Reversal of procedural capacity finding for non-juridical entities in rural financing disputes; withdrawal of investment funding justified by absence of mandatory construction permits.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 octombrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat:

- suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a aceluiaşi act;

- anularea deciziei nr. 28441/19.08.2014 de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014, şi, implicit, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014, ca netemeinice şi nelegale, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata debitului în cuantum de 63.930 RON, plus accesoriile aferente acestuia;

- anularea deciziei nr. E15.759/05.06.2014 prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă formulată împotriva notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. 497/08.04.2014 şi implicit anularea notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. 497/08.04.2014, ca netemeinice şi nelegale, cu consecinţa obligării pârâtelor la plata tranşei a II-a a finanţării conform contractului x din data de 09.05.2011 modificat prin Actul adiţional nr. 1 din 17.12.2013;

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea nr. 138/2014 din 27 noiembrie 2014, instanţa de fond a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014 şi a deciziei nr. 28441/19.08.2014, emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a aceloraşi acte administrative.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2015, rectificată din oficiu prin încheierea nr. 10/F/C. civ. din 18 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin sentinţa civilă nr. 18 din 19 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierilor de şedinţă din data de 22.01.2015 şi nr. 10/F/CC/18.02.2015, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 18/19.02.2015, pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea lor, iar în rejudecare, respingerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi admiterea cererii de anulare a actelor administrative, formulate în contradictoriu cu ambii pârâţi.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă consideră greşită admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, arătând că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., neavând relevanţă că pârâtul chemat în judecată nu are personalitate juridică, aşa cum rezultă din dispoziţiile O.U.G. nr. 41/2014.

În ceea ce priveşte petitele referitoare la anularea deciziei nr. 28441/19.08.2014 de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014, şi, implicit, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014, recurenta-reclamantă arată, în esenţă, următoarele:

a) instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 14 alin. (2) tezele 3 şi 4 din Anexa I la contractul de finanţare, reţinând că termenul de 5 zile lucrătoare, prevăzut de art. 21 alin. (6) din O.G. nr. 66/2011 pentru convocarea structurii supusă verificării la faţa locului, nu este unul imperativ. Recurentul-reclamant susţine că structurii verificate i s-a acordat un termen de numai o zi lucrătoare pentru a pregăti documentele solicitate de reprezentanţii autorităţilor pârâte, dat fiind că nota de convocare a fost emisă pe data de 20.03.2014, iar verificarea urma a se efectua pe data de 24.03.2014, în condiţiile în care zilele de 22 şi 23 martie au fost zile nelucrătoare.

De asemenea, susţine recurenta-reclamantă, nu există o obligaţie legală privind prezentarea originalului documentelor solicitate spre verificare, ci doar obligaţia de a consimţi la inspecţiile pe bază de documente. Consideră că, la data vizitei în teren (24.03.2014), nu i s-a solicitat prezentarea documentelor de natură contabilă prevăzute de art. 14 din Anexa I la contractul de finanţare, ci originalele unor procese-verbale sau contracte de vânzare-cumpărare. Precizează ca a prezentat, ulterior, în perioada de verificare a dosarului de finanţare, şi documentele originale pe care nu le-a avut la dispoziţie la data verificării la faţa locului, dar pârâţii nu au luat în considerare aceste documente şi au consemnat lipsa acestora în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestor critici.

b) Referitor la lipsa autorizaţiei de construire pentru lucrările de modernizare a construcţiilor, instanţa de fond se rezumă la redarea prevederilor legale din Legea nr. 50/1991 şi H.G. nr. 273/1994, fără a motiva în concret incidenţa acestora în speţa dedusă judecăţii.

Instanţa de fond reţine în mod greşit că cererea de finanţare s-a referit la modernizarea şi extinderea construcţiei. În realitate, s-a referit la dezvoltarea şi modernizarea fermei de găini ouătoare, astfel încât raţionamentul privitor la aplicarea prevederilor legale din Legea nr. 50/1991 şi din H.G. nr. 273/1994 nu are nicio susţinere în speţa dedusă judecăţii.

Raportat la proiectul depus de întreprinderea reclamantă, aceasta nu şi-a asumat nicio obligaţie în legătură cu obţinerea vreunei autorizaţii de construcţie. De asemenea, a prezentat extrasul de carte funciară din care reiese că lucrările de modernizare executate la construcţiile existente au fost înscrise în cartea funciară, dovadă că certificatul de atestare a edificării construcţiei nr. 1993/19.03.2014 emis de comuna Daneş este conform cu prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare. Modernizarea construcţiilor şi schimbarea destinaţiei acestora a devenit opozabilă părţilor odată cu înscrierea în cartea funciară.

