Eligibility of unaccredited university for public research funding as non-governmental organization under scientific research law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - DEPARTAMENTUL IX şi FUNDAŢIA A. şi UNIVERSITATEA A., anularea parţială a Deciziei nr. 4/23.01.2014, măsura II pct. 2 pentru valorificarea constatărilor din Procesul-verbal de constatare nr. x/19.12.2013 şi a încheierii nr. 8/28.02.2014, privitor la măsura II.2, suspendarea executării parţiale a actelor administrative sus menţionate, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la 02.04.2014, reclamanta a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, este necesar ca Fundaţia A.- Universitatea A. să fie introdusă în cauză, pentru a-şi putea formula apărări şi pentru opozabilitatea hotărârii.

Curtea a constatat admisibilitatea cererii de intervenţie forţată, în şedinţa publică din 09.12.2014, având în vedere conţinutul măsurii dispuse prin actul administrativ contestat în speţă, şi anume obligaţia reclamantului de a dispune rezilierea contractului cu instituţiile chemate în calitate de interveniente forţate şi urmărirea recuperării integrale a sumelor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3574 din data de 23.12.2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Admite acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a admis cererea de intervenţie forţată a Fundaţiei A. şi Universităţii A., a anulat în parte Decizia nr. 4/2014, Procesul-verbal nr. x şi încheierea nr. 8/2014, în ceea ce priveşte aspectele care fac obiectul măsurii II.2 din Decizia 4/2014 şi a obligat pârâta la plata sumei de 50 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat a formulat următoarele critici:

Instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 1, art. 3 alin. (1), art. 5 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată, art. 1161 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi H.G. nr. 410/2002 privind structurile şi specializările universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu din instituţiile de învăţământ superior, coroborate cu art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 82/1998 privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de taxe şi impozite, în vigoare la data înregistrării fiscale a Fundaţiei şi art. 72 alin. (1) lit. a) - b) din O.U.G. nr. 92/2003.

În raport de actele normative sus menţionate, instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, a apreciat în mod eronat că nu sunt întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 47 din Modelul de contract de finanţare pentru execuţie proiecte anexa 3 la Decizia nr. 9296/2007 a ANCS, întrucât documentele care au stat la baza actelor atacate probează faptul că atribuirea contractelor de finanţare s-a făcut în urma furnizării de informaţii inexate.

De asemenea, nu s-a ţinut cont nici de temeiul de drept în baza căruia s-a dispus măsura contestată, respectiv prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1994, republicată, potrivit cărora în cazul în care se constată abateri de la legalitate şi regularitate care au produs prejudicii, acestea sunt aduse la cunoştinţa conducerii entităţii verificate, pentru ca aceasta prin acte proprii să determine întinderea exactă a prejudiciului şi să întreprindă demersurile necesare şi legale în vederea recuperării lor.

1. Măsura prevăzută la pct. II.2 din Decizia nr. 4/2014 a fost dispusă în sarcina intimatei - reclamante, UEFISCDI, întrucât în urma verificărilor efectuate de către Curtea de Conturi a României s-a constat că, în cadrul competiţiilor organizate de către în perioada 2007 - 2012, au fost acceptate la finanţare proiecte elaborate de către Universitatea "A." din Cluj - Napoca, în sumă totală de 7.844.856,65 RON, cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, în care se stabileşte faptul că instituţiile de învăţământ superior contractante trebuie să deţină statutul de "acreditate".

Universitatea "A." din Cluj - Napoca a fost înfiinţată de către Fundaţia "A." din Cluj - Napoca (CIF x) şi a primit în anul 2002 autorizarea de funcţionare provizorie în baza art. 2 din H.G. nr. 410/2002 privind structurile şi specializările universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu din instituţiile de învăţământ superior. Acreditarea a fost obţinută începând cu 06.04.2012, urmare a publicării Legii nr. 58/2012 privind înfiinţareaUniversităţii "A." din municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Din Raportul nr. x al Departamentului de Acreditare din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior, în temeiul căruia a fost propusă acreditarea entităţii, rezultă că denumirea acesteia a fost "Fundaţia A. - Universitatea A." din Cluj-Napoca înainte de acreditare şi "Universitatea A."'din Cluj-Napoca odată cu primirea acreditării.

