Conflict of jurisdiction resolved in favor of the court at the union’s seat in public employee salary dispute

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 509/2017 din 3 februarie 2017, Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B. şi C., reprezentaţi prin Sindicatul Administraţiei Publice,,D.", în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 858 din 15 octombrie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. x/2016, la data de 10.10.2016, reclamanţii A., B. şi C., reprezentaţi prin Sindicatul Administraţiei Publice,,D.", au chemat în judecată pe pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziilor nr. 149, 150 şi 159 din 31.08.2016, emise de către pârât, cu obligarea acestuia să emită noi decizii prin care să stabilească salariul de bază brut lunar al reclamanţilor la nivelul sumei de 3.820 RON şi să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cele acordate efectiv, începând cu data de 01.08.2016 până la pronunţarea unei hotărâri definitive în această cauză, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală.

La data de 17.01.2017, reclamanţii au formulat precizare la acţiune, solicitând obligarea pârâtului să stabilească salariul de bază brut lunar al reclamanţilor "prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică, incluzând "drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive".

În conformitate cu menţiunile cuprinse în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, membrii de sindicat în numele cărora reclamantul a formulat acţiunea sunt funcţionari publici, astfel că în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice,,D.", pentru membrii de sindicat A., B. şi C., acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1)Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispoziţiile legii se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

În conformitate cu prevederile art. 269 din Codul Muncii: "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul’’.

Astfel fiind, având în vedere opţiunea membrilor de sindicat A., B. şi C., ca acţiunea să fie promovată pentru şi în numele lor de organizaţia sindicală, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011, întrucât în cauză Sindicatul Administraţiei Publice "D." este reclamant şi, deci, are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, situat în Municipiul Craiova, judeţul Dolj, aflat în circumscripţia Tribunalului Dolj.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B. şi C. şi pe pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2018.