Challenging administrative communication versus substantive invalidation decision in organic agriculture certification case

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2015, la data de 29.07.2015, reclamantul A. a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B., pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa x/15.01.2015 şi comunicată acestuia cu adresa DAJ Caraş-Severin nr. x/19.01.2015, precum şi obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal raportat la excepţiile invocate, privind inadmisibilitatea acţiunii faţă de temeiul demersului judiciar, iar pe de altă parte, raportat la faptul că în speţă nu a fost probat interesul urmărit de reclamant prin această acţiune. În subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A solicitat introducerea, în calitate de chemat în garanţie, a S.C. C. S.R.L., precum şi, în temeiul art. 68 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Astfel, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că între condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ se numără şi acelea ca actul atacat să fie un act administrativ, tipic sau asimilat, conform art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 şi, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public, sens în care au fost invocate prevederile art. 8 alin. (1) şi art. 18 din acelaşi act normativ. În speţă, a susţinut că adresa nr. x/2015, emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nu este act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 328 din 24 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. şi a dispus anularea adresei nr. x/2015, emisă de pârâtul MADR, în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A.; a obligat pârâtul MADR la recunoaşterea valabilităţii certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B.; a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 328 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în principal prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, iar în subsidiar, respingerea acţiunii reclamantului A. şi menţinerea ca legală a adresei MADR nr. x/15.01.2015.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocă nemotivarea hotărârii, apreciind că prima instanţă nu a motivat în mod legal soluţia dată, atât în fapt cât şi în drept, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv nu a arătat motivele de drept şi de fapt pe care s-a întemeiat susţinerea că prin adresa atacată i-au fost contestate drepturile reclamantului, motiv pentru care a apreciat ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei, critică faptul că prima instanţă a reţinut, în mod nelegal, că pârâtul MADR nu avea posibilitatea de a impune reclamantului reorientarea către un alt organism.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât reiterează excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, apreciind că aceasta a fost respinsă în mod greşit de către instanţa de fond.

Astfel, susţine că adresa contestată nr. x/15.01.2015 reprezintă o simplă corespondenţă între două autorităţi, reflectând un punct de vedere asupra înscrisurilor emise de S.C. C. S.R.L., respectiv are caracterul unui act de informare a beneficiarilor de fonduri europene (subvenţii de la APIA) asupra faptului că organismul de inspecţie şi certificare cu care aceştia aveau contract de prestări servicii nu este aprobat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, prin urmare, toate actele emise de acesta sunt nelegale.

Consideră că acest înscris nu se circumscrie noţiunii de act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executarea acestuia neputând fi anulată, câtă vreme, deşi acest înscris a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, acesta nu produce prin sine însuşi efecte juridice, în sensul că nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice.

Recurentul-pârât critică sentinţa instanţei de fond şi pe aspectul aplicării greşite a normelor de drept material incidente, având în vedere că prin adresa nr. x/2015 se solicită doar informarea operatorilor din agricultura ecologică care au beneficiat de serviciile de inspecţie şi certificare ale B. - Sucursala Iernut, în intervalul 01.01 - 28.11.2014, când acest organism a fost radiat din evidenţele ONRC, cu privire la faptul că S.C. C. S.R.L., entitate continuatoare a acestui organism, nu fusese aprobat la data emiterii adresei. Mai mult, datele comunicate operatorilor prin adresa nr. x/2015 se referă strict la activitatea S.C. C. S.R.L. din perioada 27.07.2014 (data înfiinţării) - 26.01.2015 (data primirii aprobării de către MADR).

Prin urmare, se susţine că actul contestat nu a modificat şi nu a stins raporturi juridice în ceea ce îl priveşte pe reclamant, iar pe de altă parte, Certificatul nr. x/13.10.2014 emis de B. nu a fost revocat ori anulat, producând în continuare efecte juridice, astfel că nu se poate considera că adresa invocată ar fi modificat ori ar fi stins raportul juridic în discuţie.

Astfel, solicită să se constate că adresa nr. x/2015 nu este act administrativ, motiv pentru care o acţiune în anularea acestui înscris este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ.

