Validity of IT proficiency requirement as non-discriminatory professional competence in public sector restructuring

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 martie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., au solicitat anularea Hotărârii nr. 36/14.01.2015, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1943 din 30 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1943 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reprezentată, prin Ministerul Finanţelor Publice.

3.1. Reclamantul Ministerul Finanţelor Publice şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, în esenţă, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept procedural şi substanţial, întrucât soluţia adoptată nu dezleagă toate aspectele cu care instanţa a fost învestită şi, totodată, este motivată cu argumente contractorii.

Prima instanţă a fost învestită cu cercetarea legalităţii soluţiei administrativ jurisdicţionale pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, sub aspectul încadrării şi individualizării faptei, demers de judecată care ar fi lămurit asupra subiectului activ al faptei incriminate contravenţional, cu consecinţa identificării persoanei responsabile, susceptibil a fi sancţionată.

Din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de nelegalitate invocate cu privire la Decizia nr. 36/2015 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Intimata-pârâtă nu a identificat fapta discriminatorie şi nici forul administrativ-jurisdicţional nu a înţeles să analizeze timpii procedurali în cadrul reorganizării Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de natură a evidenţia premisa unei discriminări a intimatei A..

Intimata nu a precizat care este fapta pretins discriminatorie, iar instanţa de fond, deşi învestită în acest sens, nu a evidenţiat fapta discriminatorie şi nici subiectul activ, menţinând sancţiunea contravenţională.

Din perspectiva eludării normelor de drept substanţial de către prima instanţă, propunerea emisă la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, în sensul circumstanţierii ocupării posturilor în cadrul trezoreriei statului de cunoaşterea programelor informatice IT, utilizate în cadrul structurilor acesteia, respectă dispoziţiile legale care o ordonă, fiind emisă în temeiul şi în executarea acestora.

Criteriile specifice de ocupare a posturilor vacante din structurile de trezorerie şi contabilitate publică au fost stabilite de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pe baza propunerilor Direcţiei generale de trezorerie şi contabilitate publică, potrivit art. 25 din H.G. nr. 520/2013 şi art. 15 din H.G. nr. 34/2009.

Prin cerinţa referitoare la cunoaşterea programelor informatice utilizate în cadrul trezoreriei statului, niciuna dintre persoanele avute în vedere de textul dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, susceptibile de apropriat unei fapte discriminatorii, nu a fost alienată procedurii de reîncadrare, criteriul având drept scop asigurarea desfăşurării în regim de eficienţă a activităţii, deziderat urmărit atât de angajator, cât şi de angajat, care în ipoteza unei expertize profesionale insuficiente, circumstanţiat de domeniul în care activează (mecanismul de angajare în plată a resurselor financiare ale statului), este susceptibil de răspundere pentru orice deficienţă de gestiune.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond cu privire la obiectivitatea criteriilor, îndeplinind acest criteriu, intimata recunoaşte, implicit, atât pertinenţa şi utilitatea sa, cât şi faptul că satisfăcându-l, nu poate fi reţinut impropriu sau imposibil de complinit or de natură a se circumstanţa unei premise de discriminare, evidenţiind tocmai faptul că poate fi îndeplinit independent de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau apartenenţă la o categorie defavorizată.

Prin urmare, exigenţa cunoaşterii programelor informatice IT, utilizate în cadrul trezoreriei statului, evidenţiată prin criteriul recomandat la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, nu prezintă elemente discriminatorii şi justifică un scop legitim şi anume, asigurarea reluării activităţii cu celeritate.

3.2. Reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reprezentată prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, pentru motive identice cu cele expuse de recurentul-reclamant Ministerul Finanţelor Publice, admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă A. a invocat excepţia nulităţii recursurilor, susţinând că cererile de recurs sunt nemotivate în drept, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanţă.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2017, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursurilor, a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanţi sunt fondate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi au invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, recurenţii-reclamanţi au expus critici care se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, sentinţa atacată va fi analizată numai din perspectiva acestor din urmă motive de casare, aspect reţinut de către instanţa de recurs prin raportul întocmit în procedura de filtru, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Totodată, întrucât din analiza cererilor de recurs rezultă că reclamanţii au formulat critici identice în susţinerea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., republicat, instanţa de control judiciar va proceda la examinarea în mod unitar a ambelor recursuri.

Examinând criticile formulate de recurenţii-reclamanţi, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

În acest sens, în considerentele sentinţei recurate se regăsesc argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului, reţinându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea literală în conţinutul hotărârii a tuturor susţinerilor prin care reclamanţii au înţeles să convingă instanţa de judecată.

În aceste condiţii, împrejurarea că prima instanţă nu a răspuns fiecărei critici formulate de reclamanţi în susţinerea nelegalităţii hotărârii contestate ci a structurat aceste susţineri în funcţie de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinţei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat, sentinţa atacată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Recurenţii-reclamanţi au supus controlului de legalitate Hotărârea nr. 36/14.01.2015, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a reţinut întrunirea elementelor constitutive ale unei fapte de discriminare, conform art. 2 alin. (1) şi art. 6 raportat la art. 5 din O.G. nr. 137/2000, modificată, şi s-a dispus sancţionarea părţii reclamate Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Ministerul Finanţelor Publice, cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 RON, pentru nota de subsol inserată ca şi criteriu de examinare (cunoaşterea unui program IT din cadrul trezoreriei), în lista cu posturile scoase la concurs, pentru funcţionarii publici care se aflau în perioada de preaviz.

