Police officer's challenge to CNCD "point of view" quashed as non-binding opinion upheld.

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06 martie 2015, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., a solicitat în principal anularea în parte a Hotărârii nr. 746 din data de 17 decembrie 2014 emisă de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce priveşte pct. (2) şi (3), iar în subsidiar constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii pct. 3 din cadrul hotărârii contestate, respectiv constatarea nelegalităţii punctului de vedere anexat Hotărârii nr. 746/2014.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 2185 pronunţată la data de 10 septembrie 2015. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes ale acţiunii, invocate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiate, a admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., şi a anulat în parte hotărârea nr. 746/17.12.2014 emisă de pârât, în ceea ce priveşte punctele 2 şi 3 din dispozitiv.

3. Instanţa de fond a reţinut că excepţia necompetenţei se analizează înaintea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar continuarea efectuării de acte procedurale de către Consiliu, după constatarea necompetenţei sale, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin luarea hotărârii de a se emite în viitor un punct de vedere şi prin ataşarea la hotărâre a unui punct de vedere însuşit de doar două persoane, a reprezentat o încălcare a principiului legalităţii; a constatat că autoritatea pârâtă nu avea competenţa legală, prin hotărârea pronunţată în urma exercitării rolului jurisdicţional, să dispună emiterea unui punct de vedere, a unei opinii, recomandări, îndrumări etc., iar din punctul de vedere al formei, opinia ataşată nu respectă prevederile legale, toate răspunsurile date sesizării trebuie să se regăsească în hotărârea colegiului director şi să fie rezultatul analizei, deliberării şi deciziei colective, inclusiv deci eventualele opinii sau puncte de vedere.

III Recursul formulat de pârâţi

4. Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A.

5. Recurentul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat casarea sentinţei şi respingerea acţiunii, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488. alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. În motivarea recursului, recurentul a arătat că dispoziţiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000R sunt cele care reglementează natura administrativ-jurisdicţională a CNCD, după o procedură bazată pe contradictorialitate şi respectarea dreptului la apărare, finalizată, în măsura reţinerii unei discriminări cu caracter contravenţional, încadrată în ipotezele juridice ale contravenţiilor reglementate prin art. 2 alin. (5), (7) şi art. 6-15 din ordonanţă, prin adoptarea unui act administrativ jurisdicţional cu caracter juridic coercitiv şi punitiv în materie contravenţională.

7. Potrivit art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000R, teza a doua, capătă aplicare practică două ipostaze juridice: situaţia în care petentul solicită în mod expres Consiliului aplicarea strictă a dispoziţiilor art. 18, în sensul armonizării dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative reclamate că ar încălca principiului nediscriminării, ipostază în care CNCD, nu în mod obligatoriu prin Colegiul director, în ansamblul său (şi nici în cadrul procedurii administrativ-jurisdicţionale, care implică atât contradictorialitate. drept la apărare, deliberare şi decizie prin votul membrilor Colegiului), emite de plano puncte de vedere de specialitate prin care îşi exprimă opinia cu privire la cele semnalate, respectiv adresează recomandări forurilor abilitate să întreprindă în concret măsurile necesare; situaţia în care petentul sesizează, în baza art. 20 din O.G. nr. 137/2000R, o "discriminare legislativă"' (discriminare ce derivă direct din textul legii) şi se solicită măsuri juridice cu forţă obligatorie specifice materiei nediscriminării, măsuri care, prin natura lor, se adoptă în procedura administrativ-jurisdicţională. În acest din urmă caz, CNCD, prin Colegiul director, va admite excepţia necompetenţei sale de a da curs soluţionării petiţiei în procedură administrativ-jurisdicţională.

8. De asemenea. în scopul îndeplinirii atribuţiilor reglementate prin teza a doua a art. 18 din O.G. nr. 137/2000R, şi în virtutea rolului său de garant al respectării principiului nediscriminării, CNCD răspunde petiţiei în cauză prin emiterea unui punct de vedere de specialitate care poate conţine o recomandare în sensul eliminării caracterului discriminatoriu al textului de lege "incriminat" recomandarea în speţă (şi implicit punctul de vedere per ansamblu, care reprezintă, în esenţă, argumentaţia juridică a recomandării) poate fi emisă prin chiar hotărârea sau ca anexă a hotărârii prin care se soluţionează petiţia.

