Noise and vibration enforcement claims against health authorities rejected; appeal upheld as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 martie 2015, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la dosar la data de 22 mai 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, prin Ministrul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Buzău, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor:

- să măsoare, să analizeze şi să certifice conformitatea activităţilor economice şi al oricăror alte activităţi de interes public din imobilul în care domiciliază, precum şi a activităţilor din proximitate - în cadrul autorizării şi la orice sesizare - cu normele sanitare europene şi naţionale privind nivelele maxime admisibile de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă şi locuit, la nivelele maxime/toate nivelele de muzică, antren şi orice alt factor generator de zgomot şi vibraţie permise de lege pentru activităţile respective, în orice punct care ar putea fi vulnerabil în imobil şi în situaţia cea mai defavorabilă privind poluarea fonică, pentru orice tip de sursă, utilaj şi/sau echipament declarat şi înregistrat, sau care ar putea fi folosit ocazional în cursul activităţii;

- să oblige pârâţii la acreditarea Direcţiei de Sănătate Publică drept organism de evaluare a conformităţii şi la acreditarea personalului tehnic şi de control al autorităţii sanitare pentru determinări de zgomot şi vibraţie în mediul de viaţă al populaţiei şi în toate celelalte domenii legate de sănătatea publică, inclusiv prin înregistrarea la Asociaţia de Acreditare din România (RENAR), precum şi la achiziţia şi menţinerea în stare de funcţionare a aparaturii necesare;

- să stabilească şi să aplice o procedură unitară de control, măsurare şi certificare a influenţei activităţilor economice asupra condiţiilor igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei, la nivelele maxime/toate nivelele de emisie şi activitate permise de lege pentru activităţile respective, din fonduri publice sau pe costul agenţilor economici;

- să reglementeze, să coordoneze şi să supravegheze toate verificările privind condiţiile igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei, prin Direcţia de Sănătate Publică şi structurile sale de specialitate;

- să estimeze, să menţioneze în documente şi să verifice nivelul emisiei de zgomot şi vibraţie, precum şi impactul asupra mediului de locuit, în toate zonele vulnerabile, al factorilor aleatori şi/sau variabili - dansul, antrenul, zgomotele clienţilor şi personalului etc. - la nivel de activitate maximă şi în situaţia cea mai defavorabilă privind poluarea fonică;

- să stabilească, să verifice şi să menţioneze în documentele din procedura de certificare, de control şi pentru fiecare verificare de conformitate privind zgomotul şi vibraţiile, precum şi în documentele oficiale de autorizare, parametrii de verificare şi condiţiile de control privind nivelele de zgomot şi vibraţie; fiecare factor generator de zgomot şi vibraţie verificat şi autorizat - inclusiv cei variabili şi/sau neprevăzuţi cum sunt dansul, antrenul, zgomotele clienţilor şi angajaţilor etc.; toate sursele, echipamentele şi utilajele verificate şi autorizate pentru fiecare activitate în parte; tipul, frecvenţele şi nivelele maxime de emisie autorizate pentru fiecare factor şi sursă în parte, la nivele verificabile; modul de estimare a nivelelor maxime de emisie a factorilor variabili şi/sau neprevăzuţi; modificările pe care toate acestea le aduc, fiecare în parte şi simultan, valorilor de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei, la nivel de activitate maximă, precum şi zonele din spaţiul de locuit în care s-au realizat măsurătorile.

- să dispună aplicarea integrată a operaţiunilor de mai sus, ca procedură minimă în certificarea conformităţii activităţilor cu nivelele admisibile de zgomot şi vibraţie din mediul de locuit - în apărarea interesului legitim public;

- să interzică în imobilul cu locuinţe, precum şi în proximitate, orice activitate economică sau manifestare publică neconformă cu nivelele igienico-sanitare maxime de zgomot şi vibraţie din locuinţele populaţiei - la nivelele maxime/toate nivelele de emisie şi activitate permise de lege - precum şi orice activitate de natură a genera zgomot şi/sau vibraţie la nivele care nu sunt controlabile sau a căror nivel de emisie nu este limitat prin lege;

- să anuleze orice autorizaţie sanitară de funcţionare şi/sau orice alt document de conformitate privind nivelele de zgomot şi vibraţie - bazat pe măsurători care nu au fost efectuate sub organizarea, coordonarea şi supravegherea directă a autorităţii sanitare de stat şi/sau în alte condiţii decât cele stabilite de Direcţia de Sănătate Publică, în conformitate cu valorile maxime/toate nivelele de emisie permise de lege;

- să anunţe Oficiul Registrului Comerţului despre orice neconformitate a agenţilor economici, precum şi a spaţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, cu respectarea condiţiilor igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei;

