Time-barred revision over contradictory judgments dismissed; costs awarded to respondents

Asupra cererii de revizuire de faţă;

I. Circumstanţele cauzei

Revizuentul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă,,Cpt. A." al Judeţului Sibiu a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 132/27 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ. din 1865.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 7 iunie 2016 sub nr. x/2016,

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea Deciziei nr. 132/2016, în sensul respingerii cererii de recurs cu toate capetele de cerere formulată de către B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N..

În expunerea motivului prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul a aratat că prin sentinţa nr. 380/CA/2013 pronunţată în dosarul nr. x de Tribunalul Sibiu, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 26.04.2013 prin nerecurare, s-a respins acţiunea reclamantului O. având ca obiect anularea Ordinului inspectorului şef nr. 33062/1/14.09.2011 privind şi trecerea sa în rezervă, alături de toate capetele de cerere invocate şi de reclamanţi.

Astfel, în opinia revizuentului, există două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile potrivnice, respectiv decizia nr. 132/2016 şi sentinţa nr. 380/CA/2013.

La termenul de judecată din 21.06.2016 instanţa a dispus disjungerea din dosarul nr. x a cererii de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, cererea disjunsă fiind înregistrată sub dosar nr. x

Instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Alba Iulia relativ la cererea disjunsă.

Prin decizia nr. 1397 din 4 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, în baza art. 158 şi 324 C. proc. civ., a fost declinată competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt. A." al Judeţului Sibiu în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă pe rolul căreia a fost înregistrată cauza la data de 13 ianuarie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 132 din 27 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în evocarea fondului, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă.

A fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., P., L., M., N., în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenta "Cpt. A." al Judeţului Sibiu.

A fost anulat Ordinul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt. A." al Judeţului Sibiu nr. 33062/I/14.09.2011 de trecere în rezervă a reclamanţilor.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor drepturile salariale restante, precum şi dobânda legală aferentă, începând cu data de 14.09.2011 şi până la reglementarea raporturilor de serviciu.

S-a respins în rest acţiunea.

S-a respins acţiunea conexă înregistrată sub nr. x formulată de reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N. în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenta "Cpt. A." al Judeţului Sibiu.

Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea formulată de către intimaţi depusă în dosarul Curţii de Apel Alba-Iulia s-a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, apreciindu-se că aceasta a fost exercitată cu depăşirea termenului de 15 zile de la data pronunţării ultimei hotărâri, respectiv a deciziei nr. 132 din 27 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Alba-Iulia.

Pe fond, s-a apreciat, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 Cod procedură ciivlă.

II. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., excepţia tardivităţii invocată în cauză, constată că acesta este întemeiată, pentru motivele în continuare arătate, ceea ce face inutilă analiza fondului.

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de dispoziţiile art. 322 - 328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 322 - 324 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. […]"

Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti […] în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri […]"

Totodată, art. 103 alin. (1) C. proc. civ. prevede că neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeste că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa.

În raport de conţinutul prevederilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., normă de drept pe deplin justificată prin prisma principiul siguranţei raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, Înalta Curte constată că există un singur termen atât pentru introducerea revizuirii cât şi pentru motivarea acesteia, respectiv o lună de la data pronunţării ultimei hotărâri, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Reţine instanţa că cele două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, sunt decizia nr. 132 din 27 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi sentinţa nr. 380/CA din 9 aprilie 2013 a Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel fiind, cererea de revizuire a deciziei nr. 132 din 27 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în considerarea motivului de revizuire reglementat prin dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuia atât introdusă la instanţă, cât şi motivată în termen de o lună de la data pronunţării acesteia, respectiv de la data de 27 ianuarie 2016, indiferent de momentul motivării deciziei, pe considerentul că, în momentul cunoaşterii soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, partea interesată putea aprecia în concret dacă este sau nu cazul să formuleze o cerere de revizuire.

Or, revizuentul a înregistrat prezenta cerere pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia la data de 7 iunie 2016, cu mult peste termenul de o lună prevăzut de lege.

De asemenea, constată Înalta Curte că, în cauză, nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia dintre situaţiile prevăzute de art. 103 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen care permite înlăturarea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depăşit termenul imperativ prevăzut de lege pentru efectuarea sa valabilă, revizuentul neformulând, de altfel o cerere în acest sens, cu respectarea condiţiilor prevederilor legale menţionate.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimaţi, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii invocată de intimaţi şi va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată; va obliga revizuentul către intimaţii reprezentaţi prin apărător ales, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 de RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanţei depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii invocată de intimaţi.

Respinge cererea de revizuire formulată de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Cpt. A." al Judeţului Sibiu împotriva deciziei nr. 132 din 27 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulată.

Obligă revizuentul către intimaţii reprezentaţi prin apărător ales, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 de RON, reprezentând onorariul de avocat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2017.