Nullity of cassation appeal for lack of grounds challenging procedural suspension order

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 decembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capital Uman, prin Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord Est, a formulat contestaţie împotriva măsurilor dispuse prin Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare emis de pârât sub nr. x din 21.11.2016, solicitând anularea acestora.

2. Încheierea de suspendare a judecăţii cauzei

Prin încheierea din data de 23 martie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 23 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi, întemeiat pe dispoziţiile art. 486 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi reluarea judecăţii cauzei.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a învederat că motivul pentru care nu a asigurat reprezentarea la termenul de judecată din data de 23 martie 2017, a fost determinat de lipsa organelor de conducere, fostul Preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Romi fiind revocat din funcţie, iar persoana care l-a înlocuit a preluat efectiv funcţia abia la data de 24.03.2017.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 decembrie 2017, intimatul-pârât a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) noul C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului pentru nerespectarea termenului de declarare a căii de atac, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat, în susţinerea acestei excepţii, dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de acest text de lege, în raport de data comunicării hotărârii atacate.

Înalta Curte reţine că recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi priveşte încheierea de şedinţă din 23 martie 2017, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ.. Încheierea de şedinţă a fost comunicată reclamantei la data de 30.10.2017, iar recursul a fost depus prin poştă, fiind înregistrat la data de 13 noiembrie 2017.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare a judecăţii cauzei, se poate exercita calea de atac a recursului, iar potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ., recursul poate fi exercitat cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu este aplicabil termenul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, ci termenul prevăzut de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât recursul a fost declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi cu respectarea termenului legal, excepţia nulităţii recursului fiind neîntemeiată.

II.2. Referitor la excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul formulat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Astfel, motivele de recurs se limitează la a justifica lipsa reprezentantului legal al reclamantei la termenul de judecată din data de 23 martie 2017, fără a aduce critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate, fără a indica şi combate eventualele măsuri nelegale dispuse de instanţa de fond. Argumentele prezentate de reclamantă se circumscriu, în realitate, unei cereri de repunere pe rol a cauzei, cerere care, însă, nu se află în competenţa de soluţionare a instanţei de recurs.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. În condiţiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi va anula recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, pentru nerespectarea termenului de declarare a căii de atac.

Admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Anulează recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi împotriva încheierii de şedinţă din 23 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.