Public procurement: validity of rejecting an offer for a late-filed fiscal certificate as a compliance with qualification requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 aprilie 2015 şi modificată la data de 5 iunie 2015, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Moineşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, a solicitat anularea Deciziei nr. 60/29.04.2015, privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Municipiul Moineşti, înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x/2015 şi anularea Notei de neconformitate nr. x/21.10.2013, prin care s-a dispus aplicarea corecţiei financiare de 5% la contractul de furnizare nr. x/31.07.2013, în valoare de 6.608 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 133 din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea, anulând Decizia nr. 60 din 29.04.2015 şi Nota de neconformitate nr. x/21.10.2013.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 133/29.09.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea recursului se arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 9 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. b), art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006, punctului 2 subpunctul 2.4 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Recurentul-pârât susţine că reclamanta a încălcat principiul tratamentului egal în procesul de evaluare a ofertelor, declarând neconformă oferta depusă de societatea A. S.R.L. căreia, la o dată ulterioară depunerii ofertelor, în urma solicitării de clarificări, nu i s-a acceptat depunerea certificatului eliberat de ANAF, prin care ofertantul făcea dovada că şi-a îndeplinit obligaţiile fiscale de plată la bugetul statului. Această abatere este descrisă de punctul 2 subpunctul 2.4 din anexa O.U.G. nr. 66/2011.

Recurentul-pârât consideră că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 care stabilesc cerinţele ce trebuie îndeplinite în privinţa obligaţiilor de plată a datoriilor către bugetul general consolidat, care impune ca raportarea să se facă la o dată corelată cu termenul legal al scadenţei de plată, iar nu cu termenul de valabilitate al documentului la data depunerii sau deschiderii ofertelor.

În cauză, ofertantul a depus un certificat de atestare fiscală care dovedea îndeplinirea obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat la data de 31.03.2013 şi, ulterior, ca urmare a clarificărilor solicitate de intimata-reclamantă, a depus un certificat de atestare fiscală care dovedea îndeplinirea obligaţiilor faţă de bugetul general consolidat la data de 30.04.2013.

Deşi, urmare a depunerii actului solicitat, s-a dovedit că ofertantul îndeplinea condiţiile prevăzute în Fişa de date a achiziţiei, comisia de evaluare a ofertelor a reţinut că oferta este inacceptabilă, în condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.

Instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care permite autorităţii contractante să solicite clarificări, şi, după caz, completări ale documentelor prezentate, reţinând că aceste completări sunt limitate la documentele prezentate pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor de calificare şi selecţie sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate. Aşadar, instanţa de fond a considerat că aceste completări au în vedere doar documente preexistente, raportându-se la dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006.

Or, chiar în situaţia ipotetică în care lipsea atât certificatul de atestare fiscală valabil până la 31.03.2013, cât şi declaraţia pe propria răspundere, ofertantul avea posibilitatea să-şi completeze oferta cu actul care făcea dovada îndeplinirii obligaţiilor fiscale la bugetul general consolidat.

Recurentul-pârât înţelege să critice hotărârea de fond şi pentru greşita aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, raportat la contractul de finanţare nr. 3030/10.05.2010.

În speţă, neregula sancţionată a constat în acţiunea beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice şi de la dispoziţiile contractului de finanţare, acţiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitaţii adecvate. Astfel, s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene, cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Recurentul-pârât concluzionează că, în acord cu dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului Uniunii Europene, art. 1 din Regulamentul nr. 2988/95, existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului U.E.

În ceea ce priveşte sarcina probei cu privire la producerea unui prejudiciu, recurentul invocă jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv decizia civilă nr. 3764/27.09.2012, pe care o redă în extras, precum şi decizia nr. 2133/22.05.2015, dar şi soluţia de principiu adoptată de această secţie la data de 24.11.2014.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 decembrie 2015, intimatul-reclamant Municipiul Moineşti a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus modificarea citativului, în sensul menţionării, în calitate de recurent-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca urmare a modificărilor legislative operate prin dispoziţiile O.U.G. nr. 1/2017.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-pârât invocă motivul de nelegalitate a sentinţei pronunţate de instanţa de fond prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile coroborate ale art. 2 şi art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006 şi art. 9 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, în contextul constatării inexistenţei neregulii reţinute prin Nota de neconformitate.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului, intimatul-reclamant UAT Municipiul Moineşti desfăşurând procedura de licitaţie publică soldată cu atribuirea contractului de furnizare nr. x/31.07.2013, cu respectarea principiului tratamentului egal al ofertanţilor.

Potrivit Fişei de date a achiziţiei, urmau a fi prezentate certificate din care să reiasă că ofertanţii nu au datorii neachitate, scadente la nivelul lunii anterioare celei în care a fost prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor.

Ipoteza din procedura de achiziţie publică derulată în speţă fost aceea a prezentării de către ofertantul A. S.R.L. (a cărui ofertă a fost declarată inacceptabilă) a unui certificat eliberat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în scopul atestării îndeplinirii cerinţei de calificare prevăzută în Fişa de date a achiziţiei, referitoare la situaţia personală a ofertantului, care nu a corespuns cerinţei, în sensul că s-a referit la îndeplinirea obligaţiilor fiscale exigibile/scadente în luna martie 2013, iar nu în luna aprilie 2013 (aceasta din urmă fiind luna anterioară celei în care a avut loc depunerea ofertelor). La solicitarea de clarificări adresată de reclamant ofertantului, acesta a depus un nou certificat conform cerinţei din Fişa de date a achiziţiei, eliberat, însă, ulterior datei de deschidere a ofertelor.

Or, prevederile art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 925/2006 şi cele ale art. 9 alin. (3) din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 sunt incidente în situaţia în care demonstrarea cerinţei de calificare este făcută de ofertant, iniţial, printr-o declaraţie pe propria răspundere, ipoteză care nu corespunde situaţiei de fapt a cauzei.

Potrivit art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, pe parcursul aplicării procedurii de atribuire autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări/completări ale documentelor prezentate de ofertanţi pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor stabilite prin criteriile de calificare însă, potrivit alin. (2), nu are dreptul ca prin aceste clarificări/completări solicitate să determine apariţia unui avantaj evident în favoarea unui ofertant.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat, cu o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, că reclamantul Municipiul Moineşti, în calitatea sa de autoritate contractantă, a adoptat justificat soluţia de declarare ca inacceptabilă a ofertei, având în vedere prezentarea, iniţial, a unui certificat fiscal care nu dovedea îndeplinirea cerinţei de calificare, aşa cum a fost enunţată în fişa de date a achiziţiei, iar ulterior, a unui certificat eliberat ulterior datei de deschidere a ofertelor, prezentare permisă conform art. 9 alin. (3) din Ordinul nr. 509/2011 şi art. 11 alin. (4) şi (5) din H.G. nr. 925/2006, numai în situaţia în care ofertantul ar fi depus declaraţie pe propria răspundere privind îndeplinirea criteriilor de calificare.

Neexistând neregula, în sensul unei încălcări a prevederilor legislaţiei în materie de achiziţii publice, se impune respingerea recursului, ca nefondat, fără a mai fi cercetată chestiunea certitudinii sau potenţialităţii prejudiciului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 133 din 29 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 133 din 29 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2018.