Taxpayer's request to suspend tax re-inspection execution rejected for lack of imminent damage; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.09.2014 şi înregistrată sub nr. x/2014 - transferată ulterior la secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. dosar x/2014 - reclamanta S.C. "A." S.R.L. Slatina, în contradictoriu cu intimata Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, a solicitat suspendarea executării Deciziei de reverificare nr. x din 03.07.2013, emisă de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul fostei Direcţii Generale a Finanţelor Publice Suceava, până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 40 din 17 noiembrie 2014 a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. Slatina, în contradictoriu cu intimata Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 40 din 17 noiembrie 2014 a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. Slatina, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei de reverificare nr. x din 03.07.2013, emisă de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul fostei Direcţii Generale a Finanţelor Publice Suceava.

Criticile subsumate motivului de recurs invocat vizează aplicarea şi interpretarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reglementează condiţiile cumulative care trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ.

În acest sens, susţine recurenta, că, în cauză, s-a făcut dovada existenţei "cazului bine justificat" fiind demonstrată aparenţa de nelegalitate a actului administrativ contestat prin aceea că nu au fost respectate regulile privind inspecţia fiscală, în concret, cele privind reverificarea fiscală, cuprinse în dispoziţiile art. 105 din Codul de procedură fiscală şi nici nu s-a motivat necesitatea măsurii reverificării.

În ceea ce priveşte condiţia iminenţei producerii unei pagube, afirmă recurenta că, în mod greşit, a considerat prima instanţă că nu este dovedită, atâta vreme cât actul administrativ contestat blochează activitatea societăţii, prin iniţierea demersurilor în vederea recuperării debitului în cuantum de 1.452.031 RON.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului formulat

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept

Astfel cum s-a arătat în expunerea prezentată mai sus, prima instanţă a respins cererea reclamantei privind suspendarea executării Deciziei de reverificare nr. x din 03.07.2013, emisă de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul fostei Direcţii Generale a Finanţelor Publice Suceava, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din conţinutul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de "caz bine justificat" a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Or, Înalta Curte constată că, prin cererea de suspendare a executării formulată de societatea reclamantă, au fost invocate aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a Deciziei de verificare prin raportare la neîndeplinirea cerinţelor legale de fond, prevăzute de art. 1051 din Codul de procedură fiscală şi ale art. 102,4 din Normele Metodologice pentru a se putea dispune măsura reverificării, argumentele dezvoltate vizând inexistenţa unor date suplimentare necunoscute la data primului control şi netemeinicia aspectelor reţinute prin Procesul-verbal de control încheiat de Garda Financiară, act care a stat la baza emiterii Deciziei de reverificare.

Astfel, în mod concret, recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie ale actului administrativ contestat, care să permită judecătorului ca prin efectuarea controlului judecătoresc doar să pipăie fondul cauzei, şi nu să îl prejudece.

Cu toate acestea, prima instanţă, în mod corect a procedat la verificarea aparenţei de nelegalitate invocată de societatea reclamantă, exclusiv din perspectiva cronologică a succesiunii faptelor şi actelor juridice invocate în speţă, constatând că faţă de încheierea Procesului-verbal de control, de către Garda Financiară la data de 15.10.2012, ulterior primului control fiscal efectuat în anul 2011, prezumţia că acesta conţine date suplimentare care ar fi de natură să declanşeze procedura de reverificare, nu poate fi răsturnată prin simplele susţineri ale reclamantei.

Astfel, prima instanţă a judecat cauza în limitele învestirii sale, limite impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmând ca instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei să cerceteze dacă, datele suplimentare conţinute în Procesul-verbal de control al Gărzii financiare erau de natură a declanşa măsura reverificării fiscale.

Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a apreciat că reclamanta nu a adus argumente care să dovedească aparenţa de nelegalitate a actului administrativ care să justifice convingerea instanţei în sensul că a fost dovedită îndeplinirea condiţiei existenţei unui "caz bine justificat".

Pe de altă parte, în mod temeinic şi legal, prima instanţă a analizat şi aspectele legate de a două condiţie necesară pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv iminenţa producerii unei pagube.

Înalta Curte constată că din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

Argumentele aduse însă de reclamantă în susţinerea iminenţei pagubei reprezintă simple supoziţii, neîntărite de nicio o altă dovadă materială, iar noţiunea de pagubă iminentă, în sensul legii contenciosului administrativ nu poate fi prezumată ca existând prin însăşi excutarea actului administrativ considerat nelegal de către reclamantă.

Pe de altă parte, prin decizia de reverificare nu s-au dispus măsuri de natură pecuniară în sarcina societăţii, dispoziţiile acesteia vizând numai reluarea controlului fiscal asupra obligaţiilor fiscale derivând din TVA pe perioadele indicate în dispozitivul deciziei, astfel încât nu se poate reţine iminenţa producerii unei pagube, în lipsa emiterii unui act administrativ - fiscal conţinând obligaţii bugetare concrete în sarcina societăţii.

Pentru acest motiv, în mod evident, prima instanţă nu a avut posibilitatea să ia în considerare afirmaţiile reclamantei formulate pe acest aspect, nesusţinute de vreo probă, fiind ţinută de limitele învestirii sale, inclusiv sub aspectul probatoriului pe care reclamanta a înţeles să îl administreze în cauză.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea Curţii de Apel Suceava este temeinică şi legală, prima instanţă făcând aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speţei, ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 punctul 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susţinerea căii de atac exercitate, nefiind întrunită în cauză.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţată în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinţei nr. 40 din 07 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2017.