- să dispună suspendarea activităţilor economice şi manifestărilor publice generatoare de zgomot şi vibraţie din imobil şi/sau din proximitate până la stabilirea conformităţii cu limitele maxime prevăzute de lege în mediul de viaţă al populaţiei;

- să stabilească un termen pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiilor de mai sus;

- să constate că refuzul sau omisiunea autorităţilor sanitare de a analiza, măsura, controla şi certifica respectarea de către activităţile economice şi/sau manifestările publice a normelor igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei - la toate nivelele de emisie permise de lege - reprezintă un act de malpraxis de sănătate publică al instituţiei, precum şi al cadrelor medicale însărcinate cu inspecţia şi controlul.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 mai 2015, reclamantul A. a invocat excepţia de nelegalitate a răspunsurilor nr. x/30.06.2014 şi nr. x/26.08.2014, emise de Ministerul Sănătăţii.

2. Hotărârea primei instanţe Prin sentinţa civilă nr. 2003 din 06 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a răspunsurilor nr. x/30.06.2014 şi nr. x/26.08.2014 şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Buzău şi Ministerul Sănătăţii, prin Ministrul Sănătăţii, astfel cum a fost modificată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2003 din 06 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 (astfel cum rezultă din concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului), solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi modificată, în esenţă, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, încălcând voinţa politică a puterii legislative şi a celei executive, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., republicat.

Sentinţa recurată a anulat, în fapt, atribuţiile executive de verificare a conformităţii privind condiţiile igienico-sanitare din spaţiile de locuit, stabilite de Ministerul Sănătăţii şi cuprinse în Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 824/2006, Anexa 1 art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. d) şi art. 21 lit. d), precum şi în art. 17 pct. VIII lit. B alin. (1) din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1078/2010.

Totodată, instanţa de fond a încălcat voinţa politică a puterii legislative, absolvind autoritatea sanitară de atribuţiile de verificare a condiţiilor igienico-sanitare ale activităţilor economice, menţionate de art. 172 din Legea nr. 359/2004, precum şi obligaţia de a comunica neconformităţile constatate către Oficiul Registrului Comerţului, prevăzută de art. 173 alin. (2) din Legea nr. 359/2004.

De asemenea, hotărârea primei instanţe a încălcat autoritatea puterii legislative, anulând efectele art. 7 lit. (b) şi (g) din Legea nr. 95/2006, care consacră principiile prevenţiei primare şi precauţiei, drept fundamente ale activităţii de sănătate publică.

Normele menţionate se referă, fără a face distincţie, la verificarea tuturor noxelor, prin sentinţa recurată anulându-se efectele normelor legale ce impun obligaţia de verificare a conformităţii, în mod distinct pentru zgomot şi vibraţie, pentru motive ce ţin, în mod cert, de deficienţe administrative şi nu de oportunitate.

Ca urmare, în mod netemeinic instanţa de fond a stabilit că petitele privind realizarea verificărilor de conformitate sunt accesorii petitului privind realizarea de măsurători, deşi obiectul principal al acţiunii îl constituie realizarea prevenţiei şi precauţiei, prin verificarea conformităţii.

Hotărârea recurată nu cuprinde motivele de drept pe care se întemeiază, iar motivele de fapt sunt contradictorii şi străine de natura cauzei, ambele ipoteze încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

În mod greşit instanţa de fond a considerat refuzul sau neputinţa autorităţilor sanitare de a pune în practică atribuţia de verificare a conformităţii, prin organizarea de măsurători, ca fiind o problema de oportunitate sau de voinţă politică în care au libertate de decizie.

Pretenţia privind acreditarea pentru măsurători este accesorie obiectului principal al acţiunii, ce vizează verificarea de conformitate, acest petit secundar având în vedere tocmai punerea la dispoziţie a unui instrument tehnic pentru facilitarea realizării obiectivului principal al verificării de conformitate.

Direcţia de Sănătate Publică Buzău nu poate efectua operaţiunile obligatorii de verificare sau certificare de conformitate privind zgomotul şi vibraţiile, fără a efectua sau supraveghea, direct sau prin servicii contractate sau externalizate, măsurătorile de zgomot şi vibraţie, asupra cărora trebuie să-şi extindă girul de legalitate prin actul de control prevăzut de art. 2 lit. b) din Anexa 1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 824/2006 şi nici nu poate prelua, pentru verificarea de conformitate, măsurători străine de actul de control.

Direcţia de Sănătate Publică Buzău este acreditată de Ministerul Sănătăţii, prin Certificatul de abilitare nr. 148, să efectueze determinări de zgomot şi vibraţie, ce în mod formal au fost incluse în rândul noxelor profesionale, iar în cazul unor limitări nejustificate, Ministerul Sănătăţii, în calitate de autoritate centrală de reglementare, control şi supraveghere a întregii activităţi de sănătate publică, este în măsură să efectueze toate îndreptările necesare, în vederea realizării politicii de sănătate publică.