9. Susţinerea instanţei de fond că nu ar exista niciun text de lege care să permită Consiliului emiterea unor opinii, puncte de vedere, păreri, recomandări, îndrumări, adrese de corespondenţă, este vădit eronată. Se impune a se puncta faptul că instanţa de fond a reţinut greşit că punctul de vedere în cauză ar fi fost emis în exercitarea atribuţiilor administrativ-jurisdicţionale, punctul de vedere în cauză a fost emis în afara acestora, ulterior stabilirii necompetenţei de soluţionare în cadrul acestor atribuţii. Apoi, emiterea unor asemenea puncte de vedere nu este condiţionată de existenţa expresă a unor texte de lege care să prevadă această posibilitate. In speţă, în măsura în care nu s-ar reţine existenţa unui asemenea text de lege, s-ar aplica principiul de logică juridică potrivit căruia, acolo unde legea nu interzice în mod expres, presupune, pe cale implicită, că permite, mai ales în contextul în care legiuitorul reglementează prin dispoziţiile art. 18 din O.G. nr. 137/2000 competenţa CNCD de armonizare a dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. Acest lucru rezultă şi din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 16 şi 18. raportat la art. 20 din O.G. nr. 137/2000.

10. Pe de altă parte, posibilitatea emiterii unor puncte de vedere, opinii instituţionale, care nu poartă natura unor veritabile acte juridice, mai ales dacă sunt privite ca simple "acte de corespondenţă administrativă'", nu este necesar a fi reglementată expressis verbis prin norme legale, caracteristica acestor constă în faptul că nu se circumscriu dispoziţiilor art. 2. alin. (1). lit. c) sau d din Legea nr. 554/2004, în sensul în care nu sunt generatoare, per se, de consecinţe juridice, de natură proteguitoare şi/sau coercitivă. nefiind. aşadar, susceptibile de potenţialitatea naşterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice. Dispoziţiile art. 79 din "Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor", publicată în Monitorul Oficial al României. Partea l. nr. 348 din 6 mai 2008, act administrativ cu caracter normativ. "procedură" adoptată în baza dispoziţiilor art. III, alin. (1) din Legea nr. 324/2006, prevăd în mod expres faptul că:

"Colegiul Director, prin hotărârea adoptată, poate dispune includerea unei recomandări cu caracter de îndrumare, fără forţă juridică obligatorie, în vederea preîntâmpinării încălcării principiului discriminării", astfel că instanţa face o apreciere greşită a dispoziţiilor art. 79 atunci când se raportează strict la dispoziţiile art. 29 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, care ar stipula că ordinele emise de preşedintele CNCD se rezumă la reglementarea celorlalte atribuţii de funcţionare ale Consiliului.

11. În plus, punctul de vedere în cauză a fost emis în afara atribuţiilor administrativ-jurisdicţionale care sunt de competenţa Colegiului director, acesta fiind semnat de către membrul titular de dosar, care îl întocmeşte, şi de către preşedintele CNCD, ca reprezentatul legal al instituţiei; instanţa critică tocmai lipsa semnării punctului de vedere de către toţi membrii Colegiului director, însă exact lipsa semnării de către aceştia constituie un element suplimentar care atestă faptul că respectivul punct de vedere nu a fost adoptat în cadrul exercitării atribuţiilor jurisdicţionale.

