Appeal against annulment of European fund financial corrections: quashed and remanded for substantive review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea introductivă adresată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de la data de 07.06.2012, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului Direcţia de Control şi Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa se dispună:

1. Anularea Deciziei nr. 58/24.04.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în soluţionarea contestaţiei împotriva Notei de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. x/22.02.2012;

2. Anularea Notei de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. CA - x/22.02.2012, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului Direcţia Control şi Verificare, Utilizare Fonduri Comunitare şi înregistrată la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Botoşani sub nr. x/2012;

3. Anularea Notei de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. x/18.05.2012 emisă în baza Deciziei nr. 58/24.04.2012;

4. Exonerarea de plata tuturor sumelor stabilite cu titlu de corecţie financiară prin actele contestate;

5. Obligarea paratei la restituirea sumelor reţinute nelegal în baza actelor administrative emise cu încălcarea legii.

În prezentarea situaţiei de fapt, reclamanta a arătat că, în fapt, autoritatea emitentă a procedat la întocmirea prezentei note de constatare ca urmare a neregulilor constatate de către autoritatea de audit din cadrul Curţii de Conturi în raportul de audit de operaţiuni pentru POR nr. x/22.12.2011 privind contractul de

În urma verificării procedurii de atribuire a contractelor x din 23.07.2009 a constatat că instituţia nu ar fi respectat principiile transparenţei, prin încălcarea obligaţiilor de publicitate prin săvârşirea a trei abateri prevăzute la pct. 1.5, 1.7 şi 1.12 din Anexa I la O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, a reţinut că în condiţiile în care referitor la aceste contracte prin Nota de Constatare a Neregulilor nr. x a fost aplicată o corecţie financiară de 25 % din valoarea contractelor pentru nedeclararea tuturor criteriilor de calificare şi selecţie, precum şi prin includerea unei cerinţe nelegale în documentaţia de atribuire, emitentul notei de control stabilind o corecţie financiară pentru abaterea prevăzută de pct. 1.12 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 de 10% din valoarea de 2.639.284,97 RON fără TVA, aferentă contractelor x din 23.07.2009 şi x/19.10.2010 respectiv suma de 2.639.284,97 RON fără TVA.

S-a reţinut, de asemenea, că legat de procedura de atribuire a contractului x/12.12.2007 către S.C. "A." S.R.L., că beneficiarul nu a respectat principiul egalităţii de tratament, evaluare şi selecţie a ofertanţilor prin introducerea unor cerinţe şi factori egali în documentaţia de atribuire.

De asemenea, a mai reţinut că legat de acest contract s-a considerat prin Nota de constatare că prin utilizarea de către autoritatea contractantă a experienţei similare atât ca cerinţă de calificare cât şi ca factor de atribuire, se încalcă prevederile art. 15 din H.G. nr. 925/2006, art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

Totodată, aceste două încălcări sunt considerate abateri ce atrag aplicarea unei corecţii financiare potrivit cu pct. 2.3 din Anexa 1 din O.U.G. nr. 66/2011 de 10% sau de 5 % din valoarea contractelor, în funcţie de gravitate, precum şi că urmare a constatărilor astfel precizate, autoritatea emitentă a apreciat că se justifică aplicarea unei corecţii de 10% aferentă contractelor x din 23.07.2009 şi x/18.10.2010 despre care se consideră că au fost atribuite fără organizarea unei licitaţii adecvate.

A mai precizat că a fost stabilită o corecţie de 10% aferentă contractului de servicii x/12.12.2007 şi cât valoarea totală a debitului este de 1.660.047 RON echivalentul a circa 338.000 euro, bani care ar urma să fie plătiţi din fondurile Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Botoşani.

În termenul de 30 de zile prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011 a formulat contestaţie administrativă împotriva Notei de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. CA - x/22 02 2012.

Prin Decizia nr. 58/24.04.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului: " a admis capătul de cerere referitor la cuantumul corecţiei financiare aplicate la contractele de lucrări nr. x din 23.07.2009, conform pct. 1.12 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Procentul de corecţie de 10% stabilit potrivit recomandărilor autorităţii de audit va fi format din 5 % procent stabilit prin Nota de corecţii nr. x/25.11.2011 şi 5% procent dispus prin prezenta decizie.

Pe cale de consecinţa, (aşa cum a fost arătat şi în dispozitivul deciziei) sancţiunea maxima de 10% stabilita potrivit punctului 1.12 din Anexa va fi in conformitate cu art. 4 din H.G. nr. 875/2011 şi va include şi sancţiunea stabilita anterior.