Absolvind autorităţile sanitare de sarcina verificărilor de conformitate, instanţa de fond a încălcat autoritatea şi voinţa politică a Ministerului Sănătăţii, precum şi a puterii legislative, urmând a se constata că refuzul autorităţilor sanitare de a efectua verificările de conformitate pentru zgomot şi vibraţii, nu reprezintă o problemă de oportunitate şi de voinţa politica, ci o încălcare a propriilor reglementări ale Ministerului Sănătăţii, precum şi a voinţei politice a legislativului.

Verificările de conformitate pot fi efectuate numai de către autoritatea sanitară, prin actul de control desfăşurat conform art. 2 lit. b) din Anexa 1 a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 824/2006.

În ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei de nelegalitate, instanţa de fond nu a cercetat motivul de drept pe care şi-a întemeiat excepţia, respectiv O.G. nr. 27/2002, care prevede obligativitatea existenţei a două semnături, în speţă, răspunsurile Ministerului Sănătăţii fiind semnate numai de şeful compartimentului care a soluţionat petiţia, lipsind semnătura conducătorului instituţiei.

În mod nejustificat, instanţa de fond a concluzionat că, în prezent, în spaţiul respectiv nu se mai desfăşoară nicio activitate, deşi din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în acest spaţiu s-a înfiinţat o nouă activitate. Astfel, conform adresei nr. x/2015 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, petiţiei nr. 1447/30.03.2015 adresată Direcţiei de Sănătate Publică Buzău şi a răspunsului nr. x, emis de această autoritate, activitatea respectivă s-a înfiinţat fără respectarea verificărilor de zgomot şi vibraţie, impuse de normele privind prevenţia primară.

Petitul ce priveşte organizarea unei proceduri unitare de verificare a conformităţii, este întemeiat, întrucât rezultă că în cazul evenimentelor sau sesizărilor similare, Direcţia de Sănătate Publică Buzău a aplicat recomandări diferite. Astfel, în unele cazuri a recomandat efectuarea măsurătorilor de către agenţii economici, iar în cazul de faţă, a recomandat chiar persoanei periclitate, organizarea măsurătorilor.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Buzău a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, susţinerile formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanţă.

4.2. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând actele dosarului şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant a expus critici care se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, context în care, sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestor din urmă motive de casare.

Motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., republicat, este nefondat.

Instanţa de control judiciar constată că motivul de casare analizat are în vedere incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt reglementate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvârşind în acest mod acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.

În cauză, aspectele invocate de recurentul-reclamant în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., republicat, nu pot fi primite, nefiind indicate argumente care să demonstreze modul în care instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Astfel, analizând conţinutul sentinţei recurate din perspectiva dispoziţiilor legale menţionate anterior, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat acţiunea dedusă judecăţii şi s-a pronunţat în conformitate cu temeiul de drept invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată, fără a depăşi limitele şi atribuţiile conferite de normele legale aplicabile.

Criticile recurentului-reclamant A., subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.

Sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului şi a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamant în susţinerea temeiniciei cererii de chemare în judecată, reţinându-se că motivul de casare mai sus- analizat nu are în vedere regăsirea literală în conţinutul hotărârii a tuturor susţinerilor prin care reclamantul a înţeles să convingă instanţa de judecată.

În aceste condiţii, împrejurarea că prima instanţă nu a răspuns fiecărei susţineri formulate de reclamant sau a grupat şi a structurat aceste susţineri în funcţie de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinţei.

Motivarea clară şi accesibilă a primei instanţe răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuind analizată în lumina circumstanţelor fiecărei speţe (Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005, în cauza Albina contra României).

Instanţa de control judiciar nu poate reţine nici critica recurentului-reclamant potrivit căreia sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, aceste afirmaţii reflectând dezacordul recurentului în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată, fără a susţine însă motivul de casare invocat, întrucât în considerentele sentinţei au fost expuse, în mod clar şi logic, argumentele care au fundamentat concluziile instanţei de fond în privinţa problemelor de drept în discuţie.

În contextul arătat, faptul că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, sentinţa atacată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Critica recurentului-reclamant vizând soluţia dată excepţiei de nelegalitate a adreselor de răspuns nr. x/30.06.2014 şi nr. x/26.08.2014, emise de Inspecţia Sanitară de Stat, este nefondată.

În raport de motivul invocat de reclamant în susţinerea excepţiei de nelegalitate, respectiv lipsa semnăturii emitentului adreselor sau a reprezentantului acestuia, în mod corect prima instanţă a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate, având în vedere că răspunsurile comunicate reclamantului prezintă semnătura şefului compartimentului care a soluţionat cele două sesizări formulate de reclamant, conform art. 13 din O.G. nr. 27/2002.