12. Pe de altă parte, se poate aprecia că acţiunea reclamantului-intimat ar putea fi privită nu doar ca nefondată, dar chiar ca lipsită de interes din partea acestui reclamant-intimat, având în vedere natura acestui "punct de vedere", care nu se adresează intimatului, lipsit de calitate procesuală în faţa Consiliului, cu atât mai mult cu cât punctul de vedere nu conţine o măsură, soluţie care să i se adreseze actualului intimat, nici măcar de ordin consultativ şi îndrumare faţă de acesta, şi nu este menit să emită o soluţie juridică în soluţionarea petiţiei, ci să emită o opinie faţă de fondul petiţiei, lipsită de efecte juridice proteguitoare (faţă de petentă) şi cu atât mai mult coercitiv, nici măcar consultativ-îndrumător (faţă de cel acuzat de către petentă/actualul intimat).Lipsa de interes în cauză rezultă a fortiori din perspectiva soluţiei dispuse prin pct. 2, anume admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a MAI, soluţia în cauză fiindu-i favorabilă, punându-l pe actualul reclamant-intimat la adăpost faţă de eventuale obligaţii juridice (care, în speţă, oricum lipsesc), sentinţa judecătorească recurată în cauză intrând într-o contradicţie flagrantă cu practica judecătorească vastă generată de către aceeaşi instanţă de judecată.

13. Recurenta A. a solicitat admiterea recursului şi respingerea pe fond a cererii formulate de Ministerul Afacerilor Interne, cu invocarea motivelor de recurs ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

14. În motivarea recursului, a arătat că reiterează susţinerile redactate cu ocazia întocmirii întâmpinării, în plus, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia soluţionării unui alt litigiu, care are la bază aceeaşi problemă de drept, a statuat faptul că CNCD nu numai că poate emite puncte de vedere cu referire la eventuale discriminări rezultate din lege, dar este şi obligat în acest sens în temeiul rolului său de garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării (decizia nr. 5060 din 18.04.2013 în dosarul nr. x).

15. A prezentat situaţia de fapt şi a arătat că MAI neagă legitimitatea CNCD în a emite un punct de vedere în cazul în care a admis excepţia de necompetenţă pe motiv că discriminarea izvorăşte din lege, însă CNCD are două tipuri de atribuţii, restabileşte el însuşi situaţia anterioară ori emite un punct de vedere; practic, acest punct de vedere este unul similar unui raport al unui expert, reprezintă doar opinia unui organ de specialitate (în domeniul faptelor de discriminare, în cazul de faţă), şi tot astfel cum un expert nu poate să intervină el însuşi în a restabili situaţia anterioară, ci revine instanţei competenţa în a emite o hotărâre prin care să ţină sau nu cont de părerea experţilor, instanţa nu este ţinută de concluziile CNCD în sentinţa pe care o va pronunţa, dar o poate ghida.

16. Acest punct de vedere nu produce consecinţe juridice, ci reprezintă doar o îndrumare a unei instituţii care are un obiect de activitate axat chiar pe litigii de discriminare; nu face decât să prezinte o opinie pertinentă, obiectivă, faţă de o situaţie de fapt dată, tocmai în virtutea art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000. Contrar celor susţinute de MAI în cererea de chemare în judecată, CNCD nu a emis din oficiu un punct de vedere, ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă în emiterea unei hotărâri, ci a fost învestit expres de către reclamantă pentru a proceda de asemenea manieră.

IV Apărările formulate de intimat

17. Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursulrilor declarate în cauză de A. şi C.N.C.D., ca urmare a faptului că nu au fost evocate motive de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-8, iar pe fond a solicitat ca recursurile să fie respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente:

18. A arătat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că în speţă nu există vreun temei de drept care să permită CNCD să emită puncte de vedere prin care să stabilească, cu valoare de principiu, chestiuni referitoare la pretinse fapte de discriminare. Practic, prin această modalitate "inovativă" juridic, C.N.C.D. ajunge să se pronunţe asupra unor aspecte legale, pentru care anterior stabilise că nu are competentă materială, printr-un punct de vedere emis fără temei legal şi în contradictoriu cu o instituţie publică fără calitate procesuală, devenit parte a dispozitivului hotărârii atacate.

19. Cu privire la nelegalitatea aspectelor reţinute de CNCD., a arătat motivele pentru care apreciază că auditorii de justiţie nu sunt şi nu pot fi asimilaţi categoriei funcţionarilor publici, astfel că nu poate fi reţinută aplicarea unui tratament diferenţiat poliţiştilor care au dobândit calitatea de auditori de justiţie, faţă de poliţiştii care au avui minim 5 ani vechime in funcţii juridice, admişi direct în magistratură.

