Fisheries funding challenge rejected as time-barred and inadmissible

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.05.2014 şi precizată ulterior, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit - Autoritatea de Management Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013, a solicitat anularea Adresei nr. x din 30.12.2013, comunicată prin poştă la data de 07.01.2014, emisă de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Directia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP 2007-2013 şi, pe cale de consecinţă, a Deciziei nr. 187/30.01.2013 şi a Ordinului nr. nr. 187/12.02.2013 privind finanţarea din Fondul European pentru Pescuit şi Guvernul României, emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit, Autoritatea de Management Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, respectiv anularea adresei nr. x/30.12.2013 emise de DGP AMPOP, ca nefiind un act administrativ în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004.

A mai invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 187/12.02.2013, pentru nedepunerea plângerii prealabile în termenul prevăzut de art. 7 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 333 din 10 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x/30.12.2013 şi a Ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013, ambele emise de MADR - DGO-AMPOP şi a respins aceste capete de cerere ca inadmisibile.

De asemenea, prima instanţă a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către reclamanta S.C. A. S.R.L., invocată din oficiu, având ca obiect anularea deciziei de finanţare nr. 187/30.01.2013 emisă de MADR - DGO-AMPOP şi a respins în consecinţă, acest capăt de cerere.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 333 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care solicită admiterea recursului, respingerea excepţiei tardivităţii şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii pe fondul cauzei.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că motivarea instanţei de fond nu este conformă cu actele de la dosar şi că excepţia tardivităţii se impunea a fi respinsă, deoarece Ordinul nr. 187 a fost emis la data de 12.02.2013, iar reclamanta a contestat în termen acest act, precum şi decizia cu acelaşi număr din data de 30.01.2013, sub aspectul greşitei aplicări a cuantumului stabilit prin Decizia ulterioară nr. 43/21 iulie 2013.

În speţă, consideră că sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 554/2004, întrucât a formulat o cerere de modificare a contractului sub aspectul cuantumului la data de 17.09.2013, prin adresa nr. x, la care a primit răspuns la data de 30.10.2013.

Mai arată că împotriva acesteia a formulat plângerea prealabilă nr. x din data de 28.11.2013, în termenul legal de 6 luni prevăzut de lege, iar ultima tranşă din suma alocată a încasat-o la data de 31.08.2013.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală.

Intimatul-pârât susţine că instanţa de fond, în mod corect şi legal, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Adresei nr. x din 30.12.2013 şi modificarea Ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013 şi a admis execpţia tardividăţii formulării cererii având ca obiect anularea deciziei de finanţare nr. 187/12.02.2013 emise de MADR-DG-AMPOP.

Astfel, arată că Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013 a fost semnat şi asumat de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., inclusiv în ceea ce priveşte valoarea primei acordate, aşa cum a fost stabilită prin Decizia de finanţare nr. 187/2013, acesta încasând în totalitate suma cu care a fost de acord.

Menţionează că Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013 are valoarea juridică unui contract civil şi la art. 4 prevede modalităţile de plată, recurenta-reclamantă având cunoştinţă de aceasta la momentul semnării ordinului.

Consideră că acţiunea reclamantei este o încercare de îmbogăţire fără just temei, în condiţiile în care aceasta a încasat primele, stând în pasivitate mai mult de 6 luni, ulterior solicitând majorarea sumei cu 984.216 RON. Nemulţumită de răspunsul primit, recurenta-reclamantă a depus la DGP AMPOP plângerea prealabilă nr. x/29.11.2013, la care a primit răspunsul nr. x din 30.12.2013, comunicat cu confirmare de primire în 07.01.2014.

Intimatul-pârât susţine că a invocat inadmisibilitatea acţiunii pentru tardivitatea depunerii plângerii prealabile prevăzute de art. art. 7 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 554/2004, respectiv pentru depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că data emiterii Ordinului (contractului) semnat şi asumat de către reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost 12.02.2013, iar plângerea prealabilă s-a depus la DGP AMPOP în data de 29.11.2013, după aproape 9 luni de la data încheierii acestui contract.

