Appeal rejected: Court upholds recovery of RON 2.21m EU aid from linked enterprises in potato project split

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.02.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/16.06.2014 încheiat la data de 11.06.2014 privind proiectul «Construire unitate de procesare şi ambalare cartofi P+l», cod contract x/21.02.2011.

Plângerea prealabilă formulată împotriva actului contestat a fost respinsă, prin decizia nr. 27923/12.08.2014, iar prin cererea adiţională (modificatoare) formulată la 12.02.2015, reclamanta a arătat că solicită, suplimentar, anularea Deciziei 27923/12.08.2014, prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1809 din data de 22 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, substituindu-se organelor din cadrul AFIR cu atribuţii în constatarea situaţiei de fapt, în sensul că instanţa a reţinut ca şi fundament al respingerii cererii motive de fapt noi, deşi acest lucru este apanajul autorităţii de verificare şi control. În opinia recurentei, instanţa de fond era datoare să verifice dacă, în raport de situaţia de fapt reţinută de organele de control în procesul-verbal, se poate reţine crearea de condiţii artificiale, fără a avea atribuţii în sensul adăugării la cele constatate de organul de control;

- hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, în sensul că modul în care este argumentată soluţia confirmă indirect justeţea susţinerilor recurentei, şi anume că B. S.R.L. şi societatea recurentă nu sunt întreprinderi legate, întrucât nu se adresează aceleiaşi pieţe relevante;

- hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a O.U.G. nr. 66/2011, fiind încălcat principiul neretroactivităţii legii şi nesocotită decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015; reţinerea greşită a incidenţei cauzei CJUE Slancheva Sila, deşi hotărârea este obligatorie pentru statele membre de la publicare, iar pe de altă parte, condiţiile din cauza respectivă sunt diferite de cele existente în cauza dedusă judecăţii; aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 364/2004, în cauză nefiind vorba de întreprinderi legate; interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) şi art. 8 pct. 3 din Regulamentul UE nr. 65/2011 în ceea ce priveşte definiţia noţiunii de "beneficiar", crearea condiţiilor artificiale, existenţa neregulii, producerea unui prejudiciu pentru bugetul Uniunii Europene.

4. Apărările formulate în cauză de intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 26.11.2015, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample şi detaliate, în sensul că actele administrative contestate au fost legal emise, iar situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal contestat constituie dovada clară a conduitei defectuoase a recurentei în derularea contractului de finanţare, atrăgând incidenţa normelor corespunzătoare cuprinse în legislaţia naţională şi europeană în materie.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză în baza art. 493 alin. , 2-3 C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18.05.2017, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 5 octombrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru soluţionarea pe fond în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva deciziei nr. 27923/12.08.2014 prin care Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) a respins contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/16.06.2014, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o creanţă bugetară în cuantum de 2.211.354,82 RON.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita recurentei-reclamante în încheierea şi derularea contractului de finanţare nr. x/21.02.2011 încheiat pentru investiţia "Construire unitate de procesare şi ambalare cartofi P+1" aparţinând S.C. A. S.R.L., constând în nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de finanţare care au condus la neeligibilitatea investiţiei, precum şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 care interzic efectuarea de plăţi către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Concluziile activităţii de verificare au fost în sensul că S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au creat un avantaj nejustificat care contravine obiectivelor măsurii de sprijin, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plăţi în cadrul Programului FEADR, cu depăşirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, ceea ce contravine măsurii 123 - Programul FEADR şi constituie neregulă în accepţiunea contractului de finanţare.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente situaţiei de fapt, reţinând legalitatea actelor contestate.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de casare invocat în baza prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este nefondat, constatându-se că instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti pronunţându-se în cadrul procesual definit de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 ca activitate de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, o acţiune în anulare formulată împotriva deciziei pronunţate în contestaţia administrativă împotriva titlurilor de creanţă emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli.

