Liability of local authority for unadapted public transport fleet and rejection of cost and lack-of-complaint defenses in discrimination case

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1798/91/17.06.2014, reclamantul Primarul Municipiului Focşani, reprezentant legal al Unităţii Administrativ-Teritoriale Focşani, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 251 din 30.04.2014 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării privind neasigurarea condiţiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

Prin sentinţa civilă nr. 1141/2014 din 5 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 231 din 18 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de contestatorul Primarul Municipiului Focşani, reprezentant legal al Unităţii Administrativ-Teritoriale Focşani, împotriva Hotărârii nr. 251/30.04.2014 pronunţată de intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamantul Primarul Municipiului Focşani a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulate împotriva hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata amenzii, urmând ca, pentru celelalte măsuri dispuse, să fie revizuit contractul încheiat cu firma de transport, astfel încât toate mijloacele de transport să fie adaptate transportului persoanelor cu dizabilităţi, conform prevederilor legale.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt şi a reiterării aspectelor expuse în cererea de chemare în judecată s-a susţinut de către recurent, în esenţă, că prima instanţă nu a analizat şi nu a apreciat în mod corect motivele invocate în contestaţie, fără a indica expres vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că nu a fost contestată măsura adoptată din prisma cuantumului amenzii şi s-a afirmat că nu a fost înlesnită nicio măsură ori faptă din care să rezulte vreo faptă discriminatorie faţă de cetăţenii care au dizabilităţi locomotorii, la nivelul Municipiului Focşani, nefiind înregistrată nicio sesizare care să semnalizeze neasigurarea condiţiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

S-a arătat, de asemenea, că Primarul municipiului Focşani nu a înlesnit nicio faptă ori acţiune discriminatorie în condiţiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000, iar situaţia contravenţionala nu poate fi încadrată în categoria comportamentului care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane, atâta vreme cât nu există nicio sesizare din partea vreunui cetăţean al oraşului Focşani în sensul că nu s-a putut deplasa cu mijloacele de transport în comun.

În contextul în care s-a recunoscut de către recurent că situaţia din municipiul Focşani nu este una conformă în totalitate cu legislaţia în vigoare însă se pot aplica prevederile art. 9 din O.G. nr. 137/2000, în condiţiile în care, pe parcursul instrumentării dosarului de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, mai exact din anul 2012, municipiul Focşani, prin primar, a luat măsuri şi a adaptat 6 mijloace de transport, a fost criticată aprecierea instanţei de fond în sensul că,,invocarea necunoaşterii legii la momentul achiziţionării sau a unor costuri exagerate pentru adaptarea ulterioară a mijloacelor de transport nu este exoneratoare de răspundere", atâta timp cât în perioada de adoptare a normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, municipalitatea a achiziţionat un număr de mijloace de transport.

Aşadar, în opinia sa, Primarul municipiului Focşani trebuie să fie exonerat de la plata amenzii, întrucât a încercat în limita posibilităţilor să remedieze situaţia sesizată şi pentru că nu a fost pus în faţa niciunei sesizări a vreunei persoane cu handicap, iar aspectele reţinute de instanţă cu privire la comportamentul pasiv al reclamantului reprezintă doar o transpunere pur teoretică, neconformă realităţii particulare municipiului Focşani.

A mai fost invocat de către recurent faptul că instanţa de fond nu a analizat contestaţia reclamantului din niciun punct de vedere particular invocat, că nu există un comportament pasiv în condiţiile art. 9 din O.G. nr. 137/2000, nu există o omisiune intenţionată nejustificată de a îngrădi accesul vreunei persoane, nu există niciun refuz de a duce la îndeplinire a măsurilor legale, pe de o parte, pentru motivele prezentate, iar, pe de altă parte, pentru faptul că nu a fost înregistrată nicio sesizare de această natură.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, ale O.G. nr. 137/2000, ale Legii nr. 448/2006, precum şi dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 25 mai 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 noiembrie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Focşani împotriva sentinţei civile nr. 231 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamantul Primarul Municipiului Focşani, reprezentant legal al Unităţii Administrativ-Teritoriale Focşani, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 251 din 30.04.2014 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării privind neasigurarea condiţiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

În cuprinsul hotărârii, CNCD a reţinut că în Municipiul Focşani, la data autosesizării din cele 23 de autobuze doar 4 erau adaptate, pentru ca la data emiterii Hotărârii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării numărul acestora să crească la 10.

Curtea de apel a reţinut legalitatea şi temeinicia hotărârii CNCD, prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 10 lit. g din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, art. 7 alin. (1) şi (2), art. 9 alin. (1) lit. b şi art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 2 lit. e, art. 3 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi alin. (3) lit. d şi lit. i din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi art. 9 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.

Prin criticile formulate, recurentul expune demersurile efectuate pentru a asigura condiţii de transport persoanelor cu dizabilităţi locomotorii cu autobuzul, microbuzul şi troleibuzul, aspecte care nu sunt de natură a răsturna prezumţia de legalitate şi temeinicie a actului administrativ contestat, atât timp cât sancţiunea amenzii contravenţionale a fost aplicată în considerarea faptului că numai 17,39% din numărul de autobuze erau adaptate.

Este adevărat că demersurile efectuate în perioada respectivă reflectă preocuparea autorităţilor locale în sensul asigurării accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi locomotorii la transportul în comun, însă nu sunt apte a demonstra lipsa de veridicitate a constatărilor CNCD.

În condiţiile expuse, nu pot fi primite susţinerile recurentului în sensul că s-ar fi conformat prevederilor Legii nr. 448/2006 prin creşterea numărului de autobuze adaptate cu incă 6.

Conform prevederilor art. 63 alin. (1) lit. d şi alin. (5) lit. c din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, în exercitarea atribuţiilor privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, primarul ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. d, iar conform dispoziţiilor art. 61 alin. (2), primarul asigură respectarea atât a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor cât şi prevederile Constituţiei în ceea ce priveşte protecţia specială acordată persoanelor cu handicap.

Faţă de dispoziţiile legale evocate, se constată că responsabilitatea asigurării mijloacelor de transport în comun adaptate persoanelor cu handicap revine în mod direct instituţiei Primarului, în calitatea sa de organ executiv, iar pentru neîndeplinirea obligaţilor şi consecinţele produse în ceea ce priveşte discriminarea, sancţiunea contravenţională îi poate fi aplicată.

Constată Inalta Curte că nu pot fi primite, ca exoneratoare de răspundere, nici susţinerile recurentului cu privire la costurile uriaşe necesare adaptării autobuzelor şi nici imprejurarea că în municipiul Focşani nu a fost inregistrată nicio reclamaţie din partea vreunui cetăţean, în condiţiile în care obligaţia asigurării condiţiilor de transport a persoanelor cu dizabilităţi este una prevăzută expres prin lege.

De altfel instanţa supremă s-a pronunţat anterior şi în dosarul nr. x/2014, prin decizia nr. 2080/2016, în contestaţia formulată de Primarul Municipiului Timişoara impotriva aceleiaşi hotărâri a CNCD, menţinând sancţiunea aplicată de autoritatea pârâtă.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Focşani împotriva sentinţei civile nr. 231 din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2017.