În Raportul de autoevaluare pentru perioada 2001-2008, întocmit în vederea atestării capacităţii de a desfăşura activităţi de cercetare - dezvoltare, la capitolul cuprinzând "Datele de autentificare ale unităţii de cercetare - dezvoltare, sunt menţionate următoarele:"Denumirea: FUNDAŢIA A. - UNIVERSITATEA A. CLUJ - NAPOCA. Statutul juridic: instituţie de învăţământ superior autorizată să funcţioneze provizoriu prin H.G. nr. 410/2002."

Având în vedere aceste aspecte, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că la data semnării contractelor de finanţare (competiţiile 2007 - 2011), Universitatea A. nu obţinuse acreditarea, care îi conferea dreptul de a fi cuprinsă în sistemul naţional de cercetare-dezvoltare.

Prin urmare, la acea dată entitatea nu era eligibilă pentru a deţine calitatea de contractor în contractele de finanţare derulate în cadrul programelor naţionale de cercetare.

Finanţarea unei întreprinderi de învăţământ superior neacreditate a fost posibilă din cauza faptului că documentele încărcate în format electronic de către responsabilul Universităţii "A." în "Registrul Potenţialilor Contractori"cuprind Statutul, actul constitutiv şi situaţiile financiare pentru perioada 2004 - 2011 aparţinând Fundaţiei "A.".

Informaţiile inexacte furnizate au produs confuzie, determinând UEFISCDI să abordeze eronat analiza eligibilităţii, prin încadrarea Universităţii "A." în categoria "organizaţii neguvernamentale care au ca obiect de activitate şi cercetarea-dezvoltare, fără a ţine seama de următoarele aspecte:

- semnatarii contractelor erau persoane angajate aparţinând universităţii, care nu aveau competenţa de a reprezenta şi angaja Fundaţia "A."

- denumirea utilizată este Fundaţia "A."- Universitatea "A.", coroborată cu codul de înregistrare fiscală al instituţiei de învăţământ superior şi ştampila cu amprenta Fundaţia "A."- Universitatea "A."(adică denumirea instituţiei de învăţământ superior dinainte de acreditare);

- activitatea de cercetare se desfăşura în cadrul instituţiei de învăţământ superior, această activitate nefiind desfăşurată cu regularitate de către Fundaţie;

- sumele pentru derularea contractelor de finanţare (perioada 2010 - 2012) au fost virate către contractorul Fundaţia "A."- Universitatea "A.", având codul de înregistrare fiscală (CIF) nr. x, aferent "Instituţiei de învăţământ superior". Fundaţia "A."avea un alt cod de înregistrare fiscala, respectiv CIF nr. x.

În mod corect a reţinut instanţa de fond susţinerile pârâtei privind nerelevanţa distincţiei între CFI -uri şi CUI-uri, invocată ca motiv de nelegalitate a actelor atacate, întrucât raportat la situaţia de fapt aceasta nu prezintă nicio relevanţă asupra problemei de drept pusă în discuţie.

Potrivit art. 72 alin. . (1) din Codul de procedură fiscală aprobat prin O.G. nr. 92/2003, republicată, "orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal, primind un cod de identificare fiscală". În acest act normativ, pentru persoanele juridice, codul de identificare fiscală este numit cod de înregistrare fiscală (CIF), dar în alte acte normative (ex.: Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului), acesta este denumit cod unic de înregistrare (CUI). Prin urmare, faptul că în actele Curţii de Conturi sunt utilizate ambele denumiri nu are nici o relevanţă asupra fondului problemelor în discuţie.

2. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit ca fiind întemeiate susţinerile reclamantei şi intervenienţilor forţaţi, conform cărora Fundaţia "A." - Universitatea "A." este un punct de lucru (sediu secundar), fără personalitate juridică, al Fundaţiei"A.", înfiinţat prin Decizia Consiliului Director al Fundaţiei nr. 170/2001.

Consideră că susţinerea în sensul că Fundaţia A. nu are filiale înregistrate ci, (...) are sedii secundare, fără personalitate juridică care nu trebuie trecute în actul constitutiv şi în statut, dar care trebuie înregistrate la Administraţia financiară, constituie apărări nefondate, având în vedere faptul că Fundaţia "A." - Universitatea "A."'are aceeaşi adresă cu Fundaţia "A." (str. x nr. 4), prin urmare, nu avea niciun sens deschiderea unui nou punct de lucru (sediu secundar) la sediul Fundaţiei;

Împrejuarea că Fundaţia mai are trei filiale este relevantă în ceea ce priveşte modul incorect de a proceda al Fundaţiei "A." în furnizarea informaţiilor, de reţinut fiind că la art. 4 din Statutul fundaţiei se menţionează că are trei filiale, cu denumiri şi adrese precizate. O filială se numeşte "Institutul Programelor de Cercetare al Fundaţiei A.", care nu este identic cu instituţia de învăţământ superior Fundaţia "A." - Universitatea "A.". Deci, activitatea de cercetare proprie fundaţiei se putea desfăşura prin filiala menţionată, nu prin Fundaţia "A."- Universitatea "A.", care este o persoană juridică distinctă de fundaţie.

În Certificatul de înregistrare fiscală, prin care Fundaţiei "A." - Universitatea "A." i-a fost acordat CIF x, nu apare nicio precizare că această entitate reprezintă punct de lucru, filială sau altă structură a unei fundaţii.

3. În mod greşit au fost primite ca întemeiate şi afirmaţiile potrivit cărora Fundaţia "A." -Universitatea "A." 'nu avea personalitate juridică, această afirmaţie fiind contrazisă atât reglementările juridice incidente în cauză, cât şi activitatea acestei instituţii de învăţământ superior.

Instanţa de fond a reţinut ca fiind relevantă în cauză Decizia nr. 170/2001, prin care s-a aprobat ca "până la obţinerea oficială a personalităţii juridice a universităţii, atribuţiile acesteia vor fi exercitate de Fundaţie.

Decizia respectivă este din data de 28.09.2001, iar personalitatea juridică a Fundaţiei "A."- Universitatea "A."a fost obţinută prin H.G. nr. 410/2002, fiind inclusă în ANEXA 3, intitulată "Instituţii de învăţământ superior particular cu specializări autorizate să funcţioneze provizoriu".

Prin urmare, Fundaţia "A."- Universitatea "A."era autorizată să funcţioneze ca "instituţie de învăţământ superior" nu ca un punct de lucru al unei fundaţii.

Astfel, în Certificatul de înregistrare fiscală prin care Fundaţiei "A." - Universitatea "A." i-a fost acordat CIF x se precizează că autorizaţia de funcţionare o reprezintă H.G. nr. 410/2002, data emiterii acestui cod de înregistrare fiscală este 15.09.2003 fiind aceeaşi cu cea în care a fost emis şi Certificatul de înregistrare fiscală, prin care Fundaţiei "A." i-a fost acordat CIF x. Acest aspect atestă o dată în plus că Fundaţia "A." şi Fundaţia "A." - Universitatea "A." reprezintă două entităţi distincte, deoarece unei singure persoane juridice nu i se puteau acorda două coduri de identificare fiscală diferite.

În acelaşi timp, chiar părţile au susţinut faptul că "sediul secundar este o structură internă a fundaţiei care neavând personalitate juridică nu contractează nimic în nume propriu".

Un alt aspect relevant este faptul ca aceste contracte de cercetare ştiinţifică au fost semnate în numele instituţiei de învăţământ superior, iar sumele aferente au fost plătite în contul acesteia.