Totodată a fost dispusă anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x şi emiterea unui nou titlu care va avea in vedere strict considerentele deciziei."

1.2. Hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 58 din 30 ianuarie 2013 Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia de Control şi Verificarea Utilizării de Fonduri Comunitare Bucureşti.

A anulat Decizia 58/24.04.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului Bucureşti.

A anulat Nota de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. x/22.02.2012.

A anulat Nota de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. x/18.05.2012.

Totodată a exonerat reclamanta de plata sumei de 1.660.047 RON, corecţie financiară stabilită şi a obligat pârâtul la restituirea sumelor reţinute în contul corecţiei.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut următoarele:

Actele administrative a căror anulare face obiectul cauzei, au fost emise de urmare a raportului de audit pentru POR nr. x/22.12.2011 a Curţii de Conturi, cu referire la contractul de finanţare nr. x.

În acest context, în cauză corecţiile efectuate prin aceste acte administrative în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 sunt nelegale şi efectuate cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.

Aceasta deoarece, prevederile O.U.G. nr. 66/2011, se aplicau de la data de 30 noiembrie 2012 şi nu puteau fi aplicate la contractul de finanţare nr. x, motivat doar de data efectuării controlului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 4344 din 18.11.2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Î.C.C.J. a reţinut, în esenţă, următoarele:

În acord cu susţinerile recurentului-pârât şi contrar interpretării dată de prima instanţă, în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, întrucât, aplicabilitatea normei în discuţie este atrasă de data la care se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susţinut.

Potrivii art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".

Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentaţiei per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza şi valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 30.06.2011, iar potrivit menţiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reţinerea neregulilor s-a desfăşurat începând cu data de 14 februarie 2012, este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfăşurare nicio operaţiune de stabilire a creanţelor bugetare, în sarcina autorităţii recurente.

Rezultă aşadar că aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

În opinia Înaltei Curţi, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, incidenţa O.U.G. nr. 66/2011 este atrasă şi are legătură cu momentul demarării activităţii de control efectuată şi nu cu data încheierii contractului de finanţare nr. x.

A stabilit Înalta Curte ca îndrumare, cu ocazia rejudecării, ca instanţa de fond, reţinând aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, să examineze şi celelalte susţineri şi apărări ale părţilor, formulate cu ocazia recursului de faţă, ca apărări de fond, dispunând şi admiterea suplimentară a oricăror probe, în măsura în care se va aprecia necesar şi util cauzei.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 04.02.2015, sub nr. x/2012*.

Prin încheierea de şedinţă din 10 martie 2015 Curtea de Apel Suceava, având în dispoziţiile art. 161 care precizează că în cauzele aflate pe rolul instanţei de contencios administrativ pot fi introduse la cerere organisme sociale interesate, definite autonom de disp. art. 2 alin. (1) lit. s) ca fiind structuri neguvernamentale, alte organizaţii care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni, a respins cererea de introducere în cauză a Curţii de Conturi având în vedere că această autoritate nu se încadrează în definiţia oferită de textul de lege şi în plus potrivit dispoziţiilor din Ordonanţa nr. 66/2011, Autoritatea de Audit are numai rolul de a sesiza Autoritatea de Management cu eventualele nereguli constatate în activitatea proprie de control.

1.3. Hotărârea primei instanţe după rejudecare

Prin sentinţa nr. 95 din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Bucureşti - Direcţia de Control şi Verificare a Utilizării de Fonduri Comunitare.

A respins cererea de anulare a Notei de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. CA - x/22.02.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare, Utilizare Fonduri Comunitare, ca rămasă fără obiect.

A anulat Decizia nr. 58/24.04.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Nota de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. x/18.05.2012.

A exonerat reclamanta de la plata tuturor sumelor stabilite cu titlu de corecţie financiară prin actele contestate.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 26.02.2009 între părţi s-a încheiat Contractul de finanţare cu nr. x prin care pârâtul a acordat reclamantului o finanţare nerambursabilă pentru implementarea proiectului cu codul SMIS 973 intitulat "Reabilitarea şi modernizare străzi urbane în municipiului Botoşani". În cadrul acestui proiect s-a desfăşurat şi procedura de achiziţie publică finalizată prin încheierea contractelor nr. x din 23.07.2009 cu S.C. "B.", S.C. "C." S.A. şi S.C. "D." S.A. Botoşani.