V Procedura de filtrare a recursurilor

20. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursurilor, prin care s-a constatat că cererile de recurs întrunesc cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 18 septembrie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

21. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 decembrie 2018, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursurilor invocată de intimat, a admis recursurile în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestora în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

22. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererile de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

23. Pârâta A. a solicitat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca urmare a situaţiei constând în faptul că a fost obligată prin decizia Inspectoratului General al Poliţiei Române să plătească cheltuielile de şcolarizare suportate de către Ministerul Administraţiei şi Internelor în perioada în care a urmat cursurile Academiei de Poliţie, pentru motivul că a demisionat mai devreme de 10 ani din structurile MAI, în urma admiterii la examenul organizat- în august - septembrie 2013 de către Institutul Naţional al Magistraturii, să se constate existenţa unei discriminări între situaţia sa şi situaţia magistraţilor care sunt încadraţi direct în magistratură, cu vechime de 5 ani în funcţii juridice, fără şcolarizare prin INM, care nu sunt obligaţi să plătescă vreo sumă drept despăgubire, în cazul în care părăsesc structurile MAI mai devreme decât prevede angajamentul încheiat, şi situaţia promoţiei 2013 din Academia de Poliţie, căreia i s-a permis să demisioneze fără plata şcolarizării.

24. Prin Hotărârea nr. 746 din data de 17 decembrie 2014, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât următoarele: 1. Admite excepţia de necompetenţă materială a C.N.C.D. invocată din oficiu; 2. Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I.; 3. Emiterea unui punct de vedere; 4. O copie a prezentei hotărâri se va comunica părţilor.".

25. Reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a chemat in judecată pârâtii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. şi a solicitat în principal anularea în parte a Hotărârii nr. 746/17 decembrie 2014 emisă de Colegiul Director al C.N.C.D., în ceea ce priveşte pct. 2 şi 3, iar în subsidiar constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii pct. 3 din cadrul hotărârii contestate, respectiv constatarea nelegalităţii punctului de vedere anexat Hotărârii nr. 746/2014. Prin sentinţa recurată a fost admisă acţiunea şi anulată în parte hotărârea nr. 746/17.12.2014, în ceea ce priveşte punctele 2 şi 3.

26. Sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legal incidente în cauză.

27. Se reţine, în primul rând, faptul că prin hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, a fost admisă excepţia de necompetenţă a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, sesizarea nu a fost examinată pe fond în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa unei discriminări, însă s-a emis un punct de vedere, în afara atribuţiilor jurisdicţionale, semnat de către unul din membrii Colegiului Director şi preşedintele Consiliului. Hotărârea nu a fost contestată referitor la dispoziţiile ce vizau atribuţiile jurisdicţionale ale Consiliului, privind admiterea excepţiei de necompetenţă a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dispoziţia privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost contestată chiar de către Minister, cel care a şi invocat-o, iar punctul de vedere emis a fost contestat, de asemenea, de partea cu privire la care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

28. La emiterea hotărârii, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a avut în vedere în mod corect dispoziţiile art. 63 alin. (1) din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, conform cărora "Colegiul director se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care nu mai necesită, în tot sau în parte, analizarea în fond a petiţiei.", în mod greşit apreciindu-se că, după constatarea necompetenţei, s-a continuat efectuarea de acte procedurale de către Consiliu.

29. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat necompetenţa în soluţionarea sesizării, raportat la obiectul acesteia, având în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 997/7.10.2008; a constatat că obiectul petiţiei este obligarea restituirii cheltuielilor de formare, însă o eventuală constatare a unei fapte de discriminare ar afecta norme juridice cu caracter de lege şi nu se poate pronunţa cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a legii, atribut exclusiv al instanţelor de judecată, potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 997/7.10.2008, această dispoziţie din hotărârea Colegiului Director nefiind contestată. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 997 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, s-a constatat că dispoziţiile art. 20 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării competenţa ca, în cadrul activităţii sale jurisdicţionale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională a constatat că "(…)Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este chemat să vegheze, printre altele, inclusiv asupra modului în care este respectat acest principiu în conţinutul actelor normative. În acest sens, acest organ poate constata existenţa unor prevederi de lege discriminatorii şi îşi poate exprima opinia în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative cu principiul nediscriminării. (…) rolul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării putând fi rezumat mai degrabă la posibilitatea de a constata existenţa unor discriminări în conţinutul unor acte normative şi la formularea de recomandări sau sesizarea autorităţilor competente pentru a modifica respectivele texte de lege."

30. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat întemeiată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, invocată de reclamat, motivat de faptul că faptele sesizate nu pot fi reţinute în sarcina acestuia, potenţiala culpă fiind a unei structuri din subordinea sa, măsurile şi procedurile sesizate fiind dispuse la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române care, potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, este unitatea centrală a poliţiei, cu personalitate juridică.

31. Ulterior, a constatat că nu se poate pronunţa prin hotărâre privind obiectul cauzei, fiind necompetent pentru exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale, raportat la motivele menţionate, însă a apeciat că se poate emite un punct de vedere, conform art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

32. În mod greşit s-a apreciat necompetenţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de a emite puncte de vedere. Potrivit art. 16 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritate de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte.

33. Dispoziţiile art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, reţinute în mod corect de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prevăd că "Consiliul este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.", iar cele ale art. 19 alin. (1) prevăd că "În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii: a) prevenirea faptelor de discriminare; b) medierea faptelor de discriminare; c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare; d) monitorizarea cazurilor de discriminare; e) acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.", la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu (potrivit art. 19 alin. (2).

34. Atribuţiile jurisdicţionale sunt reglementate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. c), menţionate anterior, şi, în continuare, de art. 20 din O.G. nr. 137/2000, care prevede, la alin. (1), că persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei, pentru "înlăturarea faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării" (art. 19 alin. (3), hotărârea Colegiului director putând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii (art. 19 alin. (9).

35. În virtutea atribuţiilor care îi revin, Consiliului nu îi este îngrădit dreptul de a emite, în afara atribuţiilor jurisdicţionale, puncte de vedere cu privire la situaţiile pretinse ca fiind discriminatorii. În acest context, în cauză fiind reţinută mai întâi necompetenţa de a soluţiona cererea în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale, s-a constatat că poate fi emis un punct de vedere, împrejurare faţă de care faptul că a fost emis cu ocazia hotărârii în cauză nu constituie motiv de nelegalitate.

36. În condiţiile în care sesizarea nu a fost soluţionată pe fond, în sensul de a se constata sau nu existenţa unei discriminări, în exerciţiul atribuţiilor jurisdicţionale, ci s-a constatat necompetenţa de soluţionare, punctul de vedere emis în afara atribuţiilor jurisdicţionale, semnat de unul din membrii Consiliului Director şi preşedintele CNCD, nu poate fi examinat pe fond; prin acesta nu s-a stabilit existenţa sau inexistenţa unei fapte de discriminare, ci s-a exprimat o opinie referitoare la situaţia invocată.

37. Punctul de vedere exprimat nu constituie act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora este act administrativ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, act care să poată fi supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ.

38. Faptul că a fost emis cu ocazia sesizării în cauză nu îi conferă această natură juridică; exprimarea unui opinii nu constituie act administrativ; punctul de vedere nu a fost exprimat ca urmare a exercitării atribuţiilor jurisdicţionale de către Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, nu este de natură să producă efecte juridice, întrucât nu dă naştere, nu modifică sau nu stinge raporturi juridice, nu este obligatoriu.

39. Pentru aceste motive, acţiunea în anularea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării formulată de reclamant este neîntemeiată, sentinţa recurată, prin care acţiunea a fost admisă, este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente menţionate.

VII Soluţia instanţei de recurs

40. Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile formulate de pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, A. împotriva sentinţei civile nr. 2185 din 10 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată, şi rejudecând:

Respinge acţiunea reclamantului Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2018.