Claimant's challenge to public-domain inventory dismissed as unfounded; contested Government Decision upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x reclamanta A. prin mandatar B., a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând anularea în parte H.G. nr. 676/2011, respectiv poziţia 217 din Anexa nr. 26 la hotărâre; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în anul 2008 s-a adresat Judecătoriei Reşiţa cu acţiune civilă pentru revendicarea a patru imobile situate administrativ în comuna Măureni, jud. Caras - Severin, respectiv a imobilelor înscrise în: C. F. x Măureni sub nr. top. x; C. F. x Măureni sub nr. top. x; C. F. x Măureni sub nr. top. x; C. F. x Măureni sub nr. top. x - transnotat în C. F. x Măureni, acţiunea fiind înregistrată pe rolul judecătoriei sub nr. x/2008, fiind respinsă în baza hotărârii de guvern menţionate, despre care reclamanta luat cunoştinţă cu ocazia judecării cauzei pe fond.

Reclamanta a apreciat că Hotărârea de Guvern nr. 676/2011 este nelegală în parte, fiind adoptată ca urmare a săvârşirii unor falsuri şi abuzuri, prin adoptarea acesteia producându-i-se o gravă vătămare a intereselor sale legitime, respectiv a dreptului de proprietate garantat prin Constituţie.

A învederat că imobilele respective, proprietatea antecesorilor săi, au fost preluate abuziv de stat în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, la data introducerii acţiunii în instanţă toate fiind în evidenţa domeniului privat al Comunei Măureni, la data de 22.12.2008 reclamanta efectuând notarea în toate cărţile funciare, în care erau înscrise imobilele care formau obiectul acţiunii, a litigiului ce a format dosarul nr. x aflat pe rolul Judecătoriei Reşiţa, nici unul din imobile nefiind cuprins în domeniul public la acea dată, la termenul din 08.09.2011 (după 3 ani de la punerea litigiului pe rol), când Comuna Măureni a depus la dosar adresa nr. x/2011, luând cunoştinţă despre faptul că toate imobilele care fac obiectul litigiului ar fi cuprinse în inventarul domeniului public al Comunei Măureni.

A mai susţinut reclamanta că în perioada judecării cauzei şi a înscrierii litigiului în cărţile funciare au fost iniţiate şi adoptate atât Hotărârea nr. 40/2009 a Consiliului Local Măureni (prin care a fost însuşit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei Măureni) cât şi Hotărârea de Guvern nr. 676/2011, cele două acte administrative fiind adoptate pe baza susţinerii că imobilele în cauză nu fac nici obiectul unor litigii, invocând săvârşirea a cel puţin unui fals în acte publice şi a unui uz de fals deoarece în Nota de Fundamentare la Hotărârea de Guvern nr. 676/2011 întocmită de către ministrul administraţiei şi internelor, la alin. (5) se face precizarea că "imobilele cuprinse în anexele la prezentul act normativ nu fac obiectul vreunui litigiu", în condiţiile în care litigiul era pe rolul instanţei de judecată de la data de 28. 07. 2008.

A menţionat, de asemenea, că din elementele de identificare cuprinse la coloana 3 a imobilelor de la nr. crt. 217 din anexa 26 la Hotărârea de Guvern nr. 676/2011 nu rezultă că acestea ar face obiectul litigiului, nefiind indicate nici numerele de carte funciară şi nici numerele topografice. Elementele de identificare avute în vedere de către instanţă şi de către reclamantă fiind denumirea imobilului acesta fiind cunoscut ca fiind "Clădire fost sediu IAS" şi adresa nr. x/2011 a Comunei Măureni, semnată de primarul comunei şi depusă la dosarul cauzei, la termenul din data de 08. 09. 2011.

Totodată, reclamanta a apreciat că a îndeplinit procedura prealabilă prin faptul că a cerut Guvernului României să revoce, în parte, sus-citata hotărâre de guvern, prin adresa nr. x, Guvernul României comunicându-i refuzul său.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acţiunii invocând excepţiile netimbrării, a tardivităţii, a lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, excepţii respinse potrivit încheierii de şedinţă din data de 12.02.2013.

