State aid classification of privatization proceeds from converted commercial claims: denial of recovery as illegal state aid
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision which annulled the administrative acts of the State Assets Management Authority and confirmed that the disputed sum did not constitute illegal state aid. The case concerned a dispute between a state-owned electricity distribution company and the state assets authority, where the latter sought to recover approximately 7.5 million RON, plus interest, alleging that the former had received state aid through the privatization process and conversion of commercial claims into equity; the plaintiff argued that the funds represented recovery of a valid commercial claim for unpaid services rather than a grant without consideration. The decisive legal basis relied on Article 2(1) of Law No. 143/1999, which defines state aid as support from state resources that distorts competition without counter-performance, determining that the plaintiff’s recovery of the difference between the nominal value of converted shares and the privatization price was a statutory right derived from normative acts (HG 1280/2001, OUG 16/2004, and Law 570/2004) and was already established with res judicata effect by prior civil judgments. Additionally, the appellate court’s award of 200 RON in litigation costs was upheld pursuant to Article 451 of the Code of Civil Procedure, as it corresponded to the mandatory judicial stamp duty.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 166 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2006; State aid classification of privatization proceeds from converted commercial claims: denial of recovery as illegal state aid: The case concerned a dispute between a state-owned electricity distribution company and the state assets authority, where the latter sought to recover approximately 7.5 million RON, plus interest, alleging that the former had received state aid through the privatization process and conversion of commercial claims into equity; the plaintiff argued that the funds represented recovery of a valid commercial claim for unpaid services rather than a grant without consideration. The decisive legal basis relied on Article 2(1) of Law No. 143/1999, which defines state aid as support from state resources that distorts competition without counter-performance, determining that the plaintiff’s recovery of the difference between the nominal value of converted shares and the privatization price was a statutory right derived from normative acts (HG 1280/2001, OUG 16/2004, and Law 570/2004) and was already established with res judicata effect by prior civil judgments. Additionally, the appellate court’s award of 200 RON in litigation costs was upheld pursuant to Article 451 of the Code of Civil Procedure, as it corresponded to the mandatory judicial stamp duty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main ground for dismissing the appeal by establishing the standard for judicial review in administrative litigation.
Procedural rule cited in the dispositive to authorize the final decision dismissing the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.04.2015 reclamanta Societatea de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Electrica S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, anularea Deciziei administrative nr. X/16.12.2014, a Ordinului nr. 883/16.12.2014 şi a notificării nr. x, emise de A.A.A.S., precum şi suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 05.05.2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative formulate de reclamantă şi, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării deciziei administraţiei nr. X/16.12.2014 şi a ordinului nr. 883/16.12.2014 până la soluţionarea definitivă a cauzei.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2391 din data de 29 septembrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Electrica S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, a dispus anularea deciziei administrative nr. X/16.12.2014, a Ordinului nr. 883/16.12.2014 şi a notificării nr. x emise de pârâtă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 200 RON cheltuieli de judecată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 1200 şi urm. C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat în privinţa sentinţei nr. 6440/1.11.2013 a Tribunalului Bucureşti, dar şi dispoziţiile Legii nr. 143/1999, privind ajutorul de stat.
Recurenta a criticat şi soluţia instanţei de fond dată asupra cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că acestea au fost arbitrar stabilite, nu au fost justificate prin dovezi clare, ca fiind conforme în raport de costurile reale ale procesului.
4. Apărările formulate de intimata Societatea de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" SA
Prin întâmpinarea formulată la data de 06.01.2016 intimata a solicitat respingerea recursului răspunzând punctual criticilor din recurs.
5. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, în baza încheierii din data de 05.10.2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 01.02.2018 completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul declarat este admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate argumente pentru reformarea sentinţei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ mai multe acte, printre care: Decizia administrativă nr. X/16.12.2014; Ordinul nr. 883/16.12.2014 şi Notificarea nr. x emise de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
Prin Decizia administrativă nr. X/16.12.2014, recurenta-pârâtă AAAS a decis recuperarea ajutorului de stat acordat S.C. Electrica S.A. Bucureşti, în contextul privatizării S.C. A. S.A. şi a S.C. B..
Totodată prin Ordinul nr. 883/16.12.2014 s-a dispus restituirea de către Societatea Electrica S.A. a sumei de 7.505.637 RON, achitată de fosta AVAS în perioada 27.03.2006-26.02.2010, la care se adaugă dobânda calculată începând cu data de 27.03.2006 şi până la data încasării efective a întregii sume, emiţându-se şi o notificare privind rambursarea ajutorului de stat ilegal.
Instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat actele administrative atacate prin care recurenta-pârâtă a dispus recuperarea ajutorului de stat acordat Societăţii Electrica S.A. Bucureşti, statuând că reclamanta şi-a recuperat o creanţă deţinută la societatea privatizată B., creanţa constând în serviciile prestate acesteia şi neachitate, printr-o modalitate prevăzută la nivel legislativ, astfel că nu se poate aprecia că a beneficiat de facilităţi, în sensul ajutorului de stat, care să distorsioneze concurenţa.