Criticând aspectele reţinute de prima instanţă în sensul că reclamantului i s-ar fi imputat anumite reguli procedurale şi de organizare ale organismului de certificare, arată că în baza Deciziei nr. 69988/28.12.2012, MADR a emis Certificatul de aprobare nr. 14/28.12.2012, pentru organismul de inspecţie şi certificare - B. - Sucursala Iernut, CUI x, cu valabilitate până în data de 27.12.2016, atribuindu-i-se codul RO-ECO-2014 şi fiind radiată din evidenţele ORC Mureş la data de 27.11.2014.

Se subliniază faptul că la data de 27.07.2014, persoana responsabilă de desfăşurarea activităţii acestei sucursale, a înfiinţat societatea C. S.R.L., cu sediul în Cluj Napoca, X/23.07.2014, CUI x având ca asociat unic societatea germană D., MADR fiind notificat de către societatea nou înfiinţată prin adresa nr. x/2014 ce anunţa schimbarea locaţiei de lucru pentru România, invocând aprobarea tacită şi apreciind că lipsa unui răspuns echivalează cu recunoaşterea calităţii sale de continuatoare a Sucursalei Iernut.

Referitor la interesul reclamantului în a solicita anularea adresei nr. x/2015, recurentul-pârât susţine că nu a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii, astfel că prima instanţă nu putea reţine că nu sunt întemeiate apărările sale privind lipsa interesului reclamantului, ci a încercat să arate că reclamantul nu era obligat să promoveze o acţiune, fiind suficient să solicite lămuriri organismului de certificare şi inspecţie cu care reclamantul se afla în relaţii contractuale.

Critică cele reţinute de către prima instanţă în sensul că neînţelegerile ar viza relaţia MADR - B., că eventuala neregularitate a S.C. C. S.R.L. a fost acoperită prin emiterea certificatului de aprobare nr. 24/26.01.2015 şi că, în aceste condiţii, lipsa de diligenţă a pârâtului în raporturile sale cu organismele cărora le-a delegat respectivele atribuţii, nu poate fi imputată reclamantului, recurentul-pârât susţine că pentru perioada 28.07.2014 - 26.01.2015, MADR avea emisă aprobare ca organism de certificare şi inspecţie doar pentru B. - Sucursala Iernut, ca reprezentant al B..

Astfel, susţine că B. - Sucursala Iernut şi S.C. C. S.R.L. sunt două subiecte de drept diferite, fiind neavenită solicitarea reclamantului de a se dispune obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014 şi, pe de altă parte, adresa prin care recurentul-pârât a fost informat despre înfiinţarea şi înregistrarea la ONRC a S.C. C. S.R.L. nu poate fi calificată ca o cerere pentru obţinerea aprobării în vederea inspecţiei şi certificării produselor agroalimentare din sectorul de agricultură ecologică, conform Ordinului nr. 181/2012, motiv pentru care nici nu se poate susţine că MADR a acoperit neregularitatea activităţii societăţii C. S.R.L. prin emiterea Certificatului de aprobare nr. 24/26.01.2015, deoarece nu se poate reţine o identitate între cele doua persoane juridice nici din punctul de vedere al normelor din domeniul organizării sistemului de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică şi nici din acela din dreptul societar.

Pe de altă parte, se susţine că potrivit dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 31/1990, societăţile străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române, filiale, precum şi sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.

În speţă, D. a fost acreditat de Organismul de acreditare DAKKS, conform Certificatului de acreditare nr. X, valabil până la data de 10.12.2014, B. - Sucursala Iernut fiind persoana juridică înfiinţată ca sucursală a D. şi aprobată ca organism de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică în conformitate cu Standardul european EN 45011 sau Ghidul ISO 65. Sucursala unei societăţi comerciale este o structură fără personalitate juridică, care se analizează ca un dezmembrământ, o modalitate de descentralizare a activităţii societăţii mamă care o patronează.

În eventualitatea obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, solicită reducerea cuantumului onorariului avocaţial.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care solicită constatarea nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., respectiv să se constate nulitatea recursului ca fiind nemotivat.