La data de 22.02.2012, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului prin Direcţia Control şi Verificare, Utilizare Fonduri Comunitare, în urma verificărilor făcute asupra procedurii de atribuire a contractelor de lucrări, a emis Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, înregistrată la emitent sub nr. CA - x/22.02.2012 . Prin acest act s-a constatat că reclamanta, în cursul procedurii de atribuire, nu a respectat principiile transparenţei, prin încălcarea obligaţiilor de publicitate (a redus nejustificat perioada de timp pentru primirea ofertelor; nu a declarat toate criteriile de selecţie în anunţul de participare; a restricţionat accesul operatorilor economici prin impunerea unor cerinţe de calificare nelegale în fişa de date a achiziţiei), fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 75 alin. (2), art. 178 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Structura de control a concluzionat că faptele constatate constituie abaterea prevăzută de pct. 1.12, 1.5 şi 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 şi a aplicat o corecţie financiară de 10% din valoarea contractelor nr. x din 23.07.2009 atribuite fără organizarea unei licitaţii adecvate.

Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x x/22.02.2012, a fost contestată în procedura administrativă şi prin Decizia nr. 58/24.04.2012, Comisia de soluţionare a contestaţiilor a admis capătul de cerere pentru corecţia financiară aplicată în baza pct. 1.12 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011 şi a dispus anularea actului administrativ contestat şi emiterea unui nou titlu pe baza considerentelor deciziei.

Întrucât Comisia de soluţionare a contestaţiilor a constatat vicii de legalitate ale Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x x/22.02.2012 şi că acest act nu se mai există în ordinea juridică şi nu mai poate produce efectele tipice unui act administrativ, curtea de apel a admis excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere privind anularea lui, invocată de autoritatea pârâtă şi va respinge această cerere ca atare.

Instanţa de fond a reţinut că, în baza Deciziei nr. 58/24.04.2012 adoptată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost emisă Nota de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. CA - x/18.05.2012 prin care se aplică o corecţie financiară de 10%.

Pentru că prima cauza de nelegalitate abordată de reclamantă se referă la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prima instanţă a considerat că, esenţial pentru soluţionarea cauzei este că faptele calificate ca fiind nereguli şi sancţionate conform O.U.G. nr. 66/2011 au fost săvârşite în cursul procedurii de atribuire a contractelor nr. x din 23.07.2009, deci anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Prin urmare, s-a apreciat că la data desfăşurării procedurii de atribuire erau în vigoare dispoziţiile O.G. nr. 79/2003, iar activitatea de verificare, de constatare şi calificare a faptelor apreciate ca fiind "nereguli" şi aplicarea sancţiunii administrative a corecţiei financiare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Faţă de această situaţie, curtea de apel a reţinut aplicarea în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015, publicată în M.O. nr. 236 din 7 aprilie 2015, definitivă şi general obligatorie, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că "prevederile art. 66 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt neconstituţionale".

Pornind de la considerentele reţinute de Curtea Constituţională la punctele 32 şi 33 din decizia menţionată, instanţa de fond a apreciat că, deşi prin decizia de casare instanţa de control judiciar a considerat că prin aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 nu s-a încălcat principiul neretroactivităţii şi a indicat instanţei de trimitere să reţină aplicabilitatea acestui act normativ, iar conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ. dispoziţiile instanţei de recurs sunt obligatorii pentru judecătorul fondului, în situaţia de faţă, această obligaţie este înlăturată de decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, obligatorie pentru ambele instanţe.

În consecinţă, instanţa de fond a constatat că actele administrativ fiscale supuse controlului de legalitate nu sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale şi celelalte dispoziţii legale în aplicarea cărora sunt emise, astfel încât, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 58/24.04.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Nota de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. x/18.05.2012.

Deoarece art. 38 lit. f) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că anularea titlului de creanţă este o cauză de stingere a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, a exonerat reclamanta de la plata tuturor sumelor stabilite cu titlu de corecţie financiară prin actele contestate.

1.4. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 95 din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 şi art. 3041 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinţe atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Criticile dezvoltate prin cererea de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

- Prin raportare la normele dreptului intern, instanţa de fond, în mod greşit, a constatat că actele administrative atacate au fost emise cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, reţinând, exclusiv, incidenţa în speţă a Deciziei nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale. Recurentul-pârât susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 237/07.04.2015, iar până la data formulării cererii de recurs, legiuitorul nu a efectuat nicio modificare a prevederilor declarate neconstituţionale, în sensul punerii în acord cu Constituţia. Mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, precum şi doctrinei, deciziile Curţii Constituţionale se aplică numai pentru viitor şi nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite. Din acest punct de vedere, recurentul apreciază că efectele Deciziei nr. 66/2015 se vor răsfrânge numai asupra procedurilor de control şi actelor administrative încheiate după momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial (07.04.2015).