Pe fondul cauzei, pârâtul a cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând că H.G. nr. 676/2011 a fost adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, organul de specialitate al administraţiei publice centrale cu atribuţii şi competenţe în domeniul administraţiei publice locale reglementat prin dispoziţiile actul administrativ contestat, la elaborarea actului administrativ fiind respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, în vigoare la acea dată.

Cu privire la acest aspect pârâtul a făcut trimitere la dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul neavând decât competenţa de a atesta inventarul domeniului public de interes local şi judeţean, neavând abilitarea legală de a inventaria el însuşi aceste bunuri, deci de a interveni într-un fel sau altul asupra inventarelor aşa cum au fost ele întocmite de comisia locală (sau judeţeană) de inventariere şi aşa cum au fost însuşite de consiliile locale, respectiv judeţene, după caz prin hotărâri proprii.

A susţinut că, în speţa dedusă judecăţii, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a actului administrativ contestat şi chiar din susţinerile părţii reclamante, după adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Caraş-Severin, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Caraş-Severin, au survenit o serie de modificări în structura domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale din acest judeţ, reflectate în hotărâri adoptate de autorităţile publice locale, ceea ce a determinat modificarea anexelor hotărârii iniţiale, iar înainte de adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 676/2011, în Comuna Măureni din judeţul Caraş-Severin, inventarierea acestor bunuri din domeniul public local fusese realizată de către comisia specială şi însuşită de Consiliul Local Măureni prin Hotărârea nr. 40/31.08.2009, la baza adoptării de către Executiv a actului contestat aflându-se hotărârea autorităţii publice locale, a cărei contestare nu a făcut dovada reclamanta, inventarul aşa cum a fost aprobat de consiliul local fiind transmis Ministerului Administraţiei şi Internelor, organ de specialitate al Guvernului, pentru a fi atestat prin hotărâre de guvern.

Aşadar, a apreciat că, hotărârea de guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţii administrativ-teritoriale, efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală, fiind doar de atestare a regimului juridic diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine tot unităţii administrativ teritoriale, reclamanta neinvocând greşita delimitare a proprietăţii publice de proprietatea privată, ci încălcarea dreptului său de proprietate asupra unui bun imobil, în acest sens invocând dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 213/1998.

În cauză a formulat cerere de intervenţie intervenientul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în interesul pârâtului Guvernul României solicitând respingerea ca prescrisă a acţiunii, iar pe fond ca neîntemeiată. S-a arătat că, potrivit adresei Primăriei Comunei Măureni nr. 2014/2012 "imobilele în cauză au fost preluate de Statul Român în anul 1947 prin expropriere şi date în administrare unor Gospodării Agricole de Stat sau întreprinderi Agricole de Stat".

S-a apreciat de către acesta că Hotărârea Guvernului nr. 676/2011 a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 şi ale Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 231 din 18 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., prin mandatar, împotriva pârâtului Guvernul României.

A fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenientul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în interesul pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României pentru a se anula în parte H.G. nr. 676/2011, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Caraş-Severin, al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Caraş-Severin, respectiv a poziţiei nr. 217 din Anexa nr. 26 la Hotărârea de Guvern, pe motiv că îi încalcă dreptul de proprietate asupra terenurilor înscrise în CF nr. x Măureni, nr. top. x, C.F. x Măureni sub nr. top. x, C.F. x Măureni sub nr. top. x, C.F. x Măureni sub nr. top. x - transnotat în C.F. x Măureni.

Poziţia nr. 217 din Anexa nr. 26 la H.G. nr. 676/2011 evidenţiază inscrierea imobilului constând în "clădire fost sediu IAS", suprafaţa construită 450 m, 2 corpuri cu un nivel, vecini: D.N. x casa cu nr. x şi cea cu nr. x, teren reprezentat de parcela x, nr. tarla x, în suprafaţă teren 0,3580 ha.

Din conţinutul extraselor de CF invocate prin acţiune a rezultat că terenul din CF nr. x Măureni cu nr. top. x şi cel din CF x Măureni cu nr. top. x sunt proprietatea Statului Român, terenul din CF nr. x Măureni, cu nr. top. x este proprietatea numitului C., iar cel din CF nr. x Măureni, sub nr. x transnotat în CF nr. x Măureni, este proprietatea comunei Măureni, cu titlu de domeniu privat.

