Constitutional exception to access justice: Inadmissibility of reference due to lack of nexus when merits of administrative fiscal act illegality were decided

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06 martie 2013, pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău, a solicitat anularea Deciziei nr. x/23.08.2012 şi a Deciziei nr. y/15.06.2012, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente, anterioare şi ulterioare acestor decizii, emise de pârâtă şi obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu orice titlu de către reclamantă, pe ultimii 5 ani.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 31 martie 2015, reclamanta A. a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei de impunere nr. x/11.08.2010, emisă de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 1037 din 09 noiembrie 2015, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău şi a respins excepţia de nelegalitate privind Decizia de impunere nr. x/11.08.2010, emisă de pârâtă.

Prin decizia nr. 572 din 30 martie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată, în rejudecare, pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iunie 2016, sub nr. x/2013*.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 septembrie 2016, reclamanta A. a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. x/11.08.2010 şi a Deciziei nr. x/10.12.2013 şi, totodată, a precizat obiectul cererii de chemare în judecată solicitând anularea deciziilor nr. x/23.08.2012 şi nr. x/15.06.2012, emise de pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 217 din 22 februarie 2017, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău, a anulat Decizia nr. x/23.08.2012 şi Decizia nr. x/15.06.2012 şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2239 RON.

3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 217/22.02.2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi procedura derulată în faţa instanţei de control judiciar.

Împotriva sentinţei civile nr. 217/22.02.2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond nu a soluţionat excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. x/11.08.2010 şi a Deciziei nr. x/10.12.2013, emise de pârâtă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 aprilie 2017.

La data de 21 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi a prevederilor art. 6 alin. (2) din legea nr. 554/2004, în măsura în care aceste texte fac inaplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

4. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 2873 din 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de reclamantă şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 217/22.02.2017, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

5. Calea de atac exercitată împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva deciziei nr. 2873/22.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi a prevederilor art. 6 alin. (2) din legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta a invocat greşita aplicare a normelor de drept material, apreciind că erau întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Recurenta consideră că excepţia de neconstituţionalitate avea legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât pârâta a invocat, în faţa instanţei de fond, inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate formulată împotriva unei decizii emisă de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău.

Totodată, recurenta a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 51, art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României, întrucât instanţa de fond nu a avut în considerare faptul că, într-un dosar cu un conţinut identic, respectiv dosarul nr. x/2013, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău a depus întâmpinare, înregistrată la data de 21 februarie 2018, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă a susţinut că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 132/25.02.2010 a fost analizată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 din O.U.G. nr. 92/2003, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Totodată, intimata a apreciat că recurenta nu justifică un interes actual, just şi direct în susţinerea excepţiei, întrucât Curtea Constituţională a fost sesizată anterior cu soluţionarea aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, de către Curtea de Apel Ploieşti, într-o cauză similară, cu acelaşi obiect.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din legea nr. 47/1992:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

În cauză, recurenta-reclamantă a înţeles să formuleze cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi a prevederilor art. 6 alin. (2) din legea nr. 554/2004, susţinând că aceste texte sunt neconstituţionale în măsura în care obstrucţionează dreptul de acces la justiţie prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu permit atacarea actelor administrativ fiscale direct pe calea excepţiei de nelegalitate, fără parcurgerea procedurii contestaţiei administrative prevăzută de art. 205 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003.

Pentru a justifica legătură textelor normative ce fac obiectul controlului de constituţionalitate cu soluţionarea cauzei, reclamanta a învederat că, în faţa instanţei de fond, urmare a invocării excepţiei de nelegalitate cu privire la Decizia emisă de pârâtă, aceasta din urmă a invocat excepţia inadmisibilităţii dreptului reclamantei de a utiliza mijlocul procedural al excepţiei de nelegalitate, reglementat de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

În acord cu opinia Curţii de Apel Ploieşti, Înalta Curte reţine că legătura dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată cu soluţionarea cauzei nu este generată de simpla tangenţă a acestora cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituţionalitate, o dată dezlegate de Curtea Constituţională, să aibă aptitudinea de a influenţa soluţia ce se va pronunţa în cauză.

În cauza de faţă, deşi se constată că pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii, soluţionarea litigiului nu s-a circumscris acestei excepţii, ci cauza a fost soluţionată pe fond, prin analizarea legalităţii actelor administrative contestate. Totodată, pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău nu a declarat recurs faţă de această soluţie, iar prin recursul declarat de reclamanta A. nu s-au formulat critici cu privire la excepţia inadmisibilităţii, ci cu privire la modalitatea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate. Recurenta a susţinut că, în realitate, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate, în condiţiile în care nu a existat o cerere de renunţare la judecata acestei excepţii, obiectul recursului fiind, astfel, circumscris modalităţii în care Tribunalul Buzău a înţeles să interpreteze limitele investirii sale, în raport de precizarea acţiunii, depusă de reclamantă la dosarul cauzei la data de 22.09.2016.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta-reclamantă nu îndeplineşte cerinţa legăturii cu cauza, întrucât eventuala sa admitere nu are aptitudinea de a schimba soluţia instanţei de recurs, aceasta nefiind investită cu analizarea unor critici privind excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă.

Cât priveşte motivul de recurs referitor la admiterea, într-un dosar cu conţinut identic, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, Înalta Curte îl apreciază a fi nefondat. Soluţia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este dispusă de completul de judecată învestit cu soluţionarea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac în funcţie de circumstanţele specifice speţei, fiind luate în considerare aspecte precum obiectul acţiunii sau al căii de atac, cadrul procesual, apărările formulate în cauză şi alte criterii care conferă caracter distinct fiecărei cauze. Prin urmare, Înalta Curte nu poate cenzura soluţia Curţii de Apel Ploieşti din prezenta cauză, prin prisma soluţiei dispusă într-un alt dosar, ale cărui situaţii particulare nu le cunoaşte şi nici nu are competenţa de a le analiza.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, din cuprinsul deciziei nr. 2873 din 22 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2018.