Proportionality of litigation costs awarded against a losing party in administrative litigation regarding the rejection of a public funding project contract.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24.06.2014, înregistrată sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Vatra Dornei a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Bucureşti, Autoritatea de Management pentru Program Operaţional Regional Bucureşti şi D.I.P.O.R. Sud Est Brăila, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei D.I.P.O.R. SUD EST AM POR nr. 2549 din data de 19.03.2014, prin care s-a dispus respingerea continuării procesului de contractare a Proiectului "Servicii de cazare pentru turişti conform criteriilor ecologice stabilite la nivel european, într-o structură de primire turistică modernizată şi extinsă…", adresa de implementare fiind Techirghiol, str. x nr. 4, judeţul Constanţa, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 665 din 05 martie 2015, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Prin sentinţa nr. 108 din 18 mai 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cauzei în fond ca urmare a declinării de competenţă, a respins ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Vatra Dornei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Autoritatea de Management pentru Program Operaţional Regional şi Agenţia de Dezvoltare Regională Sud Est Brăila şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei Agenţia de Dezvoltare Regională Sud Est Brăila suma de 11.850 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 108 din 18 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei şi anume numai cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta consideră că obligarea sa la plata sumei de 11.850 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, nu se justifică, având în vedere obiectul şi complexitatea cauzei.

Solicită să se facă aplicarea prevederilor art. 451 pct. 2 C. proc. civ., considerând că sunt îndeplinite toate condiţiile.

În consecinţă, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate şi reducerea cheltuielilor de judecată la care recurenta a fost obligată.

Prin Raportul întocmit la data de 28 octombrie 2016, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplineşte atât cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a şi c)-e) C. proc. civ., cât şi cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, s-a reţinut că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

La termenul din 2 martie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată, recurenta critică în fapt obligarea sa de către instanţa de fond la plata sumei de 11.850 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, arătând că aceasta nu se justifică având în vedere obiectul şi complexitatea cauzei.

Astfel, Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentei, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Soluţia primei instanţe, de obligare a reclamantei să plătească pârâtei Agenţia de Dezvoltare Regională Sud Est Brăila suma de 11.850 RON cheltuieli de judecată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 108/18.05.2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Vatra Dornei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Autoritatea de Management pentru Program Operaţional Regional şi Agenţia de Dezvoltare Regională Sud Est Brăila şi a obligat reclamanta să plătească Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud Est suma de 11.850 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta a solicitat modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată dispuse prin această sentinţă.

În motivarea cererii de recurs, S.C. A. S.R.L. a arătat că suma de 11.850 RON nu se justifică, având în vedere obiectul şi complexitatea cauzei, fundamentând această cerere pe dispoziţiile art. 451 pct. 2, art. 483 şi următoarele, art. 488 pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

Înalta Curte constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluţionarea recursului este aceea de a cerceta dacă cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtă în faţa instanţei de fond, este întemeiată.

Din cererea de recurs nu rezultă care sunt argumentele concrete pentru care recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. susţine că în cauză cheltuielile de judecată sunt disproporţionate faţă de obiectul şi complexitatea cauzei.

Critica recurentei, potrivit căreia, în cauză, hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din Noul C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prin urmare, pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să se afle în culpă procesuală, adică să cadă în pretenţii, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Or, această condiţie a fost îndeplinită, de vreme ce reclamanta este partea care a căzut în pretenţii.

De altfel, reclamanta nici nu a contestat calitatea sa de parte căzută în pretenţii, solicitând doar reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate.

Dispoziţiile art. 451 alin. (1) din Noul C. proc. civ. explicitează în ce constau cheltuielile de judecată, respectiv: taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor, experţilor şi ale specialiştilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare, cheltuieli de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare bunei desfăşurări a procesului.

Prin întâmpinarea formulată în faţa Tribunalului Suceava, înainte de declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est a solicitat obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul achitat avocatului, în sumă de 11.850 RON.

Instanţa de fond, în mod corect, respingând ca neîntemeiată acţiunea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L., a aplicat dispoziţiile art. 451 alin. (1) din Noul C. proc. civ., acordând cheltuieli de judecată în cuantum de 11.850 RON, reprezentând onorariul achitat apărătorului pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est.

Critica recurentei, potrivit căreia în cauză cheltuielile de judecată sunt vădit disproporţionate în raport cu obiectul şi complexitatea acţiunii, este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. civ., instanţa poate reduce cheltuielile de judecată motivat, în cazul în care acestea sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, sau cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând cont de circumstanţele cauzei.

Totodată, dispoziţiile art. 127 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, menţionează criteriile în funcţie de care avocaţii îşi stabilesc onorariul, respectiv:

"timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client; natura, noutatea şi dificultatea cazului; importanţa intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului; conlucrarea cu experţi sau specialişti impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului; avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situaţia financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante".

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului cu privire la complexitatea litigiului şi având în vedere serviciile prestate de avocatul pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Est în cauză, volumul de muncă al acestuia, timpul şi efortul alocat deplasării, experienţa sa, precum şi noutatea cazului, Înalta Curte apreciază că nu există o disproporţionalitate a cheltuielilor de judecată nici în raport cu obiectul sau complexitatea cauzei şi nici cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând cont de circumstanţele cauzei.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut culpa procesuală a reclamantei şi a făcut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 451 din C. proc. civ.

Instanţa de fond a procedat corect în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată în raport de soluţia de respingere a acţiunii, asigurând proporţionalitatea cu gradul de complexitate a cauzei şi cu munca depusă de avocatul pârâtei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, deoarece instanţa de fond în mod corect a admis pretenţiile pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată, astfel că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Înalta Curte constată că problema de drept care se pune în prezentul recurs nu este controversată şi face obiectul unei jurisprudenţe constante a instanţei supreme, astfel încât recursul de faţă a fost soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, apreciind că soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în temeiul art. 493 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinţei nr. 108 din 18 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2017.