Interim suspension of financial irregularity report requires cumulative proof of imminent damage and well-justified case under administrative litigation law.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a formulat cerere de suspendare a executării actului administrativ atacat înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x la data de 23.10.2014, privind proiectul achiziţie de utilaje pentru pregătirea terenului la A., ce face obiectul contractului de finanţare x/02.11.2012, beneficiar Întreprinderea Individuală A. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ atacat.

Cererea de suspendare a fost întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2205 din 11 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a dispus suspendarea executării actului administrativ-procesul-verbal înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/2014 emis de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anulare act administrativ.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2205 din 11 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii instanţei de fond şi, reţinând cauza spre rejudecare, să se respingă cererea de suspendare formulată de intimatul-reclamant.

În motivarea recursului se arată că, în speţă: la data de 02.11.2012 a fost semnat Contractul cadru de finanţare, nr. x, între APDRP, în calitate de autoritate contractantă şi II A., în calitate de beneficiar; valoarea totală eligibilă a proiectului este de 1.181.435 RON, recurenta-pârâtă angajându-se să finanţeze maxim 70% din valoarea totală eligibilă, respectiv 827.004 RON (FEADR şi PERE); obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanţări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Achiziţie de utilaje pentru pregătirea terenului la A.".

În speţă, intimatului-reclamant i s-a decontat tranşa I de plată, în cuantum de 558.531,82 RON, proiect - nefinalizat, iar prezenta verificare a fost demarată ca urmare a aprobării, de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a IRD 01 - suspiciune de neregulă nr. x/31.07.2014, înregistrată la OJFIR Sibiu sub nr. x/2014. Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă, a demarat procedura de constatare nereguli şi recuperare debite, urmare a adresei CRPDRP 8 Bucureşti - llfov nr. x/17.06.2014, privind suspiciunea de creare de condiţii artificiale, iar la data de 12.09.2014, conform scrisorii de informare nr. x/10.09.2014 şi a ordinelor de deplasare, a fost efectuată şi o vizită în teren.

Se susţine că în urma verificărilor documentare şi pe teren s-a constatat ca exista legături între beneficiarul A. Î.I., membrii comisiilor de evaluare a ofertelor şi acţionariatul firmei pentru care prestează servicii (SC B. SRL). De asemenea, s-a mai constatat că A.I. nu mai respectă activitatea prevăzută în Memoriul justificativ, adică prestarea serviciilor mecanizate pentru pregătirea terenului către populaţia din mediul rural şi are un client unic, respectiv S.C. B. S.R.L.

Recurenta-pârâtă mai susţine că: a reziliat două contracte de finanţare, respectiv contractul încheiat cu C. Î.I. şi cel cu S.C. DNR Group S.R.L.; beneficiarii A.I., S.C. DNR Group S.R.L. şi C. Î.I. desfăşurau acelaşi tip de activitate, respectiv lucrări de pregătire a terenului, utilajele propuse a se achiziţiona fiind complementare, iar în urma verificării documentare şi a celor constatate la vizita pe teren, suspiciunea de crearea de condiţii artificiale, de către beneficiarul contractului de finanţare, A.I., s-a confirmat.

Referitor la motivele de nelegalitate invocate, într-o primă critică, arată că instanţa de fond, prin considerentele hotărârii recurate a analizat un alt act administrativ decât cel a cărui suspendare a fost cerută, fiind un act străin de natura cauzei. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suspendarea executării titlului de creanţă nr. x/23.10.2014, iar în susţinerea acestei cereri, a menţionat şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/23.12.2014, pentru a întări nelegalitatea procesului-verbal ce se doreşte a fi suspendat, datorită unei menţiuni olografe din finalul deciziei.

Arată că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2014 a fost întocmit după verificarea proiectului, atât pe teren, cât şi documentar, iar prin acesta s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 558.531,82 RON, cu respectarea în totalitate a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011, având în vedere că autoritatea a efectuat propriile verificări, deoarece la data de 23.10.2014, Comisia Europeană nu comunicase încă rezultatul misiunii de audit.

Referitor la Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/23.12.2014, arată că după emiterea titlului de creanţă, beneficiarul a formulat contestaţie pe cale administrativă, înregistrată sub nr. x, iar în termenul de 30 de zile în care instituţia recurentă avea obligaţia soluţionării acesteia, Comisia Europeană a transmis rezultatul misiunii de audit, adresa comisiei fiind înregistrată cu nr. x/04.12.2014.

Ulterior, la data de 23.12.2014, a fost emisă Decizia de soluţionare, înregistrată la AFIR cu nr. x, prin care a fost respinsă contestaţia beneficiarului, iar membrii comisiei, aşa cum rezultă din înscrisul olograf de pe ultima filă a deciziei, au avut în vedere şi poziţia Comisiei europene, care a efectuat propriile verificări, apreciind că în cadrul acestei finanţări există o neregulă, prin crearea de condiţii artificiale.

O altă critică adusă hotărârii recurate vizează neîndeplinirea condiţiei privind paguba iminentă, recurenta-pârâtă susţinând că faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, deşi din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu pagubă, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, această condiţie nefiind îndeplinită în speţă. Astfel, simpla menţionare a existenţei unei creanţe nu duce de facto la constatarea existenţei unei pagube iminente, de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Se mai arată că argumentul referitor la posibilitatea compromiterii proiectului nu poate fi reţinut, întrucât în dovedirea acestor aspecte, reclamantul trebuia să administreze probe din care să rezulte prejudiciul material, viitor şi previzibil.

