Competence to rule on the exception of illegality of an individual administrative act: the court of first instance on the merits vs. the administrative court under the amended Administrative Litigation Law.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 noiembrie 2015, pe rolul Judecătoriei Oneşti, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Slănic Moldova, în contradictoriu cu pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc A., şi B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul teren cu suprafaţa de 733 mp, din totalul suprafeţei de 1600 mp - aferentă imobilului "Alee Izvoare" din inventarul domeniului public al oraşului Slănic Moldova.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 septembrie 2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Slănic Moldova a invocat excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 06.06.1995, emis de Ministerul Turismului pentru pârâta B. S.A. în temeiul H.G. nr. 1041/25.09.1990.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2127 din 15 noiembrie 2017, Judecătoria Oneşti a dispus disjungerea capătului de cerere privind soluţionarea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 06.06.1995, emis de Ministerul Turismului şi a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Judecătoria Oneşti a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi art. 96 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate revine curţii de apel.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, astfel încât, începând cu data de 15.02.2013, cercetarea legalităţii unui act administrativ cu caracter individual poate fi făcută oricând în cadrul unui proces, pe cale de execpţie, fiind dată în competenţa de soluţionare a instanţei investită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate.

Prin urmare, instanţa competentă a soluţiona excepţia de nelegalitate a actului administrativ este Judecătoria Oneşti, ca instanţă de fond.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Oneşti, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 06.06.1995, emis de Ministerul Turismului, a fost invocată în cadrul unei acţiuni în revendicare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 10 noiembrie 2015.

În raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, conform art. 24 din C. proc. civ., litigiului de faţă îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, având următoarea redactare:

"(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate.

(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul."

Din aceste prevederi legale, rezultă că instanţa competentă să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate este chiar instanţa învestită cu soluţionarea fondului pricinii în care a fost invocată excepţia, şi nu instanţa de contencios administrativ determinată potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Astfel cum a sesizat Curtea de Apel Bacău, aceste prevederi sunt aplicabile începând cu data de 15.02.2013, în temeiul modificărilor operate prin dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 10 noiembrie 2015.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Judecătoria Oneşti a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare anterioară datei de 15.02.2013, care atribuiau competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea instanţei de contencios administrativ, la sesizarea instanţei învestită cu judecarea fondului litigiului.

Întrucât Judecătoria Oneşti este învestită cu soluţionarea acţiunii în revendicare ce face obiectul dosarului nr. x/2015, tot acestei judecătorii îi revine şi competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a actului administrativ reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 06.06.1995, emis de Ministerul Turismului, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti. Î.C.C.J. a admis pronunţarea unei hotărâri prealabile la data de 07/11/2016 prin Decizia nr. 36/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.225/117/2014 (M.Of. partea I nr. 104 din 07/02/2017) ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - D E C I D E

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.225/117/2014*, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările şi completările ulterioare, permit invocarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, direct în recurs.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2016.