Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 761/2018 AI generated

Waiver of appeal and annulment of interlocutory order under Article 406 Civil Procedure Code

Case Number Decizia nr. 761/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome struck_off

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice issued a final decision accepting the appellant's waiver of the appeal and ordered the annulment of the first-instance judgment, thereby resolving the proceeding without a merits ruling on the underlying dispute. The case involved an appeal against a procedural order from the Bucharest Court of Appeal, which had postponed the case to attach the main case file, following a dispute where the appellant had previously sought judicial control of the illegality of an administrative act and the referral of a constitutional question, resulting in a prior dismissal and a 500 RON judicial fine. The decisive legal basis was Article 406(1) and (6) of the Civil Procedure Code, which permits the plaintiff to waive the litigation at any time during extraordinary appeals, requiring the court to record the waiver and annul the appealed judgment, with the waiver deemed effective as the appellant argued the appeal had become moot due to the subsequent admission of their constitutional referral request.

Legislator headnote

AI generated

art. 406 C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ, art. 406 alin. (5) C. proc. civ; Waiver of appeal and annulment of interlocutory order under Article 406 Civil Procedure Code: The case involved an appeal against a procedural order from the Bucharest Court of Appeal, which had postponed the case to attach the main case file, following a dispute where the appellant had previously sought judicial control of the illegality of an administrative act and the referral of a constitutional question, resulting in a prior dismissal and a 500 RON judicial fine. The decisive legal basis was Article 406(1) and (6) of the Civil Procedure Code, which permits the plaintiff to waive the litigation at any time during extraordinary appeals, requiring the court to record the waiver and annul the appealed judgment, with the waiver deemed effective as the appellant argued the appeal had become moot due to the subsequent admission of their constitutional referral request.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code procedural orders civil annulment interlocutory decision administrative dismissal waiver of right

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Provision explicitly cited in the dispositive to justify the court's order to record the appellant's waiver and annul the appealed interlocutory order.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2670 din 13.06.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate şi ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale;

- a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 10/04.01.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, ca nefondat;

- a dispus sancţionarea recurentului-reclamant cu amendă judiciară în cuantum de 500 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ.

La data de 8.08.2017, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare în cuantum de 500 RON, stabilită în sarcina sa prin Decizia nr. 2670 din 13.06.2017, formându-se astfel dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea de şedinţă de la 6.09.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal pentru a înainta dosarul de fond nr. x/2016 şi a acordat termen la data de 18.10.2017, Camera de Consiliu, Completul 11 Recurs, sala E 68, ora 09:00, pentru când urmau a fi citate părţile.

Împotriva acestei acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A.

Ulterior, din înscrisurile depuse la dosar la data de 8 februarie 2018, rezultă că recurentul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecata recursului, solicitând instanţei să ia act de această renunţare.

Examinând cererea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului-reclamant la judecată şi va dispune anularea în tot a încheierii recurate.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat de reclamant împotriva încheierii de şedinţă de la 6.09.2017, a luat act de faptul că la dosarul cauzei au fost depuse de către recurent înscrisuri din care rezultă faptul că acesta înţelege să renunţe la judecarea recursului promovat în prezenta cauză.

Astfel, în prezentul dosar, la data de 8.11.2017, recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunea de a indica obiectul recursului (respectiv încheierea recurată), deoarece prin încheierea din 6 septembrie 2017 (indicată în memoriul de recurs) instanţa doar a amânat cauza pentru termenul din data de 18.10.2017, în vederea ataşării dosarului de fond nr. x/2016, şi nu a soluţionat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în sensul respingerii acesteia, astfel cum a susţinut recurentul în motivele de recurs foermulate.

La data de 8 februarie 2018, recurentul-reclamant a depus la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că înţelege să formuleze cerere de renunţare la judecata recursului, solicitând instanţei să ia act de această renunţare.

Prin cererea de renunţare la judecată recurentul a indicat, ca motiv al renunţării sale, faptul că ulterior formulării şi depunerii cererii de recurs, pe portalul instanţei de judecată a fost postată soluţia referitoare la admiterea cererii reclamantului de sesizare a Curţii Constituţionale în prezenta cauză, astfel că cererea acestuia a rămas fără obiect.

Potrivit dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare.

(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

Constatând că, în speţă, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecată, instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

De asemenea, instanţa reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 406 alin. (1) şi alin. (6) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului-reclamant la judecată şi, pe cale de consecinţă, va anula încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului declarat împotriva încheierii din 06.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Anulează încheierea din 06.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2018.