Jurisdictional conflict over compensation for restricted wood harvesting: central authority rank determines appellate competence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning the case to the Târgu-Mureş Court of Appeal, Section II for Administrative and Fiscal Litigation, effectively reversing the prior declination by both the Harghita Tribunal and the Court of Appeal. The dispute involved an association seeking state compensation for unharvested wood mass and interest, challenging an administrative refusal by a local forestry authority and a central ministry. The decisive legal basis for the High Court’s determination was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which establishes that jurisdiction in administrative litigation depends on the rank of the public authority involved; the Court determined that the claimed amounts constituted primary compensation obligations under Forest Law rather than ancillary damages, and because the competent authority for such compensation is a central public body, the appellate level is the correct forum, overriding the lower court’s view that the local authority’s act dictated jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 399 alin. (1) C. proc. civ, art. 400 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 alin. (2; Jurisdictional conflict over compensation for restricted wood harvesting: central authority rank determines appellate competence: The dispute involved an association seeking state compensation for unharvested wood mass and interest, challenging an administrative refusal by a local forestry authority and a central ministry. The decisive legal basis for the High Court’s determination was Article 10(1) of Law No. 554/2004, which establishes that jurisdiction in administrative litigation depends on the rank of the public authority involved; the Court determined that the claimed amounts constituted primary compensation obligations under Forest Law rather than ancillary damages, and because the competent authority for such compensation is a central public body, the appellate level is the correct forum, overriding the lower court’s view that the local authority’s act dictated jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and determining the competent court.
Procedural basis for establishing the jurisdiction of the Court of Appeal and the finality of the decision.
Full text
Deliberând, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x la data de 02.05.2017 pe rolul Tribunalul Harghita, reclamanta ASOCIAŢIA A., a solicitat în contradictoriu pârâţii GARDA FORESTIERĂ BRAŞOV şi MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR:
- anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:
- plata sumei de 522.734,92 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 1.611,40 ha, încadrată în tipul I şi II de categorii funcţionale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016.
- plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 522.734,92 RON, începând cu data de 10.03.2017 - data la care am depus Cererea noastră nr. 124/28.02.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului şi a cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea Tribunalului Harghita, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 1979 din 24 octombrie 2017, Tribunalul Harghita, secţia civilă în dosarul nr. x a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta ASOCIAŢIA A., împotriva pârâţilor Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, criteriul care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi din moment ce prin unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral acţiunea.
3. Hotărârea Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, care prin sentinţa nr. 145 din 12 decembrie 2017 a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Harghita, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În cuprinsul hotărârii s-a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Braşov, act interpretat de către reclamanţi ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului şi de acordare a compensaţiilor aferente anului 2016.
Criteriul de stabilire a competenţei materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Braşov.
Chemarea în judecată şi a Ministerului Apelor şi Pădurilor - organ ierarhic superior al Gărzi Forestiere Braşov şi autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competenţa, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ şi, ca o consecinţă, a acestei anulări, MAP ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate în calitatea sa de ordonator principal de credite.
4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul a solicitat, în esenţă, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafaţa de pădure de 1611,40 ha, încadrată în tipul I şi II de categorii funcţionale (TI/TII), pe întreaga perioadă a anului 2016, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, care au determinat restricţii în recoltarea de masă, şi la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 522.734 RON.
Sumele solicitate de reclamant nu au caracterul despăgubirilor accesorii unei acţiuni în anularea actului administrativ, prevăzute de art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Târgu Mureş, ci sunt compensaţiile datorate de stat în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, solicitate pe cale principală prin acţiunea cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În raport de dispoziţiile legale citate, competenţa materială de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii şi anume: al rangului organului emitent/autorităţii publice, respectiv criteriul valoric care priveşte taxele şi impozitele, contribuţiile, datoriile vamale, precum şi accesorii ale acestora.
În cauză, după cum se constată, sumele solicitate cu titlul de compensaţii nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Acţiunea formulată vizează refuzul autorităţilor publice pârâte de acordare a compensaţiilor solicitate de reclamant, astfel că se va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de criteriul rangului autorităţii publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.
În cauză, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Mediului şi Pădurilor îi revin, în principal, atribuţii în ceea ce priveşte problema acordării compensaţiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, astfel încât competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorităţi publice.
Întrucât Ministerul Apelor şi Pădurilor se încadrează în categoria autorităţilor publice centrale, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei de faţă revine Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Târgul Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2018 .