Revision based on contradictory final judgments: jurisdiction under Art. 510(2) CPC for mixed civil-administrative res judicata conflicts

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08 decembrie 2017, revizuenta Agenţia H. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti, a solicitat anularea deciziei nr. 2392 din 20 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că decizia atacată este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 5958 din 27 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia nr. 1719 din 21 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 februarie 2018, intimata Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuenta Agenţia H. S.R.L. pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În raport de acest temei de drept, în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 2392 din 20 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică sentinţei civile nr. 5958 din 27 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Raportat la data pronunţării celor două hotărâri, se constată că hotărârea Tribunalului Bucureşti a fost pronunţată la data de 27 noiembrie 2014, iar hotărârea Curţii de Apel Bucureşti a fost pronunţată la data de 20 aprilie 2016. Aplicând criteriul cronologic stabilit de art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că prima hotărâre pronunţată este sentinţa civilă nr. 5958/2014 a Tribunalului Bucureşti, astfel încât competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei mai mare în grad faţă de această instanţă, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere că hotărârile apreciate a fi potrivnice prin cererea de revizuire sunt pronunţate de secţii cu specializare diferită ale celor două instanţe, respectiv de secţia civilă specializată în litigii cu profesioniştii a Tribunalului Bucureşti şi secţia specializată în cauze de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.

Efectul aplicării dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ. nu vizează doar competenţa materială şi teritorială a instanţei mai mare în grad, ci se întinde şi asupra competenţei funcţionale a acesteia, astfel încât cererea de revizuire va fi soluţionată de una dintre secţiile civile - complete specializate în materia litigiilor cu profesionşti din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, ca secţii omonime secţiei a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii formulate de revizuenta Agenţia H. S.R.L. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile civile, complete specializate în materia litigiilor cu profesionişti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de Agenţia H S.R.L. împotriva deciziei nr. 2392 din 20 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile civile, complete specializate în materia litigiilor cu profesionişti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.