Mai susţine că şi dacă s-ar lua în calcul solicitarea reclamantei cu nr. 95/16.09.2013, depusă la DGP AMPOP cu nr. x/17.09.2013 termenul de 6 luni este de asemenea, depăşit.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 01 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin aceeaşi încheiere s-a apreciat că excepţia nulităţii recursului, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Adresei nr. x din 30.12.2013, comunicată prin poştă la data de 07.01.2014, emisă de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Directia Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP 2007-2013 şi, pe cale de consecinţă, a Deciziei nr. 187/30.01.2013 şi a Ordinului nr. 187/12.02.2013.

Deşi recursul formulat de către reclamantă, ca urmare a respingerii acţiunii de către instanţa de fond, nu a fost întemeiat în drept, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a apreciat că aspectele invocate prin cererea de recurs pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

De asemenea, se constată din analiza criticilor din recurs, astfel după cum apărătorul recurentei-reclamante a şi susţinut la dezbaterile de la ultimul termen de judecată, că soluţia primei instanţe a fost recurată doar cu privire la excepţia tardivităţii formularii cererii de anulare a Deciziei de finanţare nr. 187/30.01.2013, astfel că instanţa de recurs urmează a analiza hotărârea recurată în raport de limitele acestei învestiri.

Înalta Curte constată că prima instanţă a apreciat în mod corect asupra tardivităţii formulării cererii de anulare a deciziei de finanţare nr. 187/30.01.2013, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care la alin. (5) stabilesc un termen de prescripţie de 6 luni pentru cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, care începe să curgă de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile ori de soluţionare a cererii, data expirării termenului de soluţionare a unei cereri sau data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

În cazul în care niciuna dintre aceste situaţii nu sunt incidente, alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 instituie un termen de decădere de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere.

Astfel, întrucât la dosar nu se regăseşte dovada comunicării cu recurenta-reclamantă a Deciziei de finanţare nr. 187/30.01.2013 emisă de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit, termenul în care acest act administrativ putea fi contestat este cel prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

Examinând înscrisurile de la dosar, Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă, prin reprezentantul acesteia, a luat cunoştinţă de Decizia de finanţare nr. 187/30.01.2013 emisă de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit cel mai târziu la data de 12.02.2013, când a semnat Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013, cu sumele prevăzute în decizia de finanţare contestată, aceasta fiind menţionată pe pagina 2 a ordinului de finanţare semnat, ca făcând parte dintre documentele ce au stat la baza emiterii ordinului.

De asemenea, cu aceeaşi ocazie şi la aceeaşi dată, recurentei-reclamante, prin reprezentant, i s-au înmânat mai multe documente, printre care Anexa la Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013, Lista de audit pentru Ordinul de finanţare nerambursabilă nr. 187/2013, Lista de verificare a Ordinului de finanţare nerambursabilă, dar şi Notificarea nr. 187/12.02.2013, prin care se aduce la cunoştinţa reprezentantului societăţii recurente - B., reanalizarea cererii sale de finanţare şi emiterea Deciziei de finanţare nr. 187/30.01.2013, document ce se regăseşte la dosarul de primă instanţă, care pe verso conţine menţiunea "Am primit originalul", însoţită de semnătura reprezentantului societăţii şi ştampila acesteia.

Astfel fiind, independent de documentul remis reprezentantului societăţii recurente odată cu semnarea Ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 187/12.02.2013, se constată că la acea dată recurenta-reclamantă avea cunoştinţă de suma ce urma să îi fie acordată cu titlu de finanţare nerambursabilă, sumă ce a fost stabilită prin Decizia de finanţare nr. 187/30.01.2013, într-un cuantum de 984.216 RON.

În aceste condiţii, înregistrarea de către reclamantă la data de 09.05.2014 a unei cereri de chemare în judecată prin care se solicită anularea Deciziei de finanţare nr. 187/30.01.2013 emisă de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit, apare ca fiind tardiv formulată, respectiv cu depăşirea termenului de un an de la data luării la cunoştinţă cu privire la actul administrativ atacat, în condiţiile în care partea luase la cunoştinţă de conţinutul respectivei decizii la data de 12.02.2013 - data semnării Ordinului de finanţare nerambursabilă nr. 187 şi a celorlalte documente aferente operaţiunii de finanţare, iar sumele stabilire prin Decizia de finanţare nr. 187/30.01.2013 au stat la baza documentelor semnate.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca tardiv formulată, a acţiunii reclamantei S.C. A. S.R.L., având ca obiect anularea deciziei de finanţare nr. 187/30.01.2013 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Pescuit.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 333 din 10 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 333 din 10 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2018.