Consideră că prima instanţă în mod corect a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, soluţia pronunţată pe fonul cauzei fiind, de asemenea, legală, având în vedere că actul atacat produce efecte juridice.

4.2 Intimata-chemată în garanţie C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate de recurent nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, consideră că excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către recurent, este nefondată.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 15 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere completul de filtru a apreciat drept neîntemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de ambii intimaţi prin întâmpinările formulate, constatând că argumentele prezentate de recurent se circumscriu cazului de casare invocat în susţinerea recursului formulat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, faţă de următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecţie B., pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor Agricole Judeţene cu adresa x/15.01.2015 şi comunicată acestuia cu adresa DAJ Caraş-Severin nr. x/19.01.2015, precum şi obligarea MADR să recunoască validitatea acestui certificat.

Prin această adresă, ministerul pârât a adus la cunoştinţa tuturor direcţiilor pentru agricultură judeţene faptul că, în perioada 02.12.2014 - 05.12.2014, Direcţia Generală Control Antifraudă Inspecţii - Direcţia de Inspecţii de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcţionare, precum şi la activitatea desfaşurată de B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L.

În urma controlului, prin Nota de control nr. x s-a propus ca operatorii să fie informaţi asupra următoarelor aspecte: organismul de inspecţie şi certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluţiei aprobate de MADR ca organism de inspecţie şi certificare. Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. Se impune orientarea către un alt organism de inspecţie şi certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activităţii în sistemul de agricultură ecologică.

Finalul adresei conţine solicitarea de a identifica operatorii clienţi ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. şi de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis acţiunea; a dispus anularea adresei nr. x/2015 emise de pârât în ceea ce îl priveşte pe reclamantul A. şi a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la recunoaşterea valabilităţii certificatului nr. x/13.10.2014, emis de B..

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că prin nerecunoaşterea efectelor certificatului emis în favoarea reclamantului şi prin notificarea de a se orienta către un alt organism de inspecţie şi certificare acreditat (în caz de neconformare neputând continua activitatea în sistemul de agricultura ecologică), actul atacat produce efecte juridice constând, pe de o parte, în contestarea valabilităţii certificatului şi, pe de altă parte, în condiţionarea activităţii agricole de orientarea către un alt organism de certificare şi control.

Pârâtul a susţinut că o astfel de sancţiune nu a intervenit încă, dar natura juridică a unui act, calificarea acestuia ca act administrativ, producător de efecte juridice, nu poate depinde de un fapt ulterior, respectiv de modul în care este pus în executare.

Cu privire la fondul litigiului a constatat că certificatul în discuţie nu a fost anulat de vreo instanţă judecătorească sau revocat de instituţia emitentă, astfel că ministerul pârât nu avea posibilitatea de a impune reclamantului reorientarea către un alt organism acreditat de MADR pentru refacerea controlului şi emiterea unui nou certificat vizând agricultura ecologică decât, eventual, după expirarea valabilităţii certificatului.

Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi vizează nemotivarea sentinţei, recurentul pârât susţinând că instanţa fondului nu a motivat în mod legal soluţia dată, atât în fapt, cât şi în drept, respectiv nu a precizat motivele pe care se întemeiază atunci când consideră că prin adresa atacată îi sunt contestate drepturile reclamantului, motiv pentru care apreciază ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond consideră în mod nelegal că pârâtul MADR nu avea posibilitatea de a impune reclamantei reorientarea către un alt organism.

Înalta Curte apreciază că este nefondat acest motiv de recurs, întrucât prima instanţă a respectat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că a indicat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, dar şi cea de admitere a cererii de chemare în judecată.

Sub aspectul admisibilităţii acţiunii, a argumentat de ce adresa în discuţie întruneşte elementele actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, menţionând care sunt efectele juridice pe care le produce, iar în ceea ce priveşte fondul litigiului a arătat motivele de fapt şi de drept pentru care consideră că acţiunea este întemeiată prin prisma nelegalităţii actului contestat.

În aprecierea Înaltei Curţi, împrejurarea că recurentul-pârât nu este de acord cu aceste argumente expuse în considerentele sentinţei, nu este de natură să ducă la concluzia că sentinţa nu satisface exigenţele motivării, instituite de textul de lege sus menţionat.