Susţinerea că Rectorul Fundaţiei "A." - Universitatea "A." acţionează ca un mandatar al fundaţiei, în baza Deciziei nr. 89/2006 a Consiliului Director al Fundaţiei, nu are niciun temei. Prin decizia respectivă este numit rectorul instituţiei de învăţământ superior, în temeiul art. 29, alin. (1), pct. 5 din Statutul Fundaţiei "A.", care îi conferă Consiliului director al fundaţiei această competenţă. Dar această calitate nu îi conferă competenţa de a angaja Fundaţia A.. Dimpotrivă, la ultimul alineat al art. 29 se prevede:

"Consiliul director al Fundaţiei A. exercită dreptul de iniţiativă decizională în orice domeniu de activitate al Universităţii. În schimb, nu este prevăzut niciunde un mandat al rectorului Universităţii, care să-i permită angajarea Fundaţiei.

4. Acceptarea de către UEFISCDI a finanţării unor contracte de cercetare încheiate cu Fundaţia "A."- Universitatea "A." nu reprezintă un temei al legalităţii acestora, ci este cauzată de informaţiile nereale furnizate de către responsabilul Universităţii "A." în Registrul Potenţialilor Contractori prin faptul că documentele încărcate în format electronic cuprind statutul, actul constitutiv şi situaţiile financiare pentru perioada 2004 - 2011 aparţinând Fundaţiei "A." nu instituţiei de învăţământ superior neacreditate.

5. În ceea ce priveşte măsura dispusă de Curtea de Conturi cu privire la rezilierea contractelor încheiate cu Fundaţia "A."- Universitatea "A.", în mod corect instanţa de fond a reţinut cele susţinute de pârâtă prin întâmpinare, respectiv că măsura nu se referă la contractele finalizate, ci la cele aflate în derulare. În schimb, dispoziţia privind recuperarea integrală a sumelor plătite acestui contractor, la care se va aplica/adăuga dobânda de refinanţare a Băncii Naţionale a României, are în vedere sumele plătite atât în cadrul programelor finalizate, cât şi în a celor în curs de derulare, chiar dacă unele contracte finalizate au fost derulate de o altă instituţie publică ale cărei atribuţii şi patrimoniu au fost preluate de către UEFISCDI.

II. Cu privire la obligarea Curţii de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată, apreciază că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatele Fundaţia "A."- şi Universitatea "A." au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată în cauză, intimata Unitatea Executivă pentru Finanţare Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 23 octombrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2018, faţă de obiectul pricinii, s-a considerat de toţi membrii completului de filtru că, neexistând o jurisprudenţă constantă la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., motiv pentru care s-a fixat termen în şedinţă publică.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1 1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 4/23.01.2014, menţinută prin încheierea nr. 8/28.02.2014, de respingere a contestaţiei administrative, Curtea de Conturi a României a reţinut, pe baza constatărilor menţionate în procesul-verbal nr. x, abateri de la legalitate, constând în acea că, în cadrul competiţiilor organizate în perioada 2007- 2012, reclamanta- autoritate contractantă UEFISCDI - a acceptat la finanţare proiecte elaborate de Universitatea A. din Cluj- Napoca, în sumă de 7.844.856,65 RON, deşi aceasta nu deţinea statutul de "acreditată", fiind încălcate astfel dispoziţiile O.G. nr. 57/2002, potrivit cărora în categoriile de unităţi din sistemul naţional de cercetare- dezvoltare eligibile se încadrează doar "instituţii de învăţământ superior particulare acreditate sau structuri ale acestora".

Drept urmare, a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de a dispune "rezilierea contractului cu această instituţie" (Universitatea "A.") "şi de a urmări recuperarea integrală a sumelor plătite acestui contractor, la care se va aplica/adăuga dobânda de refinanţare a BNR".

