Recharacterization of appeal against complaint annulment as reexamination and declination of jurisdiction to lower court

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 09 mai 2014, sub nr. x/2014, reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. x/2014 emisă la data de 31 martie 2014, de către pârâtă.

Prin decizia nr. 119 din 20 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, după declinarea competenţei, la data de 28 aprilie 2015.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 mai 2015, instanţa de fond a dispus restituirea dosarului în procedura administrativă, pentru ca reclamanta să formuleze precizări clare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, părţile cu care înţelege să se judece în prezenta cauză, pentru ca, în raport de obiectul pe care reclamanta îl va preciza, instanţa să stabilească cuantumul taxei de timbru pe care aceasta o datorează.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 05 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Asociaţia A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, fără a încadra recursul într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10.03.2016, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de reclamanta Asociaţia A..

7. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 04 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul raportor a apreciat că prezentul recurs poate fi calificat drept cerere de reexaminare, formulată în condiţiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., impunându-se invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, pe cale de consecinţă, declinarea competenţei de soluţionare a cererii de reexaminare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La data de 08 ianuarie 2018, recurenta-reclamantă Asociaţia A. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care a formulat cerere de recuzare a magistratului-asistent B., în calitate de redactor al raportului.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

II.1. Referitor la cererea de recuzare a magistratului-asistent B., formulată de recurenta-reclamantă Asociaţia A..

Potrivit art. 46 din C. proc. civ.:

"Pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare", iar potrivit art. 47 alin. (3) din acelaşi Cod:

"Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate.". De asemenea, vor fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 47 alin. (4) teza I din C. proc. civ., care stabilesc că "Nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare".

În cauza de faţă, cererea de recuzare formulată de recurenta-reclamantă este îndreptată împotriva magistratului-asistent B., care a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

Înalta Curte constată că magistratul raportor faţă de care s-a formulat cererea de recuzare nu face parte din completul de judecată învestit cu soluţionarea pricinii, acesta prezentând o altă compunere, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile imperative stipulate de prevederile art. 46 din C. proc. civ.

Nefiind respectate dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 47 alin. (4) C. proc. civ., urmând a respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a magistratului-asistent B., formulată de recurenta-reclamantă Asociaţia A..

II.2. Referitor la recursul declarat de reclamanta Asociaţia A., împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014.

Înalta Curte reţine că obiectul căii de atac declarate în cauză îl reprezintă încheierea de şedinţă din data de 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 200 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.

(...)

(3) Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.(...)"

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar sfera hotărârilor supuse recursului se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Prin urmare, încheierea pronunţată în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată beneficiază de o cale de atac specială, respectiv cererea de reexaminare, nefiind incidente dispoziţiile art. 483 şi următoarele din C. proc. civ., care reglementează calea de atac a recursului.

În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze cererea de reexaminare, devin incidente dispoziţiile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).", astfel încât competenţa de soluţionare a acestei cereri revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi nu Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere şi prevederile art. 457 alin. (4) raportat la art. 22 C. proc. civ., va califica recursul declarat de reclamanta Asociaţia A. ca fiind o cerere de reexaminare, formulată potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (5) C. proc. civ. şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a magistratului-asistent B., formulată de recurenta-reclamantă Asociaţia A..

Califică recursul declarat de reclamanta Asociaţia A., împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca fiind o cerere de reexaminare, formulată potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (5) C. proc. civ. şi, în consecinţă, declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2018.