nr. 864/01.04.2014 fusese făcută dovada parcurgerii procedurii prealabile. A precizat recurentul că prin neanalizarea şi nepronunţarea asupra tuturor capetelor de cerere formulate, cereri care nu sunt nici accesorii, nici subsidiare primeia, instanţa a încălcat norme de drept procedural şi principiul liberului acces la justiţie.

În aceste condiţii, se impune rejudecarea cauzei, cu analizarea pe fond a tuturor capetelor de cerere, urmând ca instanţa să solicite pârâtului să depună actele în baza cărora au fost emise cele două ordine şi, eventual, să dispună efectuarea unei expertize contabile, care să evalueze cuantumul indemnizaţiei lunare şi al sporurilor cuvenite.

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor potrivit încheierii de şedinţă din data de 08.12.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a confirmat primirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi a precizat că nu formulează punct de vedere, obiecţiuni etc. în privinţa acestuia.

Având în vedere menţiunea din raport, referitoare la admisibilitatea în principiu a recursului, completul de filtru a apreciat că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată şi a procedat la soluţionarea cauzei în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

5.2. Cu privire la fondul recursului - analiza motivelor de casare invocate

Completul de filtru, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalităţii a două ordine succesive prin care reclamantului, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, i-au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază începând cu datele de 31.01.2014, respectiv 01.04.2014.

Subsidiar cererii de anulare a acestor ordine, reclamantul a solicitat recalcularea indemnizaţiilor de încadrare lunară brută şi a sporurilor cuvenite, dar şi reclasificarea în clasa 97.

Din examinarea ordinelor contestate nr. 492/13.02.2014 şi nr. 864/10.04.2014, Înalta Curte constată că acestea au fost emise de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu dispoziţiile legale în materia salarizării, ce includ O.U.G. nr. 103/2013, act normativ care, în art. 12, statuează următoarele:

"(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei."

Menţiunea posibilităţii de contestare, conform art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013, se regăseşte în art. 2 din fiecare dintre cele două ordine, iar contestaţia astfel reglementată are caracterul plângerii prealabile instituite de legea contenciosului administrativ.

Art. 2 lit. j) din Legea nr. 554/2004 defineşte plângerea prealabilă ca fiind cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia, iar art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ, purtând denumirea marginală "Procedura prealabilă", prevede că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Procedura prealabilă este o etapă obligatorie în orice litigiu de contencios administrativ, dar şi o condiţie de admisibilitate/un fine de neprimire a acţiunii, neîndeplinirea acesteia fiind sancţionată cu respingerea cererii ca inadmisibilă, în acord cu dispoziţiile art. 109 C. proc. civ.

În acest context, instanţa de control judiciar apreciază că argumentele recurentului sunt nefondate, capetele de cerere formulate nu sunt independente şi nu puteau fi analizate, în condiţiile în care pentru primul act administrativ atacat nu a fost parcursă procedura prealabilă sus-menţionată, aspect necontestat de către recurent.

Fiind obligatoriu ca demersul judiciar al reclamantului să respecte norma specială cuprinsă în art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013, dar şi condiţiile generale în materie impuse prin Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că sentinţa recurată reflectă o interpretare şi aplicare corectă a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 3468 din data de 16 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2017.