Insolvent company's motion to set aside rejected; prior decision upheld on valid summons grounds.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Galaţi, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1703 din 9 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, solicitând admiterea căii extraordinare de atac şi rejudecarea recursului, în sensul respingerii căii de atac declarate de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 25 din 22 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea apreciind că judecarea cauzei s-a realizat cu nelegala sa citare.

Astfel, la data de 01.05.2017, administratorul judiciar al contestatoarei, B., prin avocat C., a înaintat Înaltei Curţi o cerere de acordare a unui nou termen de judecată, motivat de faptul că se află în imposibilitate de prezentare, din motive medicale dovedite cu înscrisurile anexate.

La termenul de judecată din data de 02.05.2017, în faţa instanţei de judecată s-a prezentat administratorul special D., care a solicitat admiterea cererii de amânare formulate de administratorul judiciar şi acordarea unui nou termen de judecată.

Instanţa de recurs a respins cererea de amânare a cauzei formulată de administratorul judiciar, astfel încât administratorul special a formulat o nouă cerere de amânare, în nume personal, care a fost, la rândul său, respinsă, după care instanţa a dat părţilor cuvântul cu privire la fondul cauzei.

Contestatoarea învederează că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că administratorul judiciar al intimatei - reclamante nu a fost legal citat, singura dovadă de îndeplinire a procedurii de citare fiind citaţia emisă pentru intimata A. S.R.L. la sediul procesual ales din str. x nr. 1, Galaţi, jud. Galaţi, iar acesta nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.

Astfel, apreciază contestatoarea, că a fost încălcat atât principiul dreptului la apărare, stabilit de dispoziţiile art. 4 din Constituţie şi art. 153 din C. proc. civ., cât şi principiul contradictorialităţii.

Înalta Curte nu a acordat un nou termen de judecată întrucât nu a avut în vedere că intimata-reclamantă se află în procedura insolvenţei, omiţând să pună în vedere administratorului judiciar să participe la termenul de judecată prin citarea legală a acestuia, conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.

La termenul de judecată din data de 02.05.2017, instanţa de recurs, deşi a constatat lipsa administratorului judiciar, intimata-reclamantă nefiind legal reprezentată, nu a admis cererile formulate atât de administratorul special D., cât şi de administratorul judiciar B., continuând cercetarea judecătorească cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

După intrarea în procedura insolvenţei, societăţile comerciale stau în judecată doar prin administratorul/lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2006, astfel încât citarea în cauză a administratorului/lichidatorului judiciar nu este doar o chestiune de reprezentare, ci de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată în procedura insolvenţei. În lipsa citării administratorului/lichidatorului judiciar, instanţa de judecată este obligată să acorde termen în vederea efectuării procedurii de citare cu societatea aflată în insolvenţă, conform art. 155 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat Înaltei Curţi să constate admisibilitatea contestaţiei în anulare şi, totodată, a solicitat respingerea recursului, prezentând considerentele pentru care apreciază ca fiind legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 25/22.01.2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În dovedirea cererii, contestatoarea A. S.R.L. a depus, în copie, cererea de amânare formulată de B. sub nr. x/2017, precum şi documentele medicale anexate acesteia, pentru dovedirea imposibilităţii de prezentare a administratorului judiciar avocat C.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16.06.2017, intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Galaţi a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi nefondată contestaţia în anulare introdusă de contestatoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., pentru următoarele considerente:

Cu caracter preliminar, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte incidenţa stării de insolvenţă a contestatoarei asupra procedurilor de citare şi reprezentării societăţii în faţa instanţelor judecătoreşti, vor fi avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, având în vedere data deschiderii procedurii speciale, respectiv 19.02.2014, potrivit încheierii nr. 159/2014, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă în temeiul Legii nr. 85/2006 .

Această concluzie se impune din perspectiva dispoziţiilor art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014, care stipulează că procesele începute anterior intrării sale în vigoare vor fi supuse dispoziţiilor legii aplicabile anterior acestei date.

În ceea ce priveşte legalitatea procedurii de citare a contestatoarei A. S.R.L., pentru termenul stabilit la data de 02.05.2017, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea judecării recursului declarat în dosarul nr. x, contestatoarea a susţinut că au fost nesocotite dispoziţiile art. 155 pct. 5 C. proc. civ., raportat la legea specială ce reglementează procedurile de insolvenţă. În esenţă, contestatoarea a apreciat că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită faţă de administratorul judiciar al societăţii în insolvenţă, singurul reprezentant legal al persoanei juridice, potrivit Legii nr. 85/2006 (fără a indica articolul de lege care stabileşte dreptul exclusiv de reprezentare în favoarea administratorului judiciar şi nici articolul care impune ca citarea să fie realizată la sediul acestuia). Astfel, a arătat contestatoarea, administratorul judiciar nu a primit citaţia la sediul său şi nici nu a fost prezent în faţa instanţei de judecată.