Procedând în acest mod, prima instanţă nu s-a substituit în atribuţiile legislative sau executive, nu a exercitat drepturi procedurale care nu i-au fost recunoscute de lege şi nu a încălcat principiile generale de drept sau normele juridice referitoare la competenţa autorităţii publice emitente a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

Criticile recurentei în sensul reţinerii de către instanţa de fond a unor aspecte de fapt noi, nereţinute de organul de control nu pot fi primite, întrucât legăturile dintre cele 2 societăţi S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. - desprinse din S.C. C. S.R.L. au fost menţionate şi analizate în cuprinsul procesului-verbal contestat .

Astfel, contrar susţinerilor recurentei, autoritatea intimată a invocat prevederile comunitare referitoare la crearea condiţiilor artificiale şi, totodată, a argumentat întrunirea în speţă a cerinţelor referitoare la prezenţa elementului obiectiv şi a celui subiectiv în baza cărora s-a reţinut încălcarea de către recurentă a condiţiilor necesare pentru obţinerea finanţării nerambursabile.

Cel de-al doilea motiv de casare invocat în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat, întrucât curtea de apel a analizat judicios toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă şi a răspuns argumentat la toate criticile formulate.

Verificând sentinţa recurată prin prisma acestui motiv de casare, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat existenţa condiţiilor artificiale prin prisma legăturilor dintre societatea recurentă şi S.C. B. S.R.L., referirile la S.C. C. S.R.L. fiind făcute din perspectiva acţionariatului societăţii şi implicării indirecte în proiectul de finanţare prin livrarea terenului pe care recurenta şi S.C. B. S.R.L. urmau să deruleze proiectele finanţate.

Totodată, instanţa de fond a prezentat argumentat că, în cadrul controlului ex post, autoritatea de control nu este ţinută de avizul favorabil acordat la momentul aprobării cererii de finanţare şi nici de punctul de vedere transmis către Curtea Europeană de Conturi, prevederile contractului de finanţare şi ale Ghidului solicitantului conferind autorităţii contractante opţiunea de a proceda, în situaţia nerespectării condiţiilor de implementare ori a neîndeplinirii proiectului, la recuperarea totală a sumelor aferente acţiunilor afectate de nereguli.

În atare condiţii, împrejurarea că erau cunoscute legăturile dintre cele două societăţi înainte de plata primei tranşe nu reprezintă o exonerare de răspundere sub aspectul condiţiilor de eligibilitate care trebuie respectate pe toată durata de implementare a proiectului finanţat din fonduri europene nerambursabile, în cadrul controlului ex post fiind identificate elemente care au condus la încălcarea acestor condiţii tocmai prin modalitatea în care beneficiarul a acţionat în derularea contractului de finanţare.

În aceste coordonate, sentinţa curţii de apel respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., redând într-o manieră logică şi coerentă argumentele pentru care au fost respinse susţinerile recurentei-reclamante.

Nu pot fi primite nici criticile ce vizează interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente cauzei.

Astfel, cu privire la respectarea principiului neretroactivităţii legii, Înalta Curte reţine că, deşi contractul de finanţare s-a încheiat la 21.02.2011, anterior datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, în temeiul căruia s-a desfăşurat activitatea de verificare şi s-a întocmit procesul-verbal de constatare nereguli, hotărârea primei instanţe, în sensul neîncălcării principiului neretroactivităţii legii, este legală prin prisma interpretărilor obligatorii statuate de CJUE în jurisprudenţa sa, precum şi a definiţiei noţiunii de "neregulă" în reglementarea naţională şi europeană.

În ceea ce priveşte neregula, din definiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 79/2003 (sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de finanţare) şi art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 (sub imperiul căruia s-a desfăşurat procedura urmată de organele de control) rezultă că prevederile O.U.G. nr. 66/2011, spre deosebire de O.G. nr. 79/2003, reglementează şi potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurile naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. Însă, prin contractul de finanţare, obligatoriu între părţile contractante, conform art. 969 C. civ. de la 1864 (în vigoare la data încheierii contractului de finanţare), prin art. 16 Anexa I - Prevederi generale la contractul de finanţare:

"(1) Prin "neregulă" în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementarilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional".

