Mediator disciplinary sanction annulment and untimely administrative appeal per Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2014, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, a solicitat anularea hotărârii x/23.08.2014 şi pe cale de consecinţă, redobândirea calităţii de mediator, obligarea pârâtului la daune morale în valoare de 15.000 RON şi a cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2213 din 26 martie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.04.2015, sub acelaşi număr.

3. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1758 din data de 18.06.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, a anulat, în parte, hotărârea x/23.08.2014, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată reclamantei, în sensul că a înlocuit sancţiunea de încetare a calităţii de mediator cu sancţiunea suspendării din calitatea de mediator pe o durată de 6 luni, a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtul Consiliul de Mediere, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului deoarece motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Procedura derulată în recurs

În raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a apreciat că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care s-a apreciat că excepţia nulităţii nu este întemeiată, însă s-a constatat că recursul este tardiv.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 ianuarie 2018, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 12.03.2018 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este tardiv, s-a considerat de către toţi membrii completului că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii căii de atac, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reţinând următoarele:

Prin declaraţia de recurs recurentul-pârât a supus controlului judiciar sentinţa civilă nr. 1758 din data de 18.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", însă, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care la art. 20 alin. (1) stipulează că:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. "Când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

Conform art. 185 alin. (1) din acelaşi cod:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată pârâtului la data de 27.11.2015, conform dovezii de comunicare aflată la dosar fond, iar recursul a fost înregistrat la data de 15.12.2015, conform înregistrării fax . depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Având în vedere că, ultima zi în care se putea înregistra cererea de recurs este data de 14.12.2015, se constată că recursul a fost depus după împlinirea termenului legal.

Înalta Curte va ţine cont şi de dispoziţiile art. 186 C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Însă, în raport de aceste dispoziţii şi având în vedere că recurentul nu a solicitat repunerea sa în termen, nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, Înalta Curte va constata că recursul este tardiv formulat.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva sentinţei nr. 1758 din 18 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în cameră de consiliu astăzi, 12 martie 2018.