Pârâta consideră, contrar celor contatate de prima instanţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 47 din Modelul de contract de finanţare pentru execuţie proiecte anexa 3 la Decizia nr. 9296/2007 a ANCS, întrucât documentele care au stat la baza actelor atacate probează faptul că atribuirea contractelor de finanţare s-a făcut în urma furnizării de informaţii inexate autorităţii contractante

Reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) a apreciat că respectiva entitate (Fundaţia "A."- şi Universitatea "A.") este eligibilă pentru obţinerea finanţării de la bugetul de stat, încadrându-se în categoriile de unităţi din sistemul naţional de cercetare- dezvoltare, categorii printre care, în afara instituţiilor de învăţământ superior particulare acreditate se numărau şi organizaţiile neguvernamentale cu obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea.

Potrivit stării de fapt reţinute, Fundaţia "A." a dobândit personalitate juridică în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, prin încheierea nr. 476/16.03.2000, la data de 04.04.2000, s-a înregistrat fiscal şi a primit CIF x (certificat de înregistrare fiscală, fila 15), iar conform Statutului, printre obiectivele Fundaţiei se numără înfiinţarea unei instituţii de învăţământ superior particular cu denumirea «Universitatea A.» şi "sprijinirea şi desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică (cercetare de bază, cercetare aplicată, etc.), dezvoltare tehnologică şi transfer de tehnologie".

Conform art. 26 din Statut, "În urma obţinerii autorizaţiei de funcţionare provizorie a Universităţii A., conform intenţiilor Fondatorilor, Consiliul director al Fundaţiei răspunde pentru realizarea scopurilor definite de aceştia cu privire la dezvoltarea şi funcţionarea universităţii până la înfiinţarea acesteia prin lege".

Prin H.G. nr. 410/2002 au fost aprobate "specializările autorizate să funcţioneze provizoriu din instituţiile de învăţământ superior particular prevăzute în anexa nr. 3", iar la pct. 24 din anexa 3 figurează "Fundaţia A. - Universitatea A. din Cluj-Napoca".

"Fundaţia A. - Universitatea A." a fost înregistrată fiscal la 21.05.2002, primind CIF x. În certificatul de înregistrare fiscală se menţionează, la rubrica "autorizaţie", H.G. nr. 410/25.04.2002.

Prin Decizia nr. 89/22.12.2006 a Consiliului Director al Fundaţiei, s-a decis ca dl B. să fie numit în funcţia de rector al Fundaţiei A. - Universitatea A. de la 01.01.2007, cu un mandat de 4 ani.

Prin Decizia nr. 9669 din 01.06.2009, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică a validat (pentru o perioadă de trei ani) atestarea capacităţii de a desfăşura activităţi de cercetare dezvoltare pentru unităţile şi instituţiile prevăzute în Anexă şi a aprobat înscrierea acestora în Registrul unic al unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare atestate/reatestate şi acreditate/reacreditate, care este parte integrantă din Registrul central al potenţialilor contractori.

În Anexă, la pct. 6, este menţionată Fundaţia A.- Universitatea A., în baza raportului de autoevaluare din 2008.

Din extrasul depus la dosar de intervenientă, rezultă că în Registrul potenţialilor contractori figura Fundaţia A.- Universitatea A..

În perioada 2007- 2011, activitatea de învăţământ şi cercetare s-a desfăşurat de o entitate (denumită "Fundaţia A.- Universitatea A.") constituită prin voinţa Fundaţiei, ale cărei atribuţii au fost exercitate de Fundaţie, conform deciziei Consiliului Director al Fundaţiei nr. 170 din 28.09.2001, şi autorizată să funcţioneze provizoriu prin hotărârea Guvernului.

La data de 01.06.2009 a fost validată atestarea capacităţii "Fundaţiei A.- Universitatea A.", de a desfăşura activităţi de cercetare dezvoltare pe o perioadă de trei ani, autoritatea competentă aprobând înscrierea ei în Registrul unic al unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare atestate/reatestate şi acreditate/reacreditate, parte integrantă din Registrul central al potenţialilor contractori.