În aceste condiţii, lipsa semnăturii conducătorului autorităţii publice sau a persoanei împuternicite de acesta, constituie un viciu de formă al adreselor contestate, nesancţionat în mod expres de textul de lege enunţat anterior şi care nu este de natură a conduce la constatarea nelegalităţii acestor adrese.

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, se reţine că intimata-pârâtă Direcţia de Sănătate Publică Buzău funcţionează şi îşi desfăşoară activitatea în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, iar potrivit art. 17 pct. VIII lit. D din acest ordin, efectuarea determinărilor cu privire la nivelele de zgomot şi vibraţie în mediul de viaţă şi de locuit nu intră în aria de competenţă a laboratoarelor de toxicologie din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene.

Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei (certificatul de acreditare nr. LI 637), laboratorul de toxicologie din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Buzău nu este acreditat RENAR să efectueze determinări de zgomot şi vibraţie în mediul de habitat, Direcţia de Sănătate Publică Buzău fiind abilitată să efectueze determinări de noxe numai în mediul de muncă, potrivit Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1093/2004 privind abilitarea laboratoarelor de toxicologie pentru efectuarea determinărilor de noxe profesionale, cu modificările şi completările ulterioare.

În contextul arătat, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că în lipsa unei abilitări legale a intimatei Direcţia de Sănătate Publică Buzău de a efectua determinări cu privire la nivelele de zgomot şi vibraţie în mediul de habitat, nu există temei legal pentru a se dispune obligarea acestei pârâte la efectuarea determinărilor solicitate de recurentul-reclamant.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Sănătăţii la acreditarea Direcţiei de Sănătate Publică Buzău drept organism de evaluare în scopul menţionat anterior, se constată că, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, această solicitare constituie o activitate de legiferare care reprezintă principala modalitate de implementare a politicii de sănătate publică, în privinţa căreia autoritatea publică centrală deţine întreaga autonomie de decizie.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care intimata Direcţia de Sănătate Publică Buzău nu are competenţa de a efectua determinări de zgomot şi vibraţie în mediul de viaţă şi de locuit, această instituţie nu are abilitatea legală de a constata şi certifica conformitatea activităţilor economice din imobilul în care domiciliază recurentul-reclamant.

Mai mult, conform art. 17 alin. (1) din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire şi pentru funcţionarea obiectivelor ce desfăşoară activităţi cu risc pentru starea de sănătate a populaţiei, cu modificările şi completările ulterioare, certificarea conformităţii cu normele de igienă şi sănătate publică se aplică la cererea titularului activităţii şi nu din oficiu sau la solicitarea altei persoane, indiferent de motivele invocate.

În temeiul prevederilor aceluiaşi ordin, activităţile enumerate de recurentul-reclamant nu fac obiectul autorizării sanitare de funcţionare de către intimata Direcţia de Sănătate Publică Buzău. Această instituţie verifică declaraţia pe proprie răspundere în baza căreia o societate se înregistrează la Oficiul Registrului Comerţului, numai din punct de vedere al aspectelor igienico-sanitare din obiectul declarat, neavând competenţa de a anula un certificator constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului.

De asemenea, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 824/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Sanitare de Stat, cu modificările şi completările ulterioare, personalul cu atribuţii de control în exercitarea atribuţiilor de serviciu, recomandă măsuri remediere a deficienţelor constatate în limita competenţelor legale şi dispun măsuri legale, în cazul în care situaţia o impune, numai în baza rezultatelor unor buletine de analiză emise de instituţii acreditate RENAR.

În raport de soluţia dată acestor solicitări ale recurentului-reclamant, în mod corect prima instanţă a reţinut şi caracterul neîntemeiat al celorlalte obligaţii accesorii solicitate a fi reţinute în sarcina pârâţilor, şi care privesc direct sau conex, nivelul de zgomot şi vibraţie, precum şi aspecte igienico-sanitare din mediul de habitat.

Instanţa de control judiciar apreciază neîntemeiată şi critica recurentului-reclamant vizând susţinerea primei instanţe, potrivit căreia în spaţiul reclamat nu îşi mai desfăşoară activitatea nicio societate comercială, conform adreselor nr. x şi nr. x/06.05.2014, emise de Poliţia Municipiului Buzău.

Prin adresa nr. x/2015 emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, invocată de recurent în combaterea celor reţinute de prima instanţă, se menţionează că nu figurează nicio societate cu sediul social/secundar la subsolul blocului în care domiciliază recurentul.

În cuprinsul aceleiaşi adrese se arată că, din verificările efectuate în baza de date a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, rezultă că o singură societate comercială îşi desfăşoară activitatea la adresa din Buzău, Bulevardul x judeţul Buzău, adresă ce este însă diferită de cea la care domiciliază recurentul-reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2003 din data de 06 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.