Revision appeal against tax-execution annulment inadmissible as final under Article 513(5) CPC.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani şi Biroul Executorului Judecătoresc B., anularea deciziei nr. 1256 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2014, prin care a fost admis recursul declarat de DGRFP Iaşi - AFP Botoşani împotriva sentinţei nr. 1321/14.08.2014 a Tribunalului Botoşani, casată în parte decizia, iar în rejudecare, a fost admisă în parte contestaţia la executare şi anulate actele de executare referitoare la sumele reprezentând suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, fiind menţinute celelalte dispoziţii care nu erau contrare.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin decizia nr. 3388 din 19.10.2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1256 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 3388 din 19.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs revizuentul A., solicitând admiterea căii de atac şi rejudecarea cererii de revizuire sau a recursului.

4. Procedura de filtru derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportorul a concluzionat în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (1) C. proc. civ., prefigurând incidenţa art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părţilor pentru a formula un punct de vedere.

Recurentul A. a depus punct de vedere la raport prin care a reiterat argumentaţia din cererea de recurs, concluzionând în sensul admisibilităţii recursului promovat.

5. Considerentele şi soluţia completului de filtru asupra admisibilităţii recursului

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Întrucât, în speţă, recursul vizează o decizie pronunţată de către Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal într-o revizuire, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării şi dat fiind faptul că recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 3388 din 19.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2018.