Această definiţie a neregulii, care se raportează şi la prejudiciu potenţial, trebuie analizată în contextul normativ în care se înscrie, în special art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE Euratom) nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, potrivit căruia "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

De asemenea, o atare definiţie se regăseşte şi in art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 conform căruia "«neregularitate» înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

De altfel, CJUE a statuat prin jurisprudenţa sa (cauzele C-465/10 şi C-199/03) ca şi abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii Europene, iar statele membre sunt în măsură să solicite beneficiarilor rambursarea finanţării, regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos (C-199/03 pct. 15).

În ceea ce priveşte aplicarea legii noi (O.U.G. nr. 66/2011) efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi (O.G. nr. 79/2003) se impune a se menţiona jurisprudenţa CJUE care, în cauza C-89/14 a statuat că, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată, în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, prin hotărârea pronunţată la data de 26.05.2016 în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efecte viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiul principal.

În acest context, Înalta Curte reţine, ca fiind relevante, următoarele elemente care converg către concluzia că reglementarea nouă a fost aplicată efectelor viitoare ale unor situaţii juridice apărute sub imperiul legii anterioare, dar neepuizate la data intervenirii modificării legislative:

- potrivit art. 2 alin. (1) din contractul de finanţare, perioada de implementare a proiectului este de 33 luni de la data semnării acestuia de către ambele părţi (21.02.2011-22.11.2013);

- potrivit art. 2 alin. (8) din contractul de finanţare, durata de valabilitate a contractului de finanţare este de 5 ani, începând cu data semnării acestuia, iar durata de monitorizare este de 2 ani de la data ultimei plăţi efectuată de autoritatea contractantă;

- stadiul actual de implementare, conform procesului-verbal de nereguli - proiect nefinalizat, beneficiarul primind tranşa 1 de plată.

Referitor la reţinerea greşită a incidenţei cauzei CJUE Slancheva Sila din perspectiva nerespectării principiului neretroactivităţii, precum şi a condiţiilor diferite existente în cele două cauze, Înalta Curte constată că criticile formulate sunt nefondate.

În ceea ce priveşte aplicarea acestei jurisprudenţe CJUE (hotărârea pronunţată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12), Înalta Curte reţine că hotărârile prin care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se pronunţă cu privire la interpretarea dreptului Uniunii Europene au efect retroactiv care operează de la data intrării în vigoare a normei interpretate, precedentul judiciar fiind consacrat prin jurisprudenţa CJUE.

Astfel, în Hotărârea din 13.01.2014 dată în cauza C-453/00, s-a reţinut că interpretarea pe care Curtea o dă unei norme de drept a Uniunii Europene "clarifică şi precizează, dacă este necesar, semnificaţia şi sfera de aplicare a acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi trebuit să fie înţeleasă şi aplicată încă din momentul intrării sale în vigoare" (a se vedea, între altele, Hotărârea din 27 martie 1980, Denkavit italiana, 61/79, punctul 16 şi Hotărârea din 10 februarie 2000, Deutsche Telekom C-50/96, pct. 43).

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a valorificat jurisprudenţa CJUE din cauza C-434/12 din perspectiva noţiunilor de "condiţii artificiale" şi "lipsă de autonomie funcţională", noţiuni clarificate în cuprinsul hotărârii dată de instanţa europeană.

Astfel, în considerentele sentinţei recurate se precizează că, deşi există deosebiri faţă de cauza Slancheva Sila, totuşi în ambele cauze se pune problema interpretării dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 cu referire la existenţa unor elemente obiective şi subiective pentru determinarea existenţei unor condiţii artificiale la obţinerea finanţării.