Astfel, s-a constatat de către prima instanţă că la dosarul cauzei reclamanta nu a depus nici o dovadă din care să rezulte că prin emiterea H.G. nr. 676/2011, poziţia 217 din Anexa nr. 26, i s-a încălcat dreptul de proprietate asupra terenurilor invocate prin acţiune, in condiţiile in care prin sentinţa civilă nr. 3539/24.11.2011 pronunţată în dosar nr. x al Judecătoriei Reşiţa, irevocabilă prin decizia civilă nr. 270/4.08.2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin s-a respins acţiunea formulată de aceasta împotriva Statului Român, având ca obiect cererile de a se constata nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilelor situate în Măureni nr. x, înscrise în CF x Măureni, nr. top x-teren intravilan în suprafaţă de 464 mp, CF nr. x Măureni, nr. top x-loc de casă cu casa nr. x/a în suprafaţă de 288 mp, în CF nr. x Măureni, nr. top x, teren intravilan cu casa nr. x în suprafaţă de 1151 mp şi respectiv în CF nr. x Măureni, nr. top x, în raport cu disp. art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 135 şi 41 din Constituţia României şi art. 1 din Primul Protocol al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, obligaţiilor pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele proprietatea sa din Măureni, compuse din casa cu nr. x şi teren în suprafaţă de 1151 mp, casa cu nr. x a şi teren în suprafaţă de 288 mp şi terenul intravilan în suprafaţă de 110 mp, ce au fost dobândite prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare nr. x din 29.12.1917.

Curtea de apel a apreciat că, având în vedere considerentele expuse din decizia Tribunalului Caraş-Severin, pe care o consideră temeinică şi legală, cum reclamanta nu a demonstrat dreptul său de proprietate asupra imobilelor din litigiu, raportat la sentinţa civilă nr. 3539/2011 pronunţată de Judecătoria Reşiţa, nu este îndeplinită cerinţa art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la soluţia dată acţiunii, se impune şi admiterea cererea de intervenţie formulată de intervenientul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în interesul pârâtului Guvernul României.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. prin mandatar B., criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt şi a reiterării aspectelor expuse în cererea de chemare în judecată s-a susţinut de către recurentă, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat în totalitate probatoriul privind elaborarea şi adoptarea ilegală a hotărârii de guvern în discuţie.

S-a susţinut că este greşită reţinerea primei instanţe în sensul că cele patru imobile au fost cuprinse în domeniul public al Comunei Măureni prin H.G. nr. 532/2001, elementele de identificare a imobilelor aflate la poziţia 45 din Anexa nr. 50 la această hotărâre fiind distincte de cele menţionate la poziţia nr. 217 din Anexa nr. 26 la H.G. nr. 676/2011, invocându-se şi faptul că potrivit art. 1 pct. 33 lit. a) din H.G. nr. 610/2006 a fost abrogată poziţia nr. 45 din Anexa 50 la H.G. nr. 532/2002.

S-a mai arătat de către recurenta-reclamantă că la dosar nu există nicio probă care să dovedească faptul că imobilele care formează obiectul prezentului litigiu şi de care au fost deposedaţi antecesorii săi ar fi fost trecute în proprietatea statului cu respectarea prevederilor constituţionale în vigoare la data confiscării acestora, ori că pentru acestea ar fi fost plătită vreo dreaptă şi prealabilă despăgubire.

S-a considerat, de asemenea, că retrocedarea în natură a imobilelor ce formează obiectul prezentei cauze, în baza dreptului comun, nu ar fi adus nicio atingere drepturilor aparţinând altor persoane, în opinia sa, Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie venind în sprijinul acţiunii sale.

În fine, s-a susţiut de către recurentă că prima instanţă, excedând capetele de cerere cu care a fost învestită, a preluat susţinerile intimatului referitoare la plata despăgubirilor pentru unul dintre imobilele revendicate, concluzionând în alin. (2) a hotărârii că i-ar fi fost plătite despăgubiri numitului D. pentru toate cele patru imobile, în realitate fiind vorba doar despre imobilul nr. top. x.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9, art. 3041 din C. proc. civ., art. 21 alin. (1)-(3), art. 44, art. 46 şi art. 52 din Constituţia României, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO.

