Hospital manager's incompatibility from paid private psychiatric consultations under Law 95/2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare nr. x/24.09.2014 emis de pârâtă, prin care a solicitat admiterea contestaţiei, anularea raportului de evaluare şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 73 din 17 martie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării fondului, admiterea acţiunii în sensul anulării Raportului de evaluare nr. x/24.09.2014 al Agenţiei Naţionale de Integritate.

În motivarea căii de atac contestatoarea a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, respectiv a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, reţinute ca temei al constatării stării de incompatibilitate în care s-a aflat recurenta.

În susţinerea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă arată că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că a existat situaţia de incompatibilitate constatată de A.N.I., începând cu data de 30.04.2013, în condiţiile în care înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că în toată această perioadă, recurenta, în calitate de medic primar psihiatru, a desfăşurat activitate de cercetare în domeniul studiilor clinice în cadrul Cabinetului Medical de Psihiatrie Dr. B..

Afirmă recurenta-reclamantă că desfăşurarea activităţii de cercetare ştiinţifică este permisă de Legea nr. 95/2006 pentru cei care deţin funcţia de manager de spital, astfel încât, s-a aflat în situaţia de excepţie prevăzută de lege şi nu în situaţia de incompatibilitate prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru argumentele în continuare prezentate.

1. Argumente de fapt şi de drept

Recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, prin criticile dezvoltate în cererea de recurs că instanţa de fond a considerat, în mod eronat, faptul că aceasta s-a aflat în stare de incompatibilitate pe perioada exercitării funcţiei de manager al Spitalului de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc, aplicând greşit prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

Autoritatea pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a constatat prin raportul de evaluare că, prin încheierea contractului individual de muncă de către reclamantă cu Cabinetul Medical de Psihiatrie "Dr. B." şi exercitarea activităţilor specifice de medic primar psihiatru, pentru care a fost remunerată, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, prevăzut de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Prin cererea de recurs, singura critică pe care recurenta-reclamantă înţelege să o aducă hotărârii atacate, vizează faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare că, în cadrul Cabinetului Medical de Psihiatrie "Dr. B.", a desfăşurat exclusiv activităţi de cercetare ştiinţifică, fără a formula critici referitoare la constatările primei instanţe legate de contractul individual de muncă şi prestarea de consultaţii ambulatorii remunerate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, într-adevăr, recurenta-reclamantă a desfăşurat, începând din anul 2011, activitate de cercetare ştiinţifică, aspect necontestat de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, însă, situaţia de incompatibilitate a fost reţinută în raport de încheierea contractului individual de muncă nr. 4 din 30.04.2013.

Obiectul contractului individual de muncă încheiat cu Cabinetul Medical de Psihiatrie Dr. B. constă în "Servicii medicale de specialitate" iar la Felul muncii - "Funcţia/meseria - 221107 - medic primar psihiatrie conform Calificării Ocupaţiilor din România".

De altfel, chiar recurenta-reclamantă a afirmat atât în punctul de vedere înaintat către A.N.I., precum şi în acţiunea dedusă judecăţii că desfăşoară şi activitatea de medic psihiatru pentru asigurarea continuităţii serviciilor pacienţilor după externarea din spital, prin oferirea de consultaţii ambulatorii în regim contractual cu Casa de Asigurări de Sănătate în cadrul Cabinetului Medical de Psihiatrie Dr. B., fiind remunerată pentru 1/2 normă de medic.

Prin urmare, această din urmă activitate prestată de recurenta-reclamantă a condus la reţinerea stării de incompatibilitate şi nu activitatea de cercetare ştiinţifică desfăşurată în cadrul aceluiaşi cabinet.

Argumentele recurentei-reclamante în sensul că exercitarea profesiei de medic psihiatru conform contractului individual de muncă nr. 4/30.04.2013 s-a desfăşurat după orele de program de la spital şi că remuneraţia primită era insignifiantă ca valoare, nu au relevanţă asupra situaţiei de incompatibilitate, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, pentru a fi îndeplinită ipoteza textului legal, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, este suficient ca persoana care deţine funcţia de manager de spital să exercite orice altă funcţie salarizată sau nesalarizată sau/şi indemnizată în cadrul altei unităţi/instituţii decât cea al cărei manager este.

Or, în mod evident, din ansamblul probatoriu administrat, atât în faţa instanţei de fond, precum şi în cea a instanţei de control judiciar, rezultă că recurenta-reclamantă a intrat în starea de incompatibilitate cu bună-ştiinţă, prin semnarea contractului individual de muncă în vederea exercitării funcţiei de medic primar psihiatru, pentru oferirea de consultaţii ambulatorii remunerate, dând astfel dovadă de lipsă de diligenţă în evitarea creării unei astfel de situaţii contrare Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat, constatând că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speţei, nefiind întrunită ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul căruia s-a formulat prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 73 din 17 martie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2017.