Validity of Integrity Agency report: Incompatibility of local councilor holding company administration with commercial service contracts with subordinate municipal institutions under Law 161/2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând ca prin hotărârea pronunţată să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x/08.04.2014 emis de către pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 251/2014 din 28.10.2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013, privind unele măsuri privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Interdicţia instituită de legiuitor prin art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013 nu se încadrează în sfera incompatibilităţilor, ci a conflictului de interese.

* Din datele raportului de evaluare întocmit în cauză de către inspectorul de integritate nu rezultă existenţa vreunui caz de incompatibilitate, ci eventual de conflict de interese;

* Cu privire la natura contractului de furnizare de servicii medicale nr. x/27.07.2012, în mod greşit, prima instanţă a considerat că acesta se încadrează în tipurile de contracte prohibite de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013, fără a avea în vedere faptul că prestarea de servicii medicale către populaţie nu este o întreprindere de furnitură, în sensul art. 3 pct. 5 din Codul comercial, întrucât medicii exercită o profesie liberală, străină de orice speculă comercială; natura civilă a relaţiilor dintre casa de asigurări de sănătate şi furnizorii de servicii medicale rezultă în mod expres din dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii.

Recurentul precizează faptul că acest contract a fost încheiat în baza Ordinului nr. 537/2012, privind aprobarea Normelor metodologice pentru realizarea şi raportarea activităţilor specifice în cadrul subprogramului de screening pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin, care prevede, la art. 9 că "în termen de maximum 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice, prin ordin al ministrului sănătăţii, se constituie unităţile regionale de management, ca structuri fără personalitate juridică în cadrul unor unităţi sanitare din subordinea Ministerului Sănătăţii.

Ca atare, Spitalul Municipal "Dr. Alexandru Simionescu" din Hunedoara a acţionat ca un mandatar, iar finanţatorul acestui program este Ministerul Sănătăţii, care a alocat aceste sume de bani către bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate; aceste servicii medicale nu au fost plătite din bugetul propriu al spitalului.

* Recurentul arată faptul că, în baza specialităţii profesiei sale de medic, a înfiinţat Centrul de Diagnostic B., care este singurul laborator la analize acreditat în condiţiile legii să desfăşoare Programul Naţional de Sănătate pentru realizarea şi raportarea activităţilor specifice în cadrul subprogramului de screening pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin din Hunedoara şi din Deva. Prin urmare, Unitatea regională de management Vest a fost obligată să atribuie acest contract de servicii medicale unui laborator acreditat, în caz contrar, Programul Naţional de Sănătate riscând să nu mai fie finalizat, adică să se piardă sumele de bani alocate de către Ministerul Sănătăţii cu această destinaţie.

* Recurentul susţine faptul că funcţia de consilier local a dobândit-o la data de 28.06.2012, iar oferta a fost făcută la o dată anterioară, respectiv 06.03.2012; în baza acestei oferte, care a fost acceptată datorită preţului cel mai scăzut, a fost prestată activitatea de servicii medicale, plata fiind făcută în baza aceleaşi oferte; serviciile medicale au constat în controalele periodice obligatorii ale angajaţilor Unităţii de Asistenţă Medico-Socială Hunedoara şi au făcut obiectul unei prestaţii unice.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare .

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.10.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 23.02.2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x/08.04.2014 prin care Agenţia Naţională de Integritate a concluzionat în sensul că "în perioada mandatului 2012 (data validării mandatului de consilier local, conform H.C.L. Hunedoara nr. 121 din data de 28.06.2012) - 2016, A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Hunedoara, judeţul Hunedoara, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor prin nerespectarea dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei; Centrul de Diagnostic B. S.R.L. (…), în cadrul căreia A. deţine calitatea de administrator, a încheiat contracte de furnizare de servicii medicale şi a avut relaţii comerciale cu instituţiile aflate în subordinea ori sub autoritatea Consiliului Local Hunedoara, persoana evaluată deţinând calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Hunedoara."