- Prin raportare la dreptul comunitar, recurentul a arătat că pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se află spre soluţionare cauzele conexate C-260/14 şi C-261/2014 Judeţul Neamţ şi alţii, urmând a se dezlega chestiunea retroactivităţii/neretroactivităţii aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011. Se mai arată că, din considerentele Deciziei nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale reiese faptul că legislaţia naţională (O.U.G. nr. 66/2011) este emisă într-un domeniu deja reglementat la nivel european, fiind invocate atât Regulamentul nr. 1083/2006 a Consiliului Europei, cât şi Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1996 .

- Recurentul-pârât mai susţine că structura de control analizează existenţa unei nereguli nu prin raportare la modul în care aceasta este definită în O.G. nr. 79/2003 şi/sau nr. O.U.G. nr. 66/2011, ci prin raportare la prevederile comunitare ale celor două regulamente susmenţionate, care se aplică în mod direct statelor membre, conform art. 288 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.

- În ceea ce priveşte neregulile având ca obiect încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice, menţionează recurentul că principiul proporţionalităţii a fost reglementat în O.U.G. nr. 66/2011, conform COCOF/2007 aprobat prin Decizia Comisiei C/2001/476, respectiv - "Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanţate din fondurile structurale şi fondul de coeziune în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziţii publice", aşa cum a fost preluat în legislaţia naţională - Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

În finalul cererii de recurs, recurentul-pârât a solicitat suspendarea judecării prezentului dosar până la soluţionarea cauzelor reunite C-260/14 şi C-261/14, aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Cauza a fost suspendată la data de 9 decembrie 2015 până la soluţionarea cauzelor conexe C-260/14 şi C261/14 de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

La data de 1 iulie 2016 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a publicat în Jurnalul Oficial Hotărârea din 26.05.2016, iar la data de 1 martie 2017 cauza a fost repusă pe rol.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept

Prin sentinţa nr. 95 din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Bucureşti - Direcţia de Control şi Verificare a Utilizării de Fonduri Comunitare.

A respins cererea de anulare a Notei de Constatare a Neregulilor de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. CA - x/22.02.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare, Utilizare Fonduri Comunitare, ca rămasă fără obiect.

A anulat Decizia nr. 58/24.04.2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Nota de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. x/18.05.2012.

A exonerat reclamanta de la plata tuturor sumelor stabilite cu titlu de corecţie financiară prin actele contestate.

Analizând considerentele reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei pe care a dispus-o, Înalta Curte constată că întreg raţionamentul juridic expus în hotărâre a fost construit, exclusiv, din perspectiva încălcării principiului neretroactivităţii legii, corelativ cu declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prin Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale.

Această modalitate de abordare a demersului judiciar, în rejudecare, reprezintă o nerespectare a dezlegărilor date şi îndrumărilor trasate prin decizia de casare nr. 4344 din 18.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual, fiind încalcate dispoziţiile art. 315 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia de casare menţionată, a stabilit că "În acord cu susţinerile recurentului-pârât şi contrar interpretării dată de prima instanţă, în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, întrucât, aplicabilitatea normei în discuţie este atrasă de data la care se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susţinut", totuşi, instanţa de fond, a rejudecat cauza şi a pronunţat soluţia în temeiul aceluiaşi raţionament juridic dezvoltat şi în prima sentinţă, casată de instanţa de control judiciar.

Invocarea de către instanţa de fond în considerentele sentinţei în prezent recurate a situaţiei, potrivit căreia, până la rejudecare, a intervenit Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale prin care a fost declarat neconstituţional art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate justifica înlăturarea dezlegării de drept dată de instanţa de recurs cu privire la principiul neretroactivităţii şi la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Aceasta, deoarece, constatările şi dezlegările de drept ale Înaltei Curţi făcute cu ocazia exercitării controlului judiciar şi exprimate în decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, nu s-au raportat, strict, doar la prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, declarate ulterior neconstituţionale, ci au facut o interpretare a presupusului conflict de legi în timp, reţinându-se că prima instanţă l-a soluţionat în mod greşit.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp.

