Challenge to rural investment funding sanctions quashed and remanded due to violation of adversarial proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.03.2015, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.02.2015, privind proiectul cu codul x/16.07.2010 şi titlul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderii A. S.R.L. şi a sancţiunii aplicate, de restituire a sumei de 852.343.98 RON, precum şi suspendarea executării acestui proces-verbal până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1695 din data de 15 iunie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare nr. x/25.02.2015 şi cererea de anulare a procesului-verbal de constatare şi a deciziei nr. x/11.03.2015 emise de A.F.I.R., formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, iar în privinţa acţiunii în anulare, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanţa de fond nu a acordat cuvântul părţilor pe admisibilitatea şi administrarea probelor pentru capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nu a pus în discuţie acest capăt de cerere şi niciuna dintre părţi nu a formulat concluzii în acest sens.

Astfel, deşi în şedinţa publică din data de 15.06.2015 a fost pusă în discuţia părţilor doar cererea de suspendare a executării actului administrativ, prin sentinţa recurată instanţa s-a pronunţat atât asupra cererii de suspendare cât şi asupra acţiunii în anulare a aceluiaşi act administrativ, încălcând dispoziţiile art. 224, 231, 237, 392 şi 394 C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de fond nu a motivat şi demonstrat avantajele obţinute de beneficiarul finanţării, invocate de către autoritatea pârâtă ca urmare a legăturilor comerciale cu S.C. B. S.R.L. şi s-a limitat la a prelua argumentele A.F.I.R. referitoare la neîntrunirea condiţiilor de eligibilitate a proiectului, fără a ţine cont de finalitatea avută în vedere la implementarea acestuia şi de obiectivele legislaţiei europene.

Recurenta A. S.R.L. a criticat sentinţa instanţei de fond şi prin prisma cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că soluţia pronunţată este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşit a dispoziţiilor art. 4 alin. (8), art. 6 şi art. 18 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 65/2011, art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, instanţa de fond a validat măsurile dispuse de A.F.I.R., fără a analiza corectitudinea determinării cuantumului creanţei bugetare, gravitatea, amploarea, persistenţa şi repetarea nerespectării constatate, atitudinea culpabilă sau intenţionată în săvârşirea neregulii sancţionate.

De asemenea, nu s-a avut în vedere faptul că reclamanta a atins obiectivele specificie şi operaţionale ale Măsurii 312 şi a declarat autorităţii pârâte toate aspectele (amplasament, beneficiarul lucrărilor etc), pe care ulterior le-a considerat ca fiind nerespectări ale contractului.

Reclamanta a apreciat că este nelegală şi soluţia pronunţată asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, aceasta fiind rezultatul unei încălcări sau aplicări greşite a normelor de drept material, în condiţiile în care societatea a dovedit existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, astfel cum impun dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate de autoritatea intimată

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investitiilor Rurale a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a dat o corectă dezlegare pricinii dedusă judecăţii, analizând în concret motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, prin raportare la probele administrate şi la legislaţia aplicabilă cauzei.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 326/1.02.2018 completul de filtru a respins ca tardiv formulat recursul reclamantei A. S.R.L. împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ prin sentinţa nr. 1695 din data de 15 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin aceeaşi decizie a fost admis în principiu recursul declarat împotriva soluţiei pronunţate asupra acţiunii în anulare şi s-a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, la data de 15 martie 2018.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.02.2015 şi decizia nr. 8793/11.03.2015 emise de A.F.I.R., prin care s-a stabilit în sarcina societăţii o creanţă principală în cuantum total de 852.343.98 RON, rezultată din derularea proiectului cod x/16.07.2010 - "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderii A. SRL". Reclamanta a solicitat şi suspendarea executării procesului-verbal până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin sentinţa recurată instanţa de fond a soluţionat ambele capetete de cerere formulate, atât cererea de suspendare a executării, cât şi acţiunea în anulare a actelor administrative contestate .

Procesul civil este guvernat de principii fundamentale pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanţa de judecată, părţile litigante şi ceilalţi participanţi la proces, legat de activitatea lor procesuală. Principiile fundamentale reprezintă reguli esenţiale ce determină structura procesului civil şi guvernează întreaga activitate judiciară, iar nerespectarea acestora este sancţionată cu nulitatea actelor de procedură, atrăgând casarea hotărârii judecătoreşti astfel pronunţate.

Unul dintre aceste principii fundamentale este principiul contradictorialităţii dezbaterilor.

Contradictorialitatea conferă părţilor dreptul să participe în mod egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei, în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

In virtutea contradictorialităţii, părţile îşi aduc reciproc la cunoştinţă pretenţiile apărările şi probele de care înţeleg să se folosească la proces, prin cererile scrise adresate instanţei. Judecata nu se poate face decât dupa legala lor citare, în cursul procesului toate părţile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuţie de instanţă, iar încuviinţarea probelor se face în sedinţă publică, dupa prealabila lor discutate de către părţi.

În acelaşi timp, între principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare şi principiul egalităţii părţilor în procesul civil există o relaţie indisolubilă, primul constituind o garanţie a respectării celorlalte două principii.

Examinând sentinţa recurată, dar şi înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantei a fost soluţionată la primul termen de judecată, iar instanţa s-a pronunţat asupra ambelor capete de cerere, deşi în şedinţa publică de judecată concluziile părţilor au vizat doar cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate.

Acţiunea în anulare nu a fost susţinută, respectiv combătută de către părţi, iar în privinţa acesteia nu s-au încuviinţat şi administrat probe. Aceste împrejurări rezultă cu evidenţă din partea introductivă a hotărârii, din notele grefierului depuse la dosar, din înregistrarea audio a şedinţei de judecată şi sunt confirmate şi de către reprezentanţii ambelor părţi prezente în faţa instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanţa a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, dar şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Conform celor expuse în precedent, Înalta Curte constată că instanţa de fond a soluţionat acţiunea în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.02.2015 şi a deciziei nr. 8793/11.03.2015 emise de A.F.I.R., cu încălcarea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 13 şi 14 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a stabilit că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei din 13 mai 1980).

Acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea din 28.04.2005, cauza Albina contra României).

Inalta Curte apreciază că pronunţarea sentinţei instanţei de fond în condiţiile sus-arătate atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce determină incidenţa cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care impune casarea în parte a hotărârii şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de fond, în vederea rejudecării acţiunii în anulare cu respectarea tuturor prevederilor legale şi a principiilor care guvernează procesul civil, pentru asigurarea drepturilor procesuale ale părţilor.

Casarea "în parte" a sentinţei este determinată de rămânerea definitivă a soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare a executării, potrivit deciziei nr. 326 pronunţate în completul de filtru la data de 01.02.2018 .

Date fiind măsurile menţionate, instanţa de recurs nu va mai analiza motivele de recurs subsumate cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi reluate de către reclamantă şi avute în vedere cu ocazia soluţionării pe fond a cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată, în privinţa cererii de anulare act administrativ şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1695 din data de 15 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată cu privire la cererea de anulare act administrativ şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018.