Procedând la o analiză detaliată a legăturilor existente între societăţile deţinute de membrii D., instanţa de fond în mod corect a concluzionat că cele două societăţi (SC A. S.R.L. şi S.C. B. SRL), prin asociaţii acestora, acţionează în interes comun, nefiind relevantă lipsa de identitate a celor două proiecte, atâta timp cât ambele presupun realizarea unor investiţii asemănătoare (procesare legume rădăcinoase proaspete - cartofi/morcovi) şi, mai mult, aflate în imediata vecinătate.

Referitor la încadrarea celor două societăţi în categoria întreprinderilor legate, Înalta Curte reţine că, în esenţă, stabilirea existenţei unor condiţii artificiale pentru obţinerea de finanţare în cadrul măsurii 123 solicitată de recurenta-reclamantă s-a fundamentat pe schimbarea statutului săi de întreprindere autonomă, statut declarat la depunerea cererii de finanţare, într-o întreprindere de tip legată, devenind incidente dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 346/2004, potrivit cu care:

"(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză."

Se impune precizarea că interpretarea conferită de jurisprudenţa CJUE asupra prevederilor art. 3 alin. (3) paragraful 4 din Recomandarea 2003/361/CE (reluată în dreptul intern în cuprinsul prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004), prin hotărârea din 27.02.2014 pronunţată în cauza Ha Te Fo Gmbh/Finanzamt Haldensleben este cea potrivit căreia: "Articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate,"afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări ".

În speţă, elementele identificate în procesul-verbal de constatare nereguli nr. x/16.06.2014 prezintă criterii suficiente pentru a aprecia că, prin intermediul membrilor D. s-au creat relaţii de afiliere în cadrul societăţilor verificate, în vederea constituirii de avantaje nejustificate către S.C. A. S.R.L., în sensul prevăzut în Recomandarea 2003/361/CE şi art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, dat fiind faptul că nu se poate reţine că recurenta-reclamantă a acţionat într-o manieră independentă în cadrul proiectului aprobat spre finanţare.

De altfel, chiar administratorul recurentei-reclamante, în cuprinsul declaraţiei depuse în luna octombrie 2010, în cadrul documentaţiei de acordare finanţare pentru S.C. B. S.R.L., a recunoscut calitatea de întreprindere legată/parteneră a societăţii recurente cu S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.

Criticile referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 sunt, de asemenea, nefondate.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Conform unei jurisprudenţe constante a CJUE, condiţiile care contravin obiectivelor schemei implică existenţa unui element obiectiv, legat de atingerea finalităţii urmărite de măsura 123 al cărei obiectiv general este "Creşterea competitivităţii întreprinderilor de procesare agroalimentare şi forestiere, prin îmbunătăţirea performanţei generale a întreprinderilor din sectorul de procesare şi marketing a produselor agricole şi forestiere, printr-o mai bună utilizare a resurselor umane şi a altor factori de producţie" şi a unui element subiectiv care vizează crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea finanţării, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii. În această privinţă, concluzia se bazează nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În speţă, după cum corect a reţinut instanţa de fond, motivarea actelor administrative contestate şi documentaţia care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, evidenţiază o coordonare între recurenta-reclamantă şi S.C. B. S.R.L., prin intermediul membrilor D., în ceea ce priveşte modul de organizare şi derulare a proiectelor, în vederea creării în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea de finanţare în cadrul Măsurii 123.

Astfel, membrii D.,(E. şi F., părinţii lui G. şi H.), prin intermediul administratorului comun G., care este şi asociat comun în cele două societăţi supuse controlului (cu 100% în cadrul B. S.R.L. şi 50% în S.C. A. S.R.L., restul de 50% aparţinând la data depunerii cererii de finanţare sorei sale H.) au creat mai multe structuri juridice în scopul eludării restricţiei impuse de legislaţia naţională, fracţionând în mod artificial investiţiile familiei în mai multe proiecte, desfăşurate de entităţi juridice diferite.