Este adevărat că, prin decizia nr. 66/26.02.2015, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispoziţiile acestei ordonanţe se aplică pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanţei, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârşite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

Curtea Constituţională a avut în vedere două diferenţe de reglementare de drept substanţial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii şi cea privitoare la implementarea principiului proporţionalităţii, prin aplicarea corecţiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanţate din fonduri europene şi bani sau fonduri publice naţionale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe faţă de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă şi la potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 a definit neregula ca abaterea care prejudiciază (n.a., cert, dovedit) bugetul Uniunii Europene.

Sub aspectul corecţiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporţionalităţii.

Aceste considerente ale Curţii Constituţionale, care au condus la declararea neconstituţionalităţii prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naţionale succesive. Totuşi, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora s-a încheiat contractul de finanţare şi a avut loc acţiunea beneficiarului finanţării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare, care au acelaşi obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului şi Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează şi la prejudiciul potenţial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum şi obiectivul urmărit prin acest regulament.

Rezultă, din aceste considerente, că acţiunile beneficiarului finanţării, socotite nereguli în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie nereguli şi sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistenţa unei diferenţe între reglementările naţionale succesive şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa unui conflict de legi în timp.

De altfel, în cazul concret al prezentei speţe, încălcările pe care organul de control le-a constatat în sarcina reclamantului şi le-a încadrat în noţiunea de "neregulă", din punct de vedere al dreptului substanţial, sunt reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 privind procedura achiziţiilor publice, astfel cum acest aspect este menţionat şi în actele administrative atacate în litigiu.

Totodată, Înalta Curte reţine, în acord şi cu prevederile deciziei Curţii Constituţionale, că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile în speţă, şi din perspectiva stabilirii corecţiilor financiare, fiind mai favorabile celor reglementate de O.G. nr. 79/2003, în acest sens pronunţându-se şi CJUE

Prin urmare, prima instanţă, cu ocazia rejudecării şi cu respectarea dispoziţiilor deciziei de casare trebuia să procedeze la analiza pe fond a legalităţii şi temeiniciei actelor administrative contestate, atât din punctul de vedere al neregulilor constate, precum şi al corecţiilor aplicate, ci nu să se raporteze la un aspect procedural, dezlegat anterior de instanţa de casare, respectiv încălcarea principului neretroactivităţii.

Cu referire la susţinerea aplicării retroactive a O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte reţine considerentele obligatorii ale Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) din 26.05.2016, dată în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14, prin care, chiar într-o atare chestiune s-a statuat după cum urmează:

"principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În considerentele aceleiaşi hotărâri, CJUE a amintit jurisprudenţa sa constantă şi anume, Hotărârea din 03.09.2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deşi decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piaţa comună şi prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată şi notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menţionat.

Cât priveşte natura juridică a corecţiei aplicate, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/95 şi jurisprudenţa CJUE în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14, Înalta Curte reţine că aplicarea acestei corecţii nu constituie o sancţiune, ci o măsură administrativă dispusă ca o consecinţă a constatării că nu au fost respectate condiţiile necesare pentru obţinerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, ceea ce face ca avantajul primit să fie nedatorat.

Luând în considerare că măsura administrativă a retragerii finanţării afectată de o cheltuială necuvenită nu este nouă, fiind prevăzută şi de vechea reglementare (art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003), se poate aprecia că aplicarea corecţiei, ca expresie a principiului proporţionalităţii, reprezintă un efect viitor al situaţiei juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecţiei a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

În lumina recentei statuări jurisprudenţiale a Curţii de Justiţie a Uniunii europene, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă, prin sentinţa pronunţată, nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, soluţionând-o dintr-o perspectivă unilaterală, a unui singur argument adus în susţinerea cererii de chemare în judecată (încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile), fără a se raporta şi la celelalte critici aduse actelor de control, inclusiv sub aspectul respectării principiului proporţionalităţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, în temeiul art. 315 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., instanţa de fond va proceda la efectuarea cercetării judecătoreşti, în raport de fondul pretenţiilor concrete deduse judecăţii şi care formează obiectul cererii de chemare în judecată, ţinând seama de toate motivele şi apărările invocate de reclamantă prin acţiune, de pârâtă prin întâmpinare şi de celelalte critici de care s-a prevalat recurenta, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 şi art. 3041 din C. proc. civ. şi a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluţia dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 95 din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 01 martie 2017.