Al doilea motiv de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În susţinerea acestui motiv de recurs se arată, în esenţă, că adresa contestată nu este altceva decât o simplă corespondenţă între două autorităţi, ce reflectă un punct de vedere cu privire la înscrisurile emise de C. S.R.L. şi are caracterul unui act de informare, nefiind de natură să interzică posibilitatea reclamantei de a solicita organismului de inspecţie şi certificare lămuriri cu privire la neconformităţile din documentele ce o vizează. Reprezintă o operaţiune administrativă efectuată cu scopul informării beneficiarilor de fonduri europene că organismul de inspecţie şi certificare cu care aceştia aveau contracte de prestări servicii nu este aprobat de MADR.

Înalta Curte reţine că, din conţinutul întâmpinării depuse în dosarul de fond şi al înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că nu a fost emis de ministerul pârât un alt înscris care să constituie decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantei de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie a cărei anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată.

De altfel, la solicitarea expresă a instanţei de recurs, reprezentantul recurentului pârât a precizat la termenul de judecată din 16.03.2018 că o asemenea decizie nu a fost emisă.

Din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată se reţine că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantei pentru anul 2014, de organismul de inspecţie B., adresa nr. x/2015 fiind, în opinia reclamantei, adresa cu care se comunică respectiva decizie.

În răspunsul la întampinare depus în dosarul de fond, reclamantul redă un extras din conţinutul Notei de control nr. x, respectiv:

"certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecţie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicată ştampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice" şi mentionează că prin adresa în discuţie se face, într-adevăr, o informare, însă asupra unei decizii care se constituie într-un act administrativ.

Se înţelege din aceste susţineri că solicită anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate şi nu anularea adresei cu care această decizie a fost transmisă.

Faptul că aceasta este solicitarea reclamantului este confirmat şi de susţinerile din întampinarea depusă în dosarul de recurs, în care precizează că prin Nota de control nr. x s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate şi radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcţie; această notă de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare şi semnătura acestuia, devenind astfel act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii şi produce prin sine însăşi efecte juridice, în sensul că dă naştere, modifică şi stinge raporturi juridice, din moment ce a fost radiat de pe site-ul ministerului certificatul de conformitate al reclamantei, care a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică.

În speţă, s-a emis iniţial Nota de control nr. x, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/2015.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamanta solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecţie B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcţiilor agricole judeţene cu adresa nr. x/2015, iar prin răspunsul la întampinare face referire în mod expres la Nota de control nr. x, se impunea ca instanţa de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să solicite reclamantei să indice care este actul a cărui anulare o solicită în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul arată că MADR, prin adresa cu nr. x/15.01.2015 transmisă Direcţiei Agricole Judeţene Caraş-Severin şi al cărei conţinut i-a fost comunicat cu respectiva adresă, menţiona că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspectie întocmite după data de 24.07.2014 şi care au aplicata stampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naţionale şi comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reţine că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control anterior menţionată, din conţinutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Împrejurarea că reclamanta susţine că prin adresă (...) MADR decide (...) nu este de natură să ducă la concluzia că pretinsa decizie de invalidare a certificatului a fost luată prin adresa de comunicare, câtă vreme în cuprinsul acesteia doar sunt redate constatările activităţii de control finalizate prin încheierea notei amintite.

Obligaţia de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanţei potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Or, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/2015, deşi reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susţine de către recurentul pârât şi chiar de către intimata reclamantă în faţa instanţei de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantei, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar şi a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deţinut de reclamantă, era necesar ca instanţa de fond să solicite reclamantei să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate şi pe care îl consideră vatamator, în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanţă a procedat la analizarea adresei nr. x/2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naţionale şi comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, aşa cum s-a arătat, în Nota de constatare, prin adresă se solicita direcţiilor pentru agricultură judeţene să-i informeze pe operatorii clienţi ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. cu privire la aspectele semnalate.

În aceste condiţii, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speţă se reţine încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, analiza instanţei de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 328 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 328 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2018.