Competence for mixed claims challenging local forestry authority's refusal to approve state compensation for timber restrictions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea în contencios administrativ şi fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 2.05.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, obligarea pârâţilor la plata sumei de 526.529,09 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 1.445,30 ha, încadrată în tipul I şi II de categorii funcţionale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular Gheorgheni pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014, şi plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 9.060,96 RON, începând cu data de 10.03.2017 - când a fost depusă cererea nr. 188/08.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2439 din data de 14.12.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Harghita, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că criteriul care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi, din moment ce printr-unul dintre capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral acţiunea.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 41 din data de 02 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu; a declinat competenţa de judecare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că indiferent de cadrul procesual stabilit de reclamant, respectiv formularea cererii în contradictoriu cu Ministerul Apelor şi Pădurilor, ceea ce determină competenţa instanţei de contencios administrativ este obiectul dedus judecăţii. Or, reclamantul a atacat actul administrativ reprezentant de adresa nr. x/03.04.2017, emisă de Garda Forestieră Braşov, pe care l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

S-a mai reţinut că cererea de acordare a despăgubirilor îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa anterior indicată astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea adresei nr. x/03.04.2017, deoarece acţiunea vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acţiuni ce vizează legalitatea actului administrativ tipic sau asimilat.

Astfel, s-a apreciat că în fapt, competenţa instanţelor de contencios este expres stabilită de legiuitor prin raportare la actul administrativ emis, tocmai în considerarea faptului că acesta este obiectul acţiunii în contencios administrativ.

II. Decizia ICCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, şi, în consecinţă, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 526.529,09 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le-a putut recolta pentru suprafaţa de pădure de 1.445,30 ha, încadrată în tipul I şi II de categorii funcţionale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular Gheorgheni pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, precum şi plata dobânzilor fiscale aferente, începând cu data de 10.03.2017 - când a fost depusă cererea nr. 188/08.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.

Înalta Curte constată că Adresa nr. x/03.04.2017 exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, refuzul autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantului (şi a altor composesorate şi asociaţii composesorale), apreciindu-se a fi prematur formulată, înscrisul care îl conţine având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deci, în discuţie este un act administrativ asimilat, materializat în refuzul Gărzii Forestiere Braşov de a aviza documentaţia întocmită în vederea acordării compensaţiilor masă lemnoasă pentru anul 2015.

În cadrul unui litigiu în materia contenciosului administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ contestat.

În cauză, emitentul actului administrativ asimilat, materializat în Adresa nr. x/2017, este Garda Forestieră Braşov, autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene […] se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

În ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, reclamantul a precizat că l-a chemat în judecată raportat la capătul de cerere privind plata ajutoarelor de stat şi a dobânzilor aferente, ca ordonator principal de credite, respectiv instituţie prin care sumele solicitate i-ar fi alocate, în eventualitatea admiterii acţiunii.

Or, capătul principal al acţiunii de faţă priveşte anularea Adresei nr. x/03.04.2017, iar capătul acţiunii privind acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă, şi care este îndreptat inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesoriu capătului principal, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2018.