Administrative action against local council plot ruled inadmissible and time-barred for bypassing mandatory prior procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Comuna Valea Seacă şi Consiliul Local al comunei Valea Seacă, anularea parţială a Hotărârii nr. 86/1999 emisă de Consiliul Local al comunei Valea Seacă; anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1354/2001 şi anularea parţială a inventarului bunurilor care aparţin domeniului public Valea Seacă, Anexa nr. 86, poziţia 30.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 201 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, precum şi excepţia tardivităţii acţiunii şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea introductivă formulată de reclamanta A..

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurentă că nu este corectă aprecierea instanţei cu privire la faptul că nu au fost respectate prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind îndeplinirea procedurii prealabile, precum şi cu privire la excepţia tardivităţii cererii, întrucât în cadrul unui alt proces civil a fost stabilit, printr-o expertiză tehnică de specialitate, faptul că o suprafaţă de 79 mp teren se suprapune atât cu titlul de proprietate emis pe numele mamei reclamantei, cât şi cu inventarul bunurilor trecute în domeniul public al comunei Valea Seacă.

Astfel, s-a susţinut de către recurentă că nu avea cum să cunoască existenţa actelor administrative atacate, iar instanţa de fond în mod greşit a conchis că se impune decăderea reclamantei din dreptul de a-şi susţine cererea.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimatul-pârât Guvernul României s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică, apreciindu-se, în esenţă, că reclamanta a înregistrat acţiunea pe rolul instanţei de judecată fără ca aceasta să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative expres prevăzute de lege.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 22 februarie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 201 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului-pârât, la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Comuna Valea Seacă şi Consiliul Local al comunei Valea Seacă, anularea parţială a Hotărârii nr. 86/1999 emisă de Consiliul Local al comunei Valea Seacă; anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1354/2001 şi anularea parţială a inventarului bunurilor care aparţin domeniului public Valea Seacă, Anexa nr. 86, poziţia 30, motivând că trecerea suprafeţei de 79 m.p. în domeniul public reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată, drept dobândit şi garantat de Constituţia României.

Înalta Curte constată că, prin Hotărârea nr. 86/1999, Consiliul Local al comunei Valea Seacă, judeţul Iaşi, şi-a însuşit, în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Valea Seacă, pe baza inventarelor întocmite de comisia special constituită, bunuri printre care figurează şi un teren în suprafaţa de 270 m.p. situat în satul Topile, pe care este edificată o construcţie proprietatea B., iar, pe baza acestei hotărâri, Guvernul României a emis Hotărârea nr. 1354/2001, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 326 din 16 mai 2002, act de autoritate prin care, conform Anexei nr. 86, publicată în Monitorul Oficial nr. 326 bis din 16 mai 2002, au fost atestate ca aparţinând domeniului public al comunei Valea Seacă mai multe bunuri, printre care, la poziţia 30, terenul de 270 m.p. din satul Topile.

Reţine instanţa că, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, dreptul la acţiunea în contencios administrativ se naşte după ce s-a pronunţat autoritatea administrativă asupra reclamaţiei (recursul graţios sau, după caz, ierarhic), adică de la comunicarea soluţiei acesteia asupra reclamaţiei administrative (sau de la expirarea termenului în care aceasta era obligată să rezolve reclamaţia). Acest drept se poate exercita în termen de 30 de zile.

Cu alte cuvinte, potrivit aceluiaşi act normativ, procedura prealabilă condiţionează acţiunea în contencios administrativ.

Pe cale de consecinţă, pentru a putea declanşa acţiunea în contencios, reclamanta trebuie să facă dovada că a îndeplinit cerinţa legii (cerinţa impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare) şi a respectat procedura prealabilă, adică s-a adresat mai întâi autorităţii emitente şi abia după refuzul acesteia, respectiv menţinerea actului, se poate adresa instanţei de judecată.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă aşa cum dispoziţiile legale amintite o prevăd, întrucât aceasta nu a formulat vreo plângere adresată Consiliul Local al comunei Valea Seacă ori Guvernului României prin care să solicite revocarea actelor administrative care, în opinia sa, i-ar fi produs o vătămare, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ci s-a adresat direct instanţei de judecată, la data de 11 august 2014.

Faptul că în cauza ce a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2011 al Judecătoriei Paşcani, recurenta-reclamantă din prezenta cauză a solicitat, în contradictoriu cu C., Primăria Valea Seacă, UAT Comuna Valea Seacă şi Primarul Comunei Valea Seacă, să se identifice suprafaţa de teren prevăzută în titlul de proprietate nr. x, tarlaua x, intravilan sat Topile, şi că, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul D., la data de 09.12.2013, se arată că "Suprafaţa de 705 m.p. se poate intabula, funcţie de interes şi numai într-o singură formă, când se respectă planul cadastral", neexistând "linie de hotar între obiectivul botezat "Magazin" sau cadastral x şi parcela vecină x trece pe direcţia Nord-Sud (uşor înclinat spre Vest) prin colţul magazinului" nu echivalează cu îndeplinirea procedurii recursului graţios, întrucât petiţia acesteia nu se mai află strict în sfera unui raport juridic administrativ, o astfel de acţiune civilă neputând împiedica admiterea excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile în prezenta cauză.

Această procedură a fost instituită tocmai pentru a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvării într-un termen mai scurt şi mai operativ a reclamaţiei lor, organul administrativ sesizat fiind, în cadrul procedurii, singurul care are posibilitatea să revină asupra actului emis şi să emită altul acceptat de petitionar.

Înalta Curte consideră că motivul invocat de către recurenta-reclamantă cu privire la prejudiciile pe care le va suferi în cazul în care aceste acte administrative nu vor fi anulate parţial este nefondată, în condiţiile în care prin Decizia nr. 184 din 6 martie 2007, Curtea Constituţională a statuat că procedura administrativă prealabilă nu restrânge şi nu împiedică accesul la justiţie, ci dimpotrivă, instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat prin reexaminarea de către organul emitent sau de către organul superior.

Apreciază instanţa că este neîntemeiată şi susţinerea recurentei-reclamante cu privire la faptul că aceasta nu a avut posibilitatea de a cunoaşte că în suprafaţa menţionată în inventar sub titlul generic "Magazin B." s-ar regăsi o suprafaţă de teren cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctei sale mame E., întrucât, odată cu publicarea actelor de autoritate contestate în Monitorul Oficial, acestea au devenit opozabile oricărei persoane care ar fi revendicat un drept propriu asupra bunurilor atestate ca făcând parte din domeniul public al Comunei Valea Seacă.

Reţinând temeinicia soluţiei dată de prima instanţă în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile, instanţa de control judiciar nu va proceda la analiza excepţiei tardivităţii acţiunii, în raport de ordinea de soluţionare a excepţiilor reglementată de dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 201 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2017.