Soluţia curţii de apel de admitere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Problema de drept ce se impune a fi dezlegată în prezenta cauză constă în stabilirea naturii juridice a sumei ce se urmăreşte a fi recuperată de recurenta-pârâtă, mai concret dacă această sumă solicitată constituie un ajutor de stat, în sensul Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din actul normativ menţionat, ajutorul de stat este definit ca fiind orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale, din resurse de stat sau resurse ale autorităţilor administrativ-teritoriale, ori de alte organisme care administrează resurse ale statului sau ale colectivităţilor locale, indiferent de formă, care distorsionează sau ameninţă să distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producţiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerţul din România şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenţial normal. Aşadar, aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, pentru a fi îndeplinită condiţia ajutorului de stat este necesar ca agentul economic să primească un sprijin din sursele de stat fără a exista o contraprestaţie.
În cauză, recurenta-pârâtă AAAS a emis mai multe acte administrative prin care a dispus recuperarea preţului obţinut iniţial din vânzarea pachetului de acţiuni al B. S.A. deţinut de Electrica S.A., pe care APAPS a fost mandatat să le vândă.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 1280/2001 (APAPS (actuală AAAS) şi S.C. Electrica S.A. au încheiat Protocolul nr. x/31.05.2004, prin care un număr de 7.471.512 acţiuni deţinute de reclamantă la B. au fost transferate la AVAS (actual AAAS) în scopul vânzării acestora.
Astfel, în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 10/11.02.2004 şi a prevederilor O.U.G. nr. 16/2004 privind finalizarea procedurii de privatizare la B., dreptul de proprietate asupra Pachetului Principal de Acţiuni, ce include şi acţiunile reclamantei, a fost transferat către cumpărătorul C., iar suma de 7.505.637 RON a fost virată în contul societăţii reclamante.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 570/2004 diferenţa dintre valoarea nominală a acţiunilor rezultate în urma conversiei creanţei Societăţii Comerciale "Electrica" S.A., la Societatea Comercială "B." S.A., în temeiul H.G. nr. 1280/2001 şi suma rezultată din valorificarea acestora urma să fie acoperită din sumele încasate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din recuperarea creanţelor comerciale preluate conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2006, iar în situaţia în care această diferenţă nu se recuperează integral, suma va fi acoperită din sumele virate la Trezoreria Statului de instituţiile implicate în privatizare.
În temeiul dispoziţiilor legale sus citate, reclamanta S.C. Electrica S.A. a chemat în judecată Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului solicitând ca aceasta să achite o diferenţă de 11.173.143 RON, între valoarea nominală a acţiunilor deţinute la B. S.A. şi preţul încasat ca urmare a înstrăinării acestora de către mandatarul AAAS.
Prin sentinţa nr. 6440/01.11.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x, definitivă şi irevocabilă prin deciziile civile: nr. 170/17.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi nr. 3470/6.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acţiunea a fost admisă, cu consecinţa obligării AAAS să achite societăţii reclamante suma de 11.173.143 RON. Totodată, în litigiul menţionat s-a statuat că dreptul de creanţă invocat de intimata-reclamantă constând în diferenţa dintre valoarea nominală a acţiunilor şi preţul obţinut ca urmare a vânzării pachetului de acţiuni în faza de privatizare, este stabilit prin acte normative cu putere de lege asupra cărora puterea judecătorească nu poate să intervină. Având în vedere că în prezenta cauză se pune în discuţie recuperarea preţului total al acţiunilor deţinute de reclamantă la B., ca urmare a conversiei creanţei sale, ce reprezintă o parte din întregul constituit de suma cuvenită reclamantei (preţul obţinut plus diferenţa dintre valoarea nominală a acţiunilor şi suma rezultată din valoarea acestora), rămân valabile aceleaşi considerente menţionate în litigiul anterior.
Prin urmare, concluzia instanţei, în sensul că diferenţa ce trebuie achitată reclamantei ca urmare a conversiei creanţei în acţiuni, (diferenţa între preţul obţinut de AAAS ca urmare a vânzării pachetului de acţiuni şi valoarea lor nominală) nu constituie ajutor de stat, se impune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
În ceea ce priveşte obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, critica recurentei cu privire la lipsa de realitate, necesitate şi rezonabilitate a cuantumului acestora este nefondată. Cuantumul cheltuielilor de judecată este reglementat de dispoziţiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit alin. (2) al articolului menţionat, judecătorii nu vor putea micşora cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar. Or, în cauză, suma acordată de judecătorul fondului cu titlu de cheltuieli de judecată este reprezentată de taxa de timbru în sumă de 200 RON achitată de societatea reclamantă, astfel că motivul de recurs este nefondat.
Pentru considerentele expuse, reţinând că în cauză nu este întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2000 şi art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei nr. 2391 din 29 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018