Pe de altă parte, mai arată că pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, se impune întrunirea cumulativă a existenţei cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, aspecte care nu au fost analizate de către instanţa de fond raportat la actul a cărui suspendare s-a solicitat.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant Întreprindere Individuală A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la motivul de recurs ce vizează analizarea de către instanţa de fond a unui alt act administrativ decât cel a cărui suspendare a fost cerută, arată că deşi recurenta l-a încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în speţă acestea nu sunt motive străine de natura cauzei, deoarece prin această sintagmă se înţeleg motivele care nu îndeplinesc exigenţele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Susţine că aparenţa de legalitate a Procesului-verbal înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 23.10.2014 a fost în mod corect analizată de către instanţa de fond prin raportare la toate elementele cuprinse în cererea de suspendare formulată şi că principiul legalităţii actelor administrative nu se opune suspendării acestora.

Intimatul-reclamant consideră că procesul-verbal atacat nu respectă dispoziţiile legale în vigoare, fiind emis în mod abuziv, astfel că se impune ca îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 să fie verificată în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparentei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate, în acord cu Recomandarea nr. R898 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă.

Referitor la condiţia pagubei iminente, arată că aceasta reprezintă un prejudiciu material viitor, astfel că nu poate fi probat înainte să se producă.

Faţă de aceeaşi condiţie, mai arată că suma pretinsă de către recurenta-pârâtă este într-un cuantum foarte ridicat - 558.531,82 RON, ceea ce ar determina incapacitatea sa de plată, iar poprirea conturilor şi o eventuală vânzare a utilajelor i-ar paraliza activitatea, prin punerea în imposibilitatea de a plăti salariile angajaţilor.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 01 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin aceeaşi încheiere, completul de filtru a apreciat că este neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimatul-reclamant.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. Întreprindere Individuală a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ nr. x din data de 23.10.2014, emis de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, privind proiectul achiziţie de utilaje pentru pregătirea terenului la A., ce face obiectul contractului de finanţare x/02.11.2012, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ, având ca obiect anularea actului administrativ atacat.

Ca urmare a admiterii acţiunii de către prima instanţă, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs, structurat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte contată că recursul este fondat din perspectiva ambelor motive de nelegalitate invocate.

Astfel, referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că reclamantul a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal nr. x din data de 23.10.2014, emis de către pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin care s-au stabilit, în urma controlului efectuat la societate şi a documentelor verificate cu acea ocazie, anumite neregularităţi constatate în derularea contractului de finanţare x/02.11.2012, precum şi cuantumul creanţei de recuperat, rezultată din respectivele nereguli.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că analiza primei instanţe a avut în vedere exclusiv Decizia nr. x/23.12.2014, emisă de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, de respingere a contestaţiei administrative formulate de intimatul-reclamant împotriva Procesului-verbal nr. x din data de 23.10.2014.

Astfel, argumentul principal ce reiese din motivarea primei instanţe constă în aceea că Decizia nr. x/23.12.2014, emisă de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale s-a bazat pe Adresa Comisiei Europene Înregistrată la AFIR sub nr. x/2014 şi care nu a fost comunicată reclamantei, în condiţiile în care, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, AFIR avea obligaţia sa-şi fundamenteze decizia emisă în procedura administrativă pe propriile argumente, în urma unei analize temeinice a situaţiei de fapt şi a prevederilor legale aplicabile în cauza, şi nu să preia, fără nicio cenzura, susţinerile organismului european din Adresa Comisiei Europene înregistrata la AFIR sub nr. x/2014.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a analizat procesul-verbal nr. x din data de 23.10.2014, deşi a fost învestită cu cererea privind suspendarea executării acestui act administrativ, ci a analizat doar aparenţa de legalitate a Deciziei nr. x/23.12.2014, emisă de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, or, intimatul-reclamant nu a solicitat şi suspendarea acestui act.

Date fiind aceste aspecte, se constată incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în varianta în care hotărârea recurată cuprinde numai motive străine de natura cauzei.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, sub un prim aspect, constată, contrar celor reţinute de către prima instanţă, că în cauză nu se conturează îndeplinirea condiţiei privind cazul bine justificat, având în vedere că adresa Comisiei Europene privind auditul efectuat de această instituţie a fost înregistrată la AFIR sub nr. x la data de 04.12.2014, ulterior emiterii de către recurenta-pârâtă procesului-verbal nr. x la data de 23.10.2014.

De altfel, faptul că a existat un control propriu efectuat de către Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, atât pe teren, cât şi prin verificarea documentaţiei proiectului, reiese chiar din procesul-verbal în discuţie.

Pe de altă parte, lipsa aparenţei de nelegalitate a fost confirmată şi prin soluţia de respingere pe fond a acţiunii în anulare formulate de intimatul-reclamant împotriva actului a cărui suspendare face obiectul prezentului recurs, prin sentinţa civilă nr. 2899/06.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, aspect de natură să întărească prezumţia de legalitate ce însoţeşte actele administrative.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, Înalta Curte apreciază că nici îndeplinirea acestei condiţii nu se conturează în speţa de faţă, având în vedere că pentru a fi în prezenţa unei pagube iminente în sensul avut în vedere de către legiuitor la editarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se impune evidenţierea unui caracter iminent al prejudiciului material viitor şi previzibil sau, după caz, a perturbării previzibile grave a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, ce nu se regăsesc în speţă, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut cerinţa ca cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 să fie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ.

Prin urmare, neputând fi reţinută îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal nr. x la data de 23.10.2014, emis de către recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a fost în mod greşit dispusă de către prima instanţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2205 din 11 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2205 din 11 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge cererea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2018.