Appeal dismissed: Administrative termination of hunting ground management contract for non-payment of fees upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.07.2016, obiect al dosarului nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Ploieşti solicită anularea notei(avizului) nr. x/10.03.2014 şi adresa nr. x/2014 emise de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, precum şi adresele nr. x şi nr. x/25.03.2014 emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Ploieşti.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23.09.2014, obiect al dosarului nr. x/2014, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti anularea Avizului nr. x emis de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Prin încheierea de şedinţă 21.01.2015 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2014 la prezentul dosar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1864 din 24 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunile conexe formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură şi Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Ploieşti şi intervenientele Fundaţia B. şi S.C. Sănătate & Natura S.R.L.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientele Fundaţia B. şi S.C. Sănătate & Natura S.R.L. în interesul pârâtei Inspectoratul de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1864 din 24 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat, în esenţă, că a fost vătămată într-un drept legitim, respectiv dreptul de gestiune asupra faunei cinegetice, prin executarea actelor administrative contestate, ajungându-se la dispunerea unei măsuri nelegale şi anume predarea fondului cinegetic nr. 22 Rucăr, jud. Argeş, deţinut legal în baza contractului nr. x/21.11.2011.

Arată recurenta că, deşi a fost un gestionar responsabil, litigiul a fost provocat de neîndeplinirea prevederilor contractului de gestiune nr. x/12.11.2011 de către cei trei proprietari ai fondului de vânătoare, persoane fizice, precum şi de neglijenţa ITRSV de a verifica situaţia creată. În concret, cei trei gestionari nu aveau lămurită situaţie cotelor deţinute din fondul cinegetic în discuţie, motiv pentru care nu a fost posibilă efectuarea plăţii pentru fiecare în parte conform cotei deţinute.

Mai mult decât atât, situaţia creată a fost adusă la cunoştinţa ITRSV Ploieşti, care a fost încunoştinţată că plata către proprietari a sumelor datorate va fi efectuată imediat ce aceştia vor îndeplini formalităţile legale.

În plus, pentru perioada de vânătoare 21.11.2011-15.05.2012 recurenta arată că a achitat persoanelor fizice sumele cuvenite, fără a-i fi eliberată dispoziţia de plată, aceştia asigurând-o că vor semna în cel mai scurt timp dispoziţia de plată.

În motivarea hotărârii atacate, instanţa de fond nu face nicio referire la executarea scrisorii de garanţie bancară şi la consecinţele juridice ale acestei executări.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17.05.2017 în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. ,(4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.09.2017, completul filtru a respins excepţia nulităţii recursului, a admis în principiu recursul declarat în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia, în condiţii de contradictorialitate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

La data de 21.11.2011 între intimatul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Ploieşti şi recurentă a fost încheiat contractul nr. x de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 22 Rucăr, judeţul Argeş, pentru o perioadă de 10 ani (21.11.2011-20.11.2021).

Conform dispoziţiilor art. 9 din contractul invocat, pentru gestionarea faunei de interes cinegetic, gestionarul avea obligaţia să plătească anual, un tarif de gestionare, tarif care se cuvenea proprietarilor terenurilor incluse în fondul cinegetic respectiv (81%); bugetului de stat (16%) şi Fondului pentru Mediu (3%).

Urmare a sesizării formulate de proprietarii terenurilor incluse în fondul cinegetic, cu privire la faptul că recurenta nu a achitat cota parte din tariful de gestionare aferent suprafeţei pe care o deţine în proprietate, pentru perioada 16.05.2012-15.11.2013, ITRSV Ploieşti a emis notificarea din data de 20.04.2014 pentru neîndeplinirea prevederilor contractului nr. x/24.11.2011.

Întrucât recurenta nu a achitat suma datorată, prin adresa din 10.04.2014 ITRSV a solicitat avizul pentru rezilierea contractului de gestionare.

Prin Nota nr. x/10.03.2014 Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a avizat rezilierea contractului de gestionare nr. 124/9524/21.11.2011, iar prin Adresa nr. x/2014 Departamentul pentru Ape,Păduri şi Piscicultură a dispus să se procedeze la rezilierea contractului de gestionare şi la predarea faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 22 Rucăr, în gestiunea temporară a RNP Romsilva prin Direcţia Silvică Argeş până la atribuirea acestuia potrivit legii .