Din documentaţia care a stat emiterii actelor contestate rezultă că societatea recurentă a fost înfiinţată în anul 2005, an în care s-a înfiinţat şi S.C. C. S.R.L., având ca acţionari pe E. şi G., ambele societăţi avându-l ca administrator pe G..

În cadrul programului de preaderare SAPARD S.C. C. S.R.L. a încheiat în anul 2007 un contract de finanţare cartofi proaspeţi.

Ulterior, S.C. A. S.R.L. şi B. S.R.L., prin acelaşi administrator au depus simultan cereri de finanţare pentru două proiecte în cadrul măsurii 123 în acelaşi domeniu de activitate (procesare legume proaspete), ambele societăţi desfăşurându-şi activitatea pe un teren aparţinând S.C. C. S.R.L., care a fost divizat în 3 loturi.

Ca atare, prin fracţionarea investiţiei iniţiale în mai multe proiecte, cu obiect de activitate apropiat (acţionând pe aceeaşi piaţă relevantă) s-a urmărit crearea aparenţei unor beneficiari independenţi, respectiv a unor proiecte de sine stătătoare, când în realitate, aceste proiecte erau folosite în interesul aceleiaşi familii.

În ceea ce priveşte noţiunea de "beneficiar", Înalta Curte reţine că, potrivit jurisprudenţei CJUE, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare la stabilirea caracterului artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă (paragraf 40 C-434/12).

Or, în cauză, elementele identificate în procesul-verbal de constatare nereguli contestat fac dovada existenţei legăturilor personale economice şi juridice între cele două entităţi verificate, fiind corectă concluzia instanţei de fond în sensul că beneficiarul final al finanţării este familia x, prin cei patru membrii au săi şi, în particular, prin G. (administratorul comun al societăţilor).

De altfel, Înalta Curte reţine că, prin decizia nr. 129/22.01.2018, s-a statuat în mod definitiv asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte deopotrivă şi pe recurenta din prezenta cauză, reţinându-se că membrii D. au acţionat în vederea creării de condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat şi pentru depăşirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, prin depunerea simultană a cererilor de finanţare pentru două proiecte în cadrul măsurii 123 FEADR în domeniul prelucrării şi conservări legumelor, fiecare în valoare de aproximativ 2.000.000 euro, deşi măsura restricţionează derularea a mai mult de un proiect, în acelaşi timp, de către acelaşi beneficiar.

O altă critică a recurentei-reclamante vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 pct. 3 din Regulamentul CE nr. 65/2011, care stabilesc că "obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a unei alte autorităţi competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

Criticile recurentei vizând incidenţa acestei situaţii de exonerare de rambursare sunt nefondate, nefiind îndeplinite premisele textului de lege citat anterior.

În cauză, plata nu a provenit dintr-o eroare a autorităţii competente sau a altei autorităţi, neeligibilitatea proiectului fiind constatată ca urmare a modului de punere în aplicare a legăturilor dintre S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., ambele fiind beneficiare ale unor proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, aspect descoperit ulterior cererii de finanţare şi a cărui necunoaştere nu poate fi invocată de către recurentă.

În fine, Înalta Curte nu poate primi nici critica referitoare la inexistenţa prejudiciului, întrucât neregula descrisă nu are doar caracter formal, ci are aptitudinea de a produce un prejudiciu, devreme ce obiectivele propuse la momentul depunerii cererii de finanţare nu au fost atinse de către societatea recurentă.

Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorităţii intimate, în sensul săvârşirii de către recurenta-reclamantă a unor nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, se reţine că sunt legale actele administrative contestate prin care, în raport de prevederile art. 11 şi 17 din Anexa la contractul de finanţare şi art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, s-a constituit în sarcina recurentei un debit în cuantum de 2.211.354,82 RON.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., reţinând că nu există motive de reformare a sentinţei prin prisma motivelor de casare invocate de recurentă, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1809 din 22 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2018.