Prima instanţă a conchis, analizând starea de fapt şi de drept expusă de pârâtă că este lipsită de fundament legal concluzia pe care pârâta Curtea de Conturi a României o trage din faptul atribuirii codului unic de identificare al entităţii Fundaţiei "A." - Universitatea "A.", separat de cel atribuit Fundaţiei "A." în sensul că cele două "reprezintă două persoane juridice distincte" întrucât, potrivit Codului de procedură fiscală, se înregistrează fiscal, primind un cod de identificare fiscală, "orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal".

În această ordine de idei, prima instanţă a relevat că Universitatea "A." s-a înfiinţat prin Legea nr. 58/2012, subliniind că, aşa cum rezultă din decizia Consiliului Director al Fundaţiei nr. 170 din 28.09.2001, până la obţinerea oficială a personalităţii juridice a universităţii, atribuţiile acesteia erau exercitate de Fundaţie, iar facultăţile acesteia să funcţioneze ca puncte de lucru ale fundaţiei".

În recurs, în şedinţa publică din 12.02.2018, instanţa de recurs a încuviinţat proba cu înscrisuri, constând în nota unilaterală nr. 2068/23.02.2015 încheiată de ANAF la Universitatea "A.", din care rezultă modul de derulare a contractelor de finanţare, constatare efectuată la cererea Curţii de Conturi.

2. Analiza recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă nu este fondat.

În temeiul art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 57/2002, privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, dreptul de a desfăşura activităţi de cercetare-dezoltare şi inovare este recunoscut oricărei persoane fizice sau juridice. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, accesul liber la fondurile publice destinate activităţii de cercetare dezvoltare este garantat în condiţii de competenţă şi cu respectarea prevederilor legale şi contractuale privind drepturile de proprietate intelectuală şi de utilizare a rezultatelor.

Într-o primă critică, recurenta pârâtă susţine că au fost încălcate prevederile O.G. nr. 57/2002, întrucât au fost acceptate la finanţare proiecte elaborate de către Universitatea "A." din Cluj-Napoca deşi această instituţie de învăţământ superior nu a fost acreditată, fiind înfiinţată de Fundaţia "A." din Cluj Napoca şi autorizată să funcţioneze provizoriu în baza art. 2 din H.G. nr. 410/2002, obţinând acreditarea abia din data de 06.04.2012.

Este adevărat că în temeiul dispoziţiilor art. 8 lit. B pct. c) din O.G. nr. 57/2002(în forma în vigoare în perioada 2003-2011) din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare făceau parte doar instituţiile de învăţământ superior private acreditate sau structuri ale acestora, nu şi cele autorizate provizoriu, însă este la fel de adevărat că, în temeiul dispoziţiilor art. 8 lit. B. pct. d al aceluiaşi act normativ erau incluse în cadrul sistemului şi organizaţiile neguvernamentale care au ca obiect de activitate cercetarea şi dezvoltarea.

De asemenea, orice persoană fizică şi juridică română, legal constituită, poate avea calitate de potenţial contractor eligibil, în conformitate cu art. 13 din Normele metodologice privind contractarea şi evaluarea programelor şi proiectelor din Planul naţional de cercetare şi dezvoltare, aprobate prin H.G. nr. 1265/2004

Aşa fiind, chiar dacă la momentul înscrierii în Registrul potenţialilor contractori Universitatea "A." nu era acreditată să funcţioneze ca instituţie de învăţământ superior privată, posibilitatea accesării unor fonduri pentru cercetare şi dezvoltare îi era recunoscută legal Fundaţiei "A."-Universitatea "A.", în calitate de organizaţie neguvernamentală fără scop lucrativ.

În acest context Înalta Curte observă că recurenta nu combate argumentat constatarea primei instanţe prin care s-a reţinut că nu s-a dovedit realitatea susţinerilor pârâtei în sensul că în Registrul unic ar fi fost înscrisă, în perioada 2007- 2011, Universitatea A., respectiv că în cadrul documentaţiei care a stat la baza actelor contestate fiind depus un extras din Registru ulterior datei publicării Legii nr. 58 de înfiinţare a Universităţii A., 03.04.2012.