Potrivit considerentelor cuprinse în hotărârea contestată, s-a reţinut comparabilă dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 din O.G. nr. 137/2000, modificată, situaţia de fapt potrivit căreia s-ar susţine discriminarea în raport de tratamentul diferit, pe baza unui criteriu interzis (cerinţa cu privire la cunoaşterea programelor informatice IT, utilizate în cadrul trezoreriei statului), pentru funcţionarii publici care se aflau în perioada de preaviz, în primul proces de restructurare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Organul administrativ jurisdicţional a reţinut că acest criteriu nu trebuia să reprezinte o cerinţă profesională în momentul înscrierii la concurs, din moment ce, la a doua reorganizare a instituţiei publice, nu a mai constituit o obligativitate.

Criticile recurenţilor-reclamanţi, potrivit cărora prima instanţă nu a evidenţiat fapta pretins discriminatorie şi subiectul său activ, cu identificarea cadrului procesual pasiv în cauză, sunt neîntemeiate.

Din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate rezultă că, pornind de la analiza de conţinut a faptei cercetate, realizată de către emitentul hotărârii contestate, instanţa de fond a identificat fapta pretins discriminatorie şi procedând la evaluarea legalităţii acesteia, a dispus în consecinţă, cu stabilirea corectă a titularului obligaţiei corelative dreptului pretins.

În acest sens, în privinţa legitimării calităţii procesuale, în mod întemeiat prima instanţă a constatat că sancţiunea a fost aplicată Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi - Ministerul Finanţelor Publice, reţinând că potrivit aspectelor evidenţiate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în motivarea hotărârii adoptate, contravenţia a fost individualizată în sarcina acestor autorităţi publice.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce priveşte aprecierea dată cerinţei referitoare la cunoaşterea programelor informatice, utilizate în cadrul trezoreriei statului, ca reprezentând un criteriu discriminatoriu.

Potrivit definiţiei discriminării, tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul criteriile prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi trebuie să se refere la persoane aflate în situaţii comparabile, care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenţei lor la una dintre categoriile prevăzute în textul de lege menţionat. Subsecvent, tratamentul diferenţiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a subliniat în jurisprudenţa sa, că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, iar statele dispun de o marjă de apreciere pentru a determina dacă şi în ce măsură diferenţele între situaţii analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincţiile de tratament juridic aplicate.

În cauză, stabilirea unui criteriu avizat conform la nivelul direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, şi care enunţă competenţele profesionale specifice unei activităţi, competenţe ce pot fi complinite independent de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau apartenenţă la o categorie defavorizată, nu poate fi reţinută drept discriminatorie.

În acord cu susţinerile recurenţilor-reclamanţi se apreciază că cerinţa în discuţie constituie o exigenţă profesională de natură a asigura reluarea, cu celeritate, a activităţii în cadrul trezoreriei, în contextul în care, în privinţa resursei de personal din cadrul instituţiei, după reorganizare, au fost înregistrate deficienţe semnificative.

În concret, raportat la situaţia de fapt evaluată, ulterior reorganizării, în cadrul structurilor trezoreriei se impunea ca activitatea să fie reluată prompt, orice deficienţă de gestiune a activităţii, susţinută de incapacitatea profesională a personalului sub aspectul instrumentării programelor informatice utilizate în cadrul acestor structuri, fiind de natură a bloca activitatea.

Mai mult, intimata-pârâtă A. nu a dovedit că, deşi îndeplinea criteriul în litigiu, respectiv deţinea expertiza profesională necesară desfăşurării activităţii specifice de trezorerie, nu a promovat concursul.

În legătură cu acest aspect, este de subliniat că în cadrul procedurii de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, intimatei A. i-au fost asigurate toate condiţiile de acces la funcţia publică, fiind supusă aceloraşi rigori de procedură aplicabile evaluării tuturor funcţionarilor publici înscrişi la concursurile respective.

Intimata a optat în mod succesiv pentru două posturi, apreciind că îndeplinea competenţele profesionale pentru desfăşurarea acestor activităţi, fără a-şi exprima opţiunea de a ocupa unul dintre posturile vacante din cadrul structurilor trezoreriei.

În aceste condiţii, analiza comparativă efectuată de intimata-pârâtă în privinţa unor situaţii diferite, la care nu a aplicat (nu a optat pentru un post din cadrul trezoreriei, în perioada de preaviz) sau nu a îndeplinit condiţiile specifice (pentru transfer pe un post definitiv în cadrul trezoreriei, în perioada de încadrare temporară), porneşte de la premise ce nu susţin similitudini, susceptibile de analiză în condiţiile reglementate de O.G. nr. 137/2000.

Totodată, nu s-a demonstrat faptul că stabilirea cerinţei vizând cunoaşterea programelor informatice IT, i-ar fi îngrădit intimatei A. vreun drept pentru motive determinate de apartenenţa sa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau apartenenţă la o categorie defavorizată.

În contextul arătat, elementele de fapt examinate de către prima instanţă, nu întrunesc condiţiile de apreciere a similitudinii pentru a se putea reţine faptul că pentru situaţii identice, au fost adoptate soluţii diferite.

În consecinţă, pretinsa discriminare invocată de intimată în raport de exigenţa cunoaşterii programelor informatice IT, în cadrul structurilor trezoreriei, evidenţiată prin criteriul în discuţie, nu prezintă elementele de conţinut ale discriminării, cerinţa respectivă fiind posibil de complinit de către orice funcţionar public, fără nicio diferenţiere bazată pe criteriile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerente expuse, reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, va admite acţiunea formulată de reclamanţi şi va anula Hotărârea nr. 36/14.01.2015 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice şi de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 1943 din 30 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A..

Anulează Hotărârea nr. 36/14.01.2015 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.