Copyright Office decision approving collective management repertoires upheld; annulment claim rejected.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român Pentru Drepturile de Autor a solicitat revocarea în parte a Deciziei nr. 52/12.05.2014 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, publicată în M.Of. nr. 386/26.05.2014.

Reclamanta A. a formulat o cerere modificatoare, arătând că înţelege să solicite anularea în parte a Deciziei nr. 52/12.05.2014 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.

B. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei A..

C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei A..

C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA).

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 septembrie 2015, Curtea de apel a admis în principiu cererile de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei A., formulate de intervenientele B. şi C., precum şi cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, formulată de intervenienta C..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2332 din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

A respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - ORDA, intervenientele în interesul reclamantei Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi- B. şi C. şi intervenienta în interesul pârâtei C.; A respins ca neîntemeiate cererile de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei formulate de intervenientele B. şi C..

A admis cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului formulată de intervenienta C..

A respins ca neîntemeiată cererea intervenientei C. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 2332 din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanta A. şi intervenientele C. şi C..

1.3.1. Reclamanta A. şi intervenienta accesorie C. au solicitat casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi a cererii de intervenţie accesorie, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., formulând critici similare

1.3.2. Intervenienta accesorie C. a invocat motivul de casare prevăzut în art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticând soluţia de neacordare a cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în faţa primei instanţe, invocând în esenţă o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţi recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 02.10.2017.

Prin decizia nr. 3912 din data de 7 decembrie 2017 completul filtru a respins ca neavenit recursul formulat de intervenienta C. împotriva sentinţei nr. 2332 din 23.09. 2015 a Curţii de Apel Bucureşti şi a admis în principiu recursurile formulate de reclamanta A. şi intervenienta C., stabilind termen pentru judecarea acestora cu dezbateri contradictorii, în temeiul art. 496 alin. (7) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune vizând legalitatea Deciziei ORDA nr. 52/12.05.2014, prin care au fost aprobate formatele repertoriilor de opere, interpretare şi execuţii artistice, fonograme şi videograme.

Criticile de nelegalitate invocate de reclamantă s-au referit la faptul că decizia contestată încalcă prevederile art. 13 coroborate cu prevederile art. 1231 şi 1232 din Legea nr. 8/1996, întrucât mandatul special nu este un drept patrimonial, ci actul care reglementează relaţia dintre autor şi organismul de gestiune colectivă, conform prevederilor Legii nr. 8/1996.

Prima instanţă a respins acţiunea reţinând în esenţă că, toate categoriile de drepturi pe care reclamanta le are incluse în obiectul de activitate sunt drepturi neprevăzute de art. 1231 şi art. 1232 din Legea nr. 8/1996, acestea urmând a fi gestionate în temeiul art. 1233 din lege în baza unui mandat special.

Dezlegarea dată de prima instanţă este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea judicioasă şi aplicarea adecvată a cadrului normativ incident la situaţia de fapt.

Un prim motiv de recurs invocat de ambele recurente este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Verificând conţinutul sentinţei recurate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, judecătorul fondului expunând în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, în sensul legalităţii deciziei atacate.

Astfel, prin Decizia nr. 52/12.05.2014, emisă de intimata ORDA, au fost aprobate formatele repertoriilor de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme şi videograme, la pct. (8) din Anexa nr. 1 menţionându-se "Drepturi gestionate" din tabelul intitulat "Repertoriu de opere scrise ale organismelor de gestiune colectivă", drepturile de autor gestionate de către organisme (1. Reproducere, 2. Distribuire, 3. Import, 4. Închiriere, 5. Împrumut, 6. Comunicare publică, 7. Radiodifuziune, 8. Retransmitere prin cablu, 9. Realizare opere derivate, 10. Mandat special).

Reclamanta consideră că punctul 10 din enumerarea de mai sus nu reprezintă un drept de autor care poate fi gestionat de organismele de gestiune colectivă deoarece nu este recunoscut ca un drept de autor prin articolele 13, 1232 din Legea nr. 8/1996, aspecte de natură a afecta legalitatea actului administrativ atacat.

Art. 1231, art. 1232 şi art. 1233 din Legea nr. 8/1996 prevăd următoarele:

"Art. 1231 - (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;

b) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 144 alin. (2);

c) dreptul de suită;

d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;

e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice;

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora;

g) dreptul de retransmitere prin cablu.

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

Art. 1232 - (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:

a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;

b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia operelor muzicale, şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;

c) dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 1231 alin. (1) lit. b;

d) dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;

e) dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 1111 alin. (1);

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora.

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat şi elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licenţă. Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant; în forma prevăzută la art. 126 alin. (2), precum şi lista titularilor de drepturi de autor şi de drepturi conexe, români şi străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.

Art. 1233 - Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia celor prevăzute la art. 1231 şi 1232, pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi."

Judecătorul fondului a explicat convingător faptul că mandatul se referă la drepturile recunoscute în Capitolul I, Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe, cu excepţia celor prevăzute la art. 1231 şi 1232, care pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi conform art. 1233 din Legea nr. 8/1996.

Folosirea sintagmei "mandat special" în cuprinsul deciziei contestate a fost făcută cu rolul de a trimite la alte categorii de drepturi gestionate colectiv, care nu fac obiectul art. 1231 şi art. 1232 din lege şi nicidecum în sensul dat de recurentă,, anume acela de a introduce "un nou drept patrimonial".

Este adevărat că în cauză se poate vorbi de o formulare sintetică, însă aceasta conduce în mod clar la ideea că organismul de gestiune colectivă nu poate gestiona drepturile de la art. 13 lit. a), b), c) sau i) decât în baza unui mandat special, nefiind suficient mandatul general.

În consecinţă, aşa cum judicios a reţinut şi judecătorul fondului este nefondată critica invocată de reclamantă şi intervenienta în interesul acesteia, în sensul că prin decizia atacată se încearcă a se acorda o semnificaţie diferită mandatului special acordat de titularul de drepturi.

Reţinând că Decizia nr. 52/2014 emisă de ORDA este legală şi temeinică, în acord cu dispoziţiile art. 13, art. 1231 şi art. 1232 din Legea nr. 8/41995, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004şi art. 496 C. proc. civ. va respinge recursurile declarate de reclamanta A. şi intervenienta accesorie C., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta A. şi intervenienta accesorie C. împotriva sentinţei nr. 2332 din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2018.