De asemenea, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, reaminteşte că nu constituie obiectul judecăţii sau obiectul auditului efectuat de recurenta pârâtă, actul emis de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică- Decizia nr. 9669 din 01.06.2009 privind validarea atestării unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare - act care a stat la baza înscrierii entităţii Fundaţia A.- Universitatea A. în Registrul unic al unităţilor şi instituţiilor de atestate/reatestate şi acreditate/reacreditate, parte integrantă din Registrul central al potenţialilor contractori.

Având în vedere faptul că finanţarea a fost accesată de Fundaţia A.- Universitatea A., este neconcludentă afirmaţia recurentei pârâte în sensul că a avut loc finanţarea unei instituţii de învăţământ superior neacreditate, ceea ce a fost posibilă din cauza faptului că în Registrul potenţialilor contractori au fost încărcate electronic Statutul, actul constitutiv şi situaţiile financiare aparţinând Fundaţiei A.. Mai mult, eligibilitatea fiind analizată prin prisma statutului de organizaţie neguvernamentală, şi nu cel de instituţie de învăţământ superior, sunt nepertinente şi constatările recurentei pârâte cu referire la semnatarii contractelor, codul de înregistrare fiscală indicat sau utilizarea sumelor rezultate din finanţare, aceste argumente de fapt nefiind de natură să schimbe ceva în legătură cu eligibilitatea pentru accesarea finanţării. De asemenea, împuternicirea nr. 481/07.12.2006 atribuie rectorului Universităţii, Dl. prof.univ. dr. B., dreptul să angajeze Fundaţia "A." în raporturi juridice care sunt în legătură cu activitatea Universităţii, prin urmare, calitatea de reprezentant al acestuia nu poate fi pusă în discuţie. Trebuie menţionat că utilizarea codului de înregistrare fiscală al universităţii - punct de lucru al fundaţiei este în acord cu normele de procedură fiscală. Cu alte cuvinte, alegaţia recurentei pârâte, în sensul că utilizarea codului de înregistrare fiscală al Universităţii, în locul celui care aparţinea Fundaţiei, ar fi determinat vreo modificare în ceea ce priveşte calitatea de parte contractantă sau persoană eligibilă a acesteia din urmă, este lipsită de orice fundament juridic.

Având în vedere aceste considerente, Curtea îşi însuşeşte concluzia primei instanţe, în sensul că nu sunt întrunite condiţiile stabilite prin art. 47 din Modelul de contract de finanţare pentru execuţie proiecte anexa, 3 la Decizia nr. 9296/2007 a ANCS, condiţii care ar fi permis autorităţii contractante să rezilieze contractul dacă acesta "a fost atribuit prin incalcarea principiilor de etica sau prin furnizarea de informatii inexacte catre Autoritatea Contractanta la atribuirea contractului sau pe parcursul derularii contractului".

În mod corect a reţinut prima instanţă că, în fapt, contractul a fost atribuit pe baza actelor sus menţionate, emise de solicitant, a celor de înregistrare fiscală a "Fundaţiei A.- Universitatea A.", a hotărârii de guvern de autorizare provizorie, a Deciziei de validare a atestării capacităţii "Fundaţiei A.- Universitatea A." de a desfăşura activităţi de cercetare dezvoltare, pe baza înscrierii acestei entităţi în Registrul unic al unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare atestate/reatestate şi acreditate/reacreditate, parte integrantă din Registrul central al potenţialilor contractori, şi nu pe baza unor informaţii inexacte comunicate autorităţii contractante, aşa cum susţine recurenta pârâtă.

În consecinţă, având în vedere că prima instanţă a interpretat şi a aplicat în mod corect normele de drept substanţial relevante, instanţa de control judiciar apreciază că recursul formulat în cauză este nefondat.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 3574 din 23 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2018.