Challenge to material jurisdiction in vehicle pollution tax litigation fails to establish violation of public order norms for annulment

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 2051 din 6 iulie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate în cauză, a admis în parte acţiunea formulată şi ulterior precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa - Năsăud şi Administraţia Finanţelor Publice Năsăud, a anulat Decizia nr. 405 din 16.12.2011 emisă de pârâta D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud în soluţionarea contestaţiei formulate de reclamant, a anulat Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. x din 5 decembrie 2011 emisă de A.F.P. Năsăud şi a respins ca neîntemeiate cererile reclamantului având ca obiect repararea patrimonială a prejudiciului pretins şi obligarea pârâtelor la eliberarea documentului pentru înmatricularea autovehiculului.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 7218 din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin decizia nr. 3915 din 7 mai 2015 aceeaşi curte de apel a respins cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei din recurs pronunţate în dosarul nr. x/2012.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Împotriva deciziei nr. 3915 din 7 mai 2015 a declarat recurs revizuentul A. şi, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a arătat că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004, săvârşind şi o eroare involuntară, în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât dreptul uniunii se aplică în mod prioritar faţă de dispoziţiile legii interne.

Prin decizia nr. 275 din 9 februarie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 3915 din 7 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că hotărârea atacată este o hotărâre irevocabilă, pronunţată de curtea de apel în soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunţate în recurs, la rândul său, irevocabilă.

Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, revizuientul nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

Cum decizia nr. 3915 din 7 mai 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză a fost respins ca inadmisibil.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 275 din 9 februarie 2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, A. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj.

În motivarea căii de atac exercitate, contestatorul a arătat că hotărârile pronunţate în cauză, începând cu sentinţa nr. 2051/6.07.2012 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, au fost date cu nerespectarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţa materială a secţiilor de contencios administrativ şi fiscal din cadrul curţilor de apel, dată fiind valoarea de 4.005.016 RON menţionată în Decizia nr. 405/16.12.2011 emisă de pârâta D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud.

A mai precizat contestatorul că nu a putut invoca necompetenţa materială a instanţei de fond în căile de atac promovate succesiv, având în vedere dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004 folosite ca temei juridic al acestora.

De asemenea, în opinia contestatorului, se impune obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată suportate pe tot parcursul procesului, întrucât, încă de la început, organele fiscale aveau posibilitatea legală de a anula decizia de calcul al taxei pe poluare.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

În motivarea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, intimata a arătat, în esenţă, că decizia nr. 275 din 9 februarie 2016 nu poate face obiectul contestaţiei în anulare, astfel cum este aceasta reglementată de dispoziţiile art. 317-318 C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: … 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă."

Strict formal, prezenta contestaţie în anulare întruneşte condiţiile de admisibilitate, întrucât este formulată împotriva unei hotărâri irevocabile, iar aspectele invocate, respectiv încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, deşi au fost invocate în faţa instanţele anterior sesizate, ele nu au fost analizate, câtă vreme căile extraordinare de atac formulate de A. au fost respinse ca inadmisibile, fără a fi judecate pe fond.

Înalta Curte constată însă netemeinicia contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei nr. 275 din 9 februarie 2016.

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

În realitate, prin motivul de contestaţie în anulare formulat, contestatorul invocă necompetenţa materială a Tribunalului Bistriţa Năsăud, prin raportare la valoarea daunelor solicitate în cel de al doilea capăt de cerere al acţiunii, ceea ce, în opinia contestatorului, a atras şi necompetenţa instanţelor ulterior sesizate, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a pronunţat decizia nr. 275/9.02.2016.

Aceste susţineri sunt însă neîntemeiate şi nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât pronunţând decizia nr. 275/9.02.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a nesocotit competenţa materială şi funcţională a unei alte instanţe, câtă vreme, conform dispoziţiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ., a soluţionat un recurs promovat împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Cluj.

Nu în ultimul rând, deşi excede limitelor analizei pe care instanţa este datoare să o realizeze în prezenta cale de atac, pentru a răspunde criticii contestatorului referitoare la necompetenţa materială a Tribunalului Bistriţa Năsăud, Înalta Curte menţionează că litigiile având ca obiect anulare act administrativ - obligare restituire taxă pe poluare pentru autovehicule se soluţionează, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor, iar în recurs de secţiile similare ale curţilor de apel, astfel încât cererile şi căile de atac anterioare formulate de A. în prezentul litigiu au fost soluţionate cu respectarea normelor referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti.

Apreciind că prin demersul său contestatorul tinde să obţină o rejudecare a cauzei, Înalta Curte constată că aceasta excede controlului realizat de instanţă pe calea contestaţiei în anulare şi contravine normelor procedurale interne, dar şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de intimata A.J.F.P. Bistriţa Năsăud şi contestaţia în anulare formulată de A. ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimata A.J.F.P. Bistriţa Năsăud.

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 275 din 9 februarie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2017.