De asemenea, instanţa de fond nu observă că procesul-verbal de recepţie finală a lucrărilor nu trebuie vizat de primăria în a cărei rază teritorială se află construcţia.

c) procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014 este întocmit cu încălcarea principiului proporţionalităţii reglementat expres de art. 17 din O.G. nr. 66/2011.

d) petitul privind anularea deciziei nr. E15.759/05.06.2014 prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă formulată împotriva notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. 497/08.04.2014 şi implicit anularea notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii nr. 497/08.04.2014, ca netemeinice şi nelegale, cu consecinţa obligării pârâtelor la plata tranşei a II-a a proiectului de finanţare "Dezvoltare şi modernizare fermă găini ouătoare" în cuantum de 42.620 RON, în conformitate cu prevederile contractului de finanţare x din data de 09.05.2011 modificat prin Actul adiţional nr. 1 din 17.12.2013 se impune a fi admis în condiţiile admiterii petitului privind anularea deciziei nr. 28441/19.08.2014 de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014, şi, implicit, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16.07.2015, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat în limitele şi pentru argumentele care vor fi arătate în continuare:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.a) Cât priveşte admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 - Centrul Alba Iulia, dispusă prin încheierea de şedinţă din 22 ianuarie 2015, îndreptată prin încheierea nr. 10/F/CC/18.02.2015, Înalta Curte constată că soluţia asupra excepţiei invocate de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este greşită, fiind întemeiată pe argumentul lipsei personalităţii juridice a autorităţii pârâte, confirmată de prevederile O.U.G. nr. 41/2014, dar cu ignorarea dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora în judecată pot sta şi entităţile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. Or, Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 - Centrul Alba Iulia este o entitate constituită potrivit legii, în subordinea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, parte a raporturilor juridice oglindite în actele administrative supuse controlului judiciar.

Pe cale de consecinţă, în mod greşit instanţa de fond a înlăturat din cadrul procesul subiectiv al cauzei autoritatea pârâtă menţionată, pe temeiul lipsei capacităţii sale procesuale de folosinţă.

1.b) Cât priveşte sentinţa recurată, Înalta Curte constată că principala neregulă, în sensul acestei noţiunii definit prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care a condus atât la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.06.2014 cât şi la emiterea notificării (întreprinderii recurente-reclamante, în calitate de beneficiară a finanţării, conform contractului nr. x/9.05.2011) cu privire la refuzul plăţii nr. 497/8.04.2014 a fost reţinută a fi executarea fără autorizaţie de construire a lucrărilor de extindere, modernizare şi schimbare destinaţie la construcţiile aferente proiectului finanţat.

Prima instanţă a confirmat existenţa neregulii, reţinând că, pentru lucrările realizate în cadrul proiectului, era obligatorie obţinerea autorizaţiei de construire în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991şi că procesul-verbal de recepţie finală a lucrărilor prezentat de reclamantă (nr. x/12.04.2012) nu respectă cerinţele din H.G. nr. 273/1994, în forma în vigoare la data întocmirii acestuia, în sensul că, din comisia de recepţie a construcţiilor nu a făcut parte un reprezentant al administraţiei publice locale.

Criticile recurentei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., se referă la greşita reţinere a neregulii.

Susţine recurenta că, prin contractul de finanţare, nu şi-a asumat obligaţia obţinerii unei autorizaţii de construire şi că proiectul finanţat s-a referit la dezvoltarea şi modernizarea fermei de găini ouătoare, iar nu la modernizarea şi extinderea construcţiei aferentă fermei, aşa cum a reţinut instanţa de fond. Pe cale de consecinţă, susţine recurenta că nu îi erau aplicabile prevederile Legii nr. 50/1991 şi ale H.G. nr. 273/1994, acte normative reţinute de instanţa de fond în confirmarea existenţei neregulii.

Contractul de finanţare nr. x/9.05.2011 se referă la acordarea finanţării nerambursabile în favoarea întreprinderii recurente pentru punerea în aplicare a proiectului denumit "Dezvoltare şi modernizare fermă de găini ouătoare".

În conformitate cu prevederile art. 1(2) din contract, beneficiarei i s-a acordat finanţarea în termenii şi condiţiile stabilite prin contractul-cadru şi anexele acestuia. Conform cererii de finanţare, parte integrantă a contractului, principalul obiectiv al proiectului l-a constituit extinderea, modernizarea şi schimbarea destinaţiei construcţiilor aferente fermei.