Ca urmare, cu adresa nr. x/2014 recurenta a fost notificată asupra rezilierii de drept a contractului ca urmare a neachitării contravalorii tarifului de vânătoare către proprietarii suprafeţei de 671,90 ha aflate în raza acestui fond (conform raportului nr. x/5.02.2014), în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) lit. a) din contract, iar prin adresa nr. x/2014 s-a pus în vedere recurentei să procedeze la predarea gestiunii formei cinegetice .

Împotriva acestor acte administrative reclamanta a formulat prezenta acţiune solicitând anularea acesteia.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că nici până în prezent recurenta-reclamantă nu a achitat sumele datorate conform contractului încheiat, împrejurare recunoscută de către aceasta prin întâmpinare.

Instanţa de control judiciar constată că, dezlegarea dată de judecătorul fondului este corectă, criticile recurentei-reclamante fiind nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din contractul nr. x/2011, plata sumei prevăzută la alin. (2) lit. a) se realizează potrivit prevederilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, iar conform alin. (4) al aceluiaşi articol, plata se face de gestionar, în temeiul facturilor emise de persoanele juridice sau pe baza dispoziţiei de plată către casieria gestionarului în cazul persoanelor fizice care fac dovada proprietăţii, la solicitarea acestora.

Dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, dispoziţii la care face trimitere contractul părţilor, reglementează modalitatea de efectuare a plăţii tarifului de gestionare, anume: a) direct, proprietarilor persoane fizice sau persoane juridice care deţin în proprietate suprafaţa de teren; b) direct, la bugetul de stat pentru terenurile proprietate publică a statului; c) direct, asociaţiilor de proprietari constituite în scopul dobândirii dreptului de gestionare.

Persoanele fizice proprietare au solicitat plata sumelor cuvenite prin mai multe adrese, în care au indicat şi conturile bancare pentru fiecare în parte, astfel că apărările recurentei-reclamante în sensul că proprietarii nu şi-au lămurit situaţia cu privire la cotele de proprietate deţinute şi au indicat un singur cont bancar, cu promisiunea că ulterior primirii banilor vor semna dispoziţiile de plată, fapt care nu s-a întâmplat, nu pot fi reţinute.

De altfel, recurenta-reclamantă recunoaşte că nici până în prezent nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a achita tariful de gestionare, deşi proprietarii persoane fizice au depus actele care atestă cotele de proprietate deţinute, iar ulterior primirii notificării, emisă de pârâta ITRSV Ploieşti şi-a asumat îndeplinirea obligaţiei de plată după îndeplinirea de către proprietari a formalităţilor legale.

Neîndeplinirea obligaţiei de plată rezultă şi din certificatele de grefă eliberate de Tribunalul Prahova, aflate la dosar, din care rezultă că recurenta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 15.324,52 RON reprezentând contravaloarea cotei parte tarife gestionare conform contractului nr. x/21.11.2011, tranşa II 2013, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Ploieşti.

Totodată a fost admisă cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei A..

În aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (1) lit. a) din contractul părţilor, potrivit cărora rezilierea de drept a contractului din iniţiativa administratorului se realizează fără sesizarea instanţei şi fără punerea în întârziere, cu avizul autorităţii publice centrale de silvicultură atunci când gestionarul nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată a tarifului de gestionare, într-o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului şi după împlinirea unui termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării din partea administratorului.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nelegalitatea executării scrisorii de garanţie bancară, instanţa constată că aceasta excede obiectului prezentei cauze.

De altfel, executarea scrisorii de garanţie bancară a reprezentat o consecinţă a rezilierii contractului de gestionare.

Recurenta critică, de asemenea, nemotivarea sentinţei cu privire la soluţia de respingere a cererii de anulare a avizului înregistrat sub nr. x/2014, prin care Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură s-a pronunţat favorabil pentru rezilierea de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti a contractului de gestionare nr. x/24.11.2011.

Avizul nr. x emis de DAPP a fost emis pentru rezilierea contractului de gestionare a faunei cinegetice, pentru neachitarea tarifului de gestionare către ITRSV Ploieşti - tranşa II 2013, scadentă la 15.05.2014, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) lit. a).

Faţă de împrejurarea că până la data pronunţării sentinţei atacate, recurenta-reclamantă nu a achitat sumele datorate, nici cele aferente perioadei 15.05.2012-15.11.2013, pentru care a fost emis avizul nr. x, nici cele aferente sezonului de vânătoare 2013/2014, tranşa a II-a 2013, scadentă la data de 15.05.2014, în mod corect instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a avizului nr. x, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1864 din 24 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2018.