4. Procedura în faţa instanţei de recurs

La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri.

Intimaţii nu au formulat întâmpinări.

Prin încheierea din data de 29 octombrie 2014 s-a dispus suspendarea judecării recuruslui, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 2 februarie 2016 recurenta-reclamantă a solicitat repunerea cauzei pe rol.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi în conformitate cu art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

5.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamanta A. prin mandatar B., a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea, în parte, a H.G. nr. 676/2011, respectiv a poziţiei 217 din Anexa nr. 26 la hotărâre.

La poziţia nr. 217 din Anexa nr. 26 la H.G. nr. 676/2011, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Caraş-Severin, al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Caraş-Severin, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 568 din 10.08. 2011, este menţionat imobilul constând în "clădire fost sediu IAS", suprafaţa construită 450 m, 2 corpuri cu un nivel, vecini: D.N. 58 B, casa cu nr. 452 şi cea cu nr. 454, teren reprezentat de parcela x, nr. tarla x, în suprafaţă teren 0,3580 ha.

Prin H.G. nr. 676/2011 a fost atestat inventarul bunurilor din domeniul public local al Comunei Măureni din judeţul Caraş-Severin, care a fost însuşit de Consiliul Local Măureni prin Hotărârea nr. 40/31.08.2009.

Prima instanţă a reţinut in raport de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 că reclamanta nu justifică vătămarea unui drept, ca şi condiţie a exercitării acţiunii in contencios administrativ, dispoziţiile punând in aplicare norma cuprinsă în art. 52 alin. (1) din Constituţia României privind drepturile persoanei vătămate de o autoritate publică, consacrând o categorie a contenciosului administrativ subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim, dreptul vătamat fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n) ca orice drept fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

Înalta Curte constată că din conţinutul extraselor de carte funciară invocate prin acţiune rezultă că terenul din CF nr. x Măureni cu nr. top. x şi cel din CF x Măureni cu nr. top. x este proprietatea Statului Român, terenul din CF nr. x Măureni, cu nr. top. x este proprietatea numitului C., iar cel din CF nr. x Măureni, sub nr. x transnotat în CF nr. x Măureni, este proprietatea comunei Măureni, cu titlu de domeniu privat.

Prin sentinţa civilă nr. 3539/24.11.2011 pronunţată în dosarul nr. x al Judecătoriei Reşiţa, irevocabilă prin decizia civilă nr. 270/4.08.2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin s-a respins acţiunea formulată de recurenta-reclamantă din prezenta cauză împotriva Statului Român, având ca obiect cererile de a se constata nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilelor situate în Măureni nr. x şi x/a, înscrise în CF x Măureni, nr. top x-teren intravilan în suprafaţă de 464 mp, CF nr. x Măureni, nr. top x-loc de casă cu casa nr. x în suprafaţă de 288 mp, în CF nr. x Măureni, nr. top x, teren intravilan cu casa nr. x în suprafaţă de 1151 mp şi respectiv în CF nr. x Măureni, nr. top x, şi de obligare a pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele proprietatea sa din Măureni, compuse din casa cu nr. x şi teren în suprafaţă de 1151 mp, casa cu nr. x a şi teren în suprafaţă de 288 mp şi terenul intravilan în suprafaţă de 110 mp, care au fost dobândite prin cumpărare conform contractului de vânzare cumpărare nr. x din 29.12.1917.

Aminteşte instanţa de recurs că, în ceea ce priveşte obiectul prezentei cauze, există o jurisprudenţă bogată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

In cadrul acestei jurisprudenţe s-au conturat o serie de premise in limitele cărora se procedează la analiza actului administrativ atacat, şi anume că operaţiunea de inventariere a bunurilor aparţinând domeniului public al statului, operată prin H.G. contestată parţial în cauză, nu are semnificaţia unui mod de dobândire a proprietăţii publice, ci doar de consacrare legislativă a unei stări preexistente; iar instanţa de contencios nu este chemată a analiza dreptul de proprietate al statului, ci doar încadrarea terenurilor în sfera afectaţiunii publice, in timp ce eventualul drept de proprietate privată urmează a fi analizat de instanţa civilă în examinarea legalităţii reconstituirii dreptului de proprietate.