Referitor la problema reprezentării societăţii în insolvenţă de către administratorul judiciar, respectiv administratorul special, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora:

"Dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii şi ale acestora şi sa participe la procedura, pe seama debitorului. Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.", coroborate cu dispoziţiile art. 3 pct. 30 teza a II-a din acelaşi act normativ, conform cărora:

"Mandatul administratorului special se limiteaza la reprezentarea intereselor actionarilor/asociatilor de la data ridicarii dreptului de administrare."

Din cuprinsul acestor dispoziţii normative rezultă că, în cazul persoanei juridice aflate în insolvenţă, căreia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, reprezentarea intereselor societăţii revine administratorului special, desemnat de adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor. Dreptul exclusiv de reprezentare a societăţii de către administratorul/lichidatorul judiciar se naşte doar la momentul ridicării dreptului de administrare, dată la care mandatul administratorului special este restrâns la reprezentarea intereselor asociaţilor, iar interesele societăţii sunt reprezentate de administratorul/lichidatorul judiciar.

În cauză, potrivit încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei, pronunţată de Tribunalul Galaţi, nu s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al societăţii, iar potrivit Hotărârii nr. 2/21.12.2016, a asociatului unic al societăţii A. S.R.L., domnul D. a fost desemnat administrator special. De asemenea, la dosarul cauzei nu există depusă vreo dovadă privind ridicarea dreptului de administrare al debitoarei insolvente.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, Înalta Curte constatând că administratorul special D. beneficiază de dreptul de reprezentare a societăţii aflate în insolvenţă, în faţa instanţelor judecătoreşti.

Din actele şi lucrările dosarului de recurs nr. x/2014, rezultă că administratorul special D. a participat la procedura de filtrare a recursului, formulând şi semnând, alături de avocatul angajat în cauză, întâmpinarea depusă la dosar în numele societăţii A. S.R.L., depunând cerere prin care a indicat sediul procesual ales al intimatei, pentru comunicarea actelor de procedură, iar la termenul de judecată din 02.05.2017 a fost prezent în faţa Înaltei Curţi, formulând cereri şi punând concluzii orale asupra recursului declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Galaţi. Ulterior, în termenul de amânare a pronunţării, administratorul special a formulat, semnat şi depus concluzii scrise, alături de administratorul judiciar.

Referitor la procedura de citare îndeplinită în cauză, se reţine că, prin cererea de indicare a sediului procesual ales depusă la dosarul instanţei de recurs la data de 09.03.2017, administratorul special al societăţii A. S.R.L. a solicitat ca actele de procedură să fie comunicate la adresa situată în str. x nr. 1, Galaţi, jud. Galaţi, indicând şi persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, conform art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, urmare a cererii formulate de reprezentantul legal al intimatei-reclamante, pentru termenul de judecată din data de 02.05.2017, contestatoarea a fost citată la sediul procesual ales, prin administrator judiciar B., conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanţei de recurs, citaţia fiind primită la data de 29.03.2017.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 158 C. proc. civ. au caracter special, derogatoriu, astfel încât voinţa manifestă a părţii de a-i fi comunicate actele de procedură la o altă adresă are prioritate faţă de dispoziţiile art. 155 C. proc. civ., atât timp cât cererea este formulată de parte ori de un reprezentant legal sau convenţional al acesteia. În consecinţă, procedura de citare a societăţii A. S.R.L. a fost legal îndeplinită, la adresa indicată de administratorul special.

Chiar şi în ipoteza avansată de contestatoare, referitoare la dreptul exclusiv de reprezentare a societăţii prin administrator/lichidator judiciar, Înalta Curte constată că, deşi societatea nu a fost citată la sediul administratorului judiciar, ci la sediul indicat de administratorul special, din cuprinsul cererii de amânare depusă de administratorul judiciar rezultă cu certitudine că acesta avea cunoştinţă de termenul de judecată acordat în cauză.

Or, motivul de contestaţie în anulare reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează o situaţie obiectivă, în care partea nu a fost legal citată şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, legiuitorul prezumând necunoaşterea de către aceasta a termenului de judecată şi, prin urmare, vătămarea adusă drepturilor sale procesuale. În situaţia în care există o dovadă din care rezultă că partea a cunoscut, pe orice cale, termenul de judecată acordat în cauză, nu mai subzistă vătămarea prezumată de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă partea nu a fost prezentă în faţa instanţei de judecată.

Totodată, deşi administratorul judiciar, care avea cunoştinţă de termenul de judecată, a solicitat amânarea cauzei din motive medicale, se constată că, respingând această cerere, Înalta Curte a procedat conform dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ., amânând pronunţarea pentru a permite părţilor să depună la dosar concluzii scrise, acordând, astfel, posibilitatea administratorului judiciar de a-şi exprima, în scris, punctul de vedere asupra recursului analizat în cauză.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că judecarea recursului declarat în dosarul nr. x s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte citarea şi reprezentarea contestatoarei A. S.R.L.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de societatea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., împotriva deciziei nr. 1703 din 9 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., prin administrator judiciar B., împotriva deciziei nr. 1703 din 9 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.