Instanţa de primă jurisdicţie a confirmat legalitatea actului administrativ dedus judecăţii, întrucât a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care Contractul de furnizare de servicii medicale nr. x/27.07.2012, încheiat între Spitalul Municipal "Dr. Alexandru Simionescu" din Hunedoara (instituţie aflată în subordinea Consiliului Local Hunedoara) şi Centrul de Diagnostic B. S.R.L., se încadrează între tipurile de contracte prohibite de textul legal anterior enunţat. De asemenea, instanţa a reţinut faptul că au fost derulate relaţii comerciale între Unitatea de Asistenţă Medico-Socială Hunedoara (unitate aflată în subordinea Consiliului Local Hunedoara) şi Centrul de Diagnostic B. SRL), în baza raportului de necesitate nr. x/13.08.2012, a comenzii nr. x/17.08.2012, a ofertei de preţuri nr. x/06.03.2012, a facturii nr. x/21.08.2012 şi a ordinului de plată nr. x/31.08.2012.

Această soluţie este împărtăşită de instanţa de control judiciar, deoarece a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: "consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse ori contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea sau sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective."

Contrar criticii formulate de recurent, interdicţia instituită de legiuitor prin textul legal anterior citat se încadrează în sfera incompatibilităţilor, iar nu a conflictului de interese. În concret, este de observat pe acest aspect faptul că norma în discuţie se regăseşte în corpul Legii nr. 161/2003 la Capitolul 3, denumit "Incompatibilităţi", Secţiunea a IV-a, intitulată "Incompatibilităţile privind aleşii locali".

În mod corect, instanţa de fond a stabilit natura juridică a contractului analizat, apreciind că este vorba despre un contract încheiat de un comerciant profesionist, astfel cum este definit în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.. Într-adevăr, forma de organizare a societăţii ca societate comercială cu răspundere limitată instituie prezumţia de comercialitate asupra activităţii acesteia, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 26/1990, cu modificările şi completările ulterioare, chiar dacă obiectul de activitate este circumscris sferei prestării serviciilor medicale.

În legătură cu raporturile contractuale derulate în baza raportului de necesitate nr. x/13.08.2012, a comenzii nr. x/17.08.2012, a ofertei de preţuri nr. x/06.03.2012, a facturii nr. x/21.08.2012 şi a ordinului de plată nr. x/31.08.2012, în mod pe deplin justificat judecătorul fondului a apreciat că este vorba despre un contract în formă simplificată - comandă-ofertă-acceptare de ofertă -, având ca obiect furnizarea de servicii medicale. Chiar dacă documentele anterior amintite probează susţinerea recurentului în sensul că oferta este anterioară exercitării mandatului de consilier local, executarea şi finalizarea contractului în formă simplificată s-a realizat la un moment ulterior exercitării acestui mandat, respectiv la data de 31.08.2012.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine faptul că, prin dispoziţia normativă analizată, legiuitorul a interzis încheierea de contracte între societăţile comerciale - unde consilierii locali deţin calitatea de asociat şi, respectiv, funcţia de administrator - şi autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte.

Aşadar, în mod legal prima instanţă a reţinut faptul că, în cauza de faţă, contractele analizate se regăsesc printre cele nominalizate în textul normativ aflat în discuţie, situaţie în care recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut concomitent atât calitatea de administrator al societăţii comerciale cât şi pe cea de consilier local în cadrul autorităţii publice locale.

În fine, instanţa de control judiciar reţine faptul că nu prezintă nicio relevanţă împrejurarea invocată de recurent, respectiv aceea că nu a semnat contractele, în condiţiile în care simpla deţinere a calităţii de consilier local determina obligarea acestuia de a lua toate măsurile pentru a nu încălca regimul incompatibilităţilor, instituit prin Legea nr. 161/2003.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 251/2014 din 28 octombrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2018.