Statutory one-month deadline for revision calculated from the finality of the challenged judgment, not the conflicting one

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 ianuarie 2018, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Iaşi, a solicitat anularea deciziei nr. 1122 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 1958 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Revizuentul a mai învederat că în dosarul nr. x/2016 nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat şi că ambele hotărâri au avut ca obiect obligarea la emiterea unei decizii de salarizare, prin luarea în calcul şi plata către reclamant a sporului de studii în cuantum de 25% din salariul de funcţie cuvenit agenţilor cu studii superioare absolvenţi ai Facultăţii de Administraţie Publică.

2. Apărările formulate în cauză

La data de 16 februarie 2018, intimatul Penitenciarul Iaşi a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este exercitată cu nerespectarea termenului legal, pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentul A. pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, acest caz de revizuire vizează reformarea ultimei hotărâri pronunţate, care va fi anulată în raport de prima hotărâre, ale cărei dispoziţii vor fi menţinute. Din perspectiva termenului de promovare a revizuirii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc un termen de depunere a căii extraordinare de atac de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Coroborând aceste dispoziţii, rezultă că cererea de revizuire se îndreaptă împotriva ultimei hotărâri pronunţate, iar termenul de exercitare se calculează, cu necesitate, în raport de hotărârea a cărei anulare se solicită.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1122 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, pe care revizuentul a apreciat-o a fi potrivnică deciziei nr. 1958 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Motivele de fapt şi de drept invocate de revizuent confirmă că obiectul revizuirii îl reprezintă decizia civilă nr. 1122 din 26 septembrie 2017, revizuentul solicitând desfiinţarea acesteia, astfel încât hotărârea ce face obiectul reformării şi în raport de care se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire va fi decizia nr. 1122/26.09.2017.

Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 26 septembrie 2017, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 26 octombrie 2017.

Având în vedere că revizuentul a depus cererea de revizuire prin intermediul serviciului poştal, la data de 11 ianuarie 2018 (conform ştampilei poştei aplicată pe plicul aflat la dosar), Înalta Curte constată că revizuirea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

Într-adevăr, cauza de faţă prezintă o situaţie specifică, în sensul că, analizând datele rămânerii definitive a hotărârilor considerate potrivnice, se constată că, în temeiul principiului disponibilităţii, revizuentul a înţeles să îndrepte cererea de revizuire împotriva hotărârii pronunţate iniţial, şi nu a ultimei hotărâri, contrar dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar această împrejurare nu poate schimba modul de calcul a termenului de exercitare a căii de atac.

Astfel, hotărârea pe care revizuentul o apreciază a fi legală şi temeinică, respectiv decizia nr. 1958/2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a rămas definitivă la data de 12 decembrie 2017, ulterior deciziei nr. 1122/26.09.2017, însă revizuentul nu a înţeles să îndrepte cererea de revizuire împotriva acestei hotărâri, astfel încât data rămânerii sale definitive nu poate fi luată în considerare pentru calcularea termenului de exercitare a cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 1122/26.09.2017.

În concluzie, în ceea ce priveşte calcularea termenului de introducere a cererii de revizuire, va fi avută în vedere însăşi hotărârea împotriva căreia se îndreaptă calea de atac, chiar dacă, din eroare sau cu bună ştiinţă, revizuentul atacă hotărârea pronunţată anterior, şi nu ultima hotărâre.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1122 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2018.