Aşa cum a reţinut instanţa de fond, precum şi autoritatea administrativă care a constatat neregula, în raport de obiectul lucrărilor de construcţie a căror finanţare a fost solicitată, întreprinderea recurentă era datoare să obţină autorizaţie de construire pentru executarea respectivelor lucrări, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991.

Pe cale de consecinţă, erau incidente şi prevederile H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

Pentru constatarea existenţei neregulii, nu este necesar, aşa cum susţine recurenta, ca aceasta să-şi fi asumat explicit prin contractul de finanţare o obligaţie de obţinere a autorizaţiei de construire. Câtă vreme printre obiectivele proiectului finanţat s-a numărat executarea lucrărilor de modernizare, extindere, schimbare destinaţie a unor construcţii destinate funcţionării fermei, pentru care art. 1 şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 prevăd în mod explicit obligaţia obţinerii autorizaţiei de construire, beneficiara finanţării era datoare să respecte legislaţia naţională în implementarea proiectului.

Lipsa autorizaţiei de construire constituie o abatere de la legalitate, în sensul prevederilor exprese ale art. 16 din Anexa 1 la contractul de finanţare, activităţile menţionate derulate în cadrul proiectului finanţat fiind desfăşurate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991.

Recurenta s-a referit şi la înscrierea modificărilor constructive în cartea funciară în baza certificatului de atestare a edificării lor nr. 1993/19.03.2014 emis de comuna Daneş, act administrativ a cărui legalitate nu a fost contestată.

Înalta Curte constată că autoritatea administrativă care a acordat finanţarea nu este în poziţia unui terţ, dator să respecte publicitatea asigurată prin intermediul cărţii funciare. Din acest motiv, înscrierea în cartea funciară a construcţiilor, aşa cum au fost modificate/extinse/modernizate, nu înlătură existenţa neregulii.

Relevantă pentru constatarea neregulii este împrejurarea că aceste activităţi finanţate s-au realizat cu nerespectarea prevederilor legislaţiei naţionale în materie de edificare a construcţiilor şi, implicit, cu nerespectarea prevederilor contractului de finanţare, care impune beneficiarului finanţării respectarea legislaţiei, în implementarea proiectului.

În conformitate cu prevederile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, numai construcţiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, se intabulează, în lipsa autorizaţiei de construire.

Or, lucrările din cadrul proiectului au fost realizate începând cu anul 2011.

De asemenea, în mod corect s-a constatat, în cadrul aceleiaşi nereguli, neprezentarea programului de control vizat de ISC şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, care să poarte viza primăriei în raza căreia este amplasată construcţia, acestea fiind consecinţe ale edificării lucrărilor de construire fără autorizaţie.

Cât priveşte motivul de nelegalitate al procesului-verbal de constatare a neregulilor decurgând din încălcarea termenului prevăzut de art. 21 alin. (6) din O.G. nr. 66/2011, de notificare a structurii supuse verificării asupra datei desfăşurării acestei verificări la faţa locului, în mod corect instanţa de fond a constatat că nerespectarea termenului nu ar putea conduce la anularea actului administrativ. Faţă de conţinutul concret al procesului-verbal de nereguli, nu există o vătămare produsă recurentei-reclamante prin nerespectarea termenului menţionat şi care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului administrativ.

Motivul principal al retragerii finanţării îl reprezintă edificarea lucrărilor de construire din cadrul proiectului fără autorizaţia cerută de lege. Recurenta nu invocă o imposibilitate de prezentare a autorizaţiei în termenul fixat pentru control, ci recunoaşte că nu a obţinut şi nu deţine respectiva autorizaţie.

Cât priveşte emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare cu încălcarea principiului proporţionalităţii, prevăzut de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 66/2011, în condiţiile în care unul dintre obiectivele planului de afaceri, respectiv achiziţia maşinii de inscripţionat ouă, a fost îndeplinit fără reţinerea vreunei nereguli, Înalta Curte constată că şi aceste critici sunt nefondate. Gravitatea neregulii constatate şi valoarea finanţării afectată de neregulă justifică, în cauză, retragerea întregii finanţări.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot încheierile de şedinţă din 22 ianuarie 2015 şi nr. 10/F/C. civ. din data de 18 februarie 2015 şi în parte sentinţa civilă recurată şi, rejudecând, va respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centrul Alba-Iulia şi va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâţii Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centrul Alba-Iulia şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva încheierilor de şedinţă din 22 ianuarie 2015 şi nr. 10/F/C. civ. din data de 18 februarie 2015, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 18 din 19 februarie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot încheierile de şedinţă atacate şi în parte sentinţa civilă recurată şi, rejudecând:

Respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centrul Alba-Iulia.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâţii Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 7 Centrul Alba-Iulia şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.