Soluţionarea acţiunii de contencios administrative are loc în limitele şi potrivit procedurii prevăzute în Legea nr. 554/2004, fără a se pune problema aplicării mecanismelor unei acţiuni reale, ce ar intra în competenţa instanţei de drept comun.

Din această perspectivă, se constată că H.G. nr. 676/2011 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 532/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Caraş - Severin, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Caraş - Severin a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.

Adoptarea acestei hotărâri de Guvern a fost determinată de necesitatea actualizării inventarului bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificărilor survenite de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 532/2002, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare ce a însoţit proiectul H.G. nr. 676/2011.

Chestiunea esenţială ce se impune a fi dezlegată în cauză vizează legalitatea apartenenţei imobilului in litigiu la domeniul public al statului, imobil aflat în administrarea Administraţiei Naţionale Apele Române.

La dosar au fost depuse înscrisuri, Anexa la Hotărârea Consilului Local Măureni nr. 40 din data de 31.08.2009 din care rezultă că imobilul era inclus in domeniul public al unităţii administrative teritoriale, hotărâre care a stat la baza emiterii actului contestat, ceea ce creează o prezumţie de legalitate a hotărârii de guvern atacate, prezumţie care nu a fost răsturnată de către recurenta - reclamantă.

Or, în cadrul acţiunii de faţă, care vizează anularea unui act administrativ, respectiv H.G. nr. 676/2011 pentru aprobarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, valabilitatea titlului nu poate fi analizată, intrucât hotărârea de guvern atacată nu are efect constitutiv de drept de proprietate ci doar de atestare a regimului juridic diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private.

Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentei-reclamante, atât cele cuprinse în acţiunea introductivă de instanţă cât şi cele reluate în motivele de recurs, care vizează nelegalitatea hotărârii de guvern atacate sub aspectul incălcării dreptului de proprietate, drept de proprietate care, de altfel în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu a fost probat, cu referire la acţiunea care care a făcut obiectul dosarului x/2008

Din perspectiva cererii de anulare a actului administrativ, nu prezintă relevanţă nici introducerea unei acţiuni pe dreptul comun de constatare a nevalabilităţii dreptului de proprietate al statului şi nici inregistrarea acestei acţiuni in cartea funciară. De altfel, acţiunea a şi fost respinsă ca inadmisibilă, apreciindu-se că reclamanta are deschisă calea unei acţiuni in revendicare in baza legilor speciale nr. 112/1995 sau 10/2001.

Concluzionând instanţa de recurs constată că hotărârea guvernului a fost adoptată in cadrul procedurii prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, ea având la bază o serie de hotărâri prin care autorităţile autonome locale din cadrul judeţului au aprobat inventarele bunurilor din domeniul public al unităţilor administrativ - teritoriale.

Ceea ce fundamentează forţa juridică a efectelor pe care le produc actele administrative este prezumţia că ele au fost emise cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de lege, în accepţiunea lato sensu, pentru emiterea lor şi care îmbracă trei forme: prezumţia de legalitate, prezumţia de autenticitate şi prezumţia de veridicitate.

Ceea ce prezintă interes în pricina supusă judecăţii este prezumţia de legalitate, prin care este subînţeleasă condiţia actului administrativ de a corespunde Constituţiei, legii şi actelor juridice emise în baza legii.

Prin urmare, persoana care se consideră vătămată în drepturile ori interesele sale legitime, în calitate de titular al acţiunii în contencios administrativ, are obligaţia de a dovedi pretinsele elemente de nelegalitate pe care îşi întemeiază demersul judiciar.

Cum în cauză reclamanta nu a invocat şi nu a dovedit încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998 în temeiul cărora imobilul în litigiu a fost atestat ca aparţinând domeniului public al comunei, ci s-a prevalat de existenţa unui drept de proprietate nedovedit, care nu poate fi vătămat prin operaţiunea de inventariere, Înalta Curte reţine că în mod judicios acţiunea în contencios administrativ promovată de aceasta a fost respinsă în primă instanţă.

5.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. prin mandatar B. împotriva sentinţei civile nr. 84 din 12 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2017.