Effect of pre-trial suspension on the running of the 30-day resignation notice period for prosecutors
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the challenge filed by a prosecutor against a Plenary decision of the Superior Council of Magistrature (CSM), thereby upholding the CSM's determination that it was not required to submit a proposal to the President of Romania for his release from office via resignation. The dispute arose after the CSM refused to process the prosecutor's resignation, submitted via fax on February 17, 2017, on the grounds that he was suspended from his position starting February 28, 2017, pending the final resolution of a disciplinary action, which suspended the 30-day notice period applicable to resignations. The Court held that the suspension of the labor relationship under Article 81(6) and 278(2) of the Labor Code applies to magistrates as a common law provision when the special legislation (Law No. 303/2004) does not expressly prohibit it, and that the 30-day deadline under Article 65(5) of Law No. 303/2004 runs from the date of registration of the resignation request rather than the date of submission. Consequently, since the subject of the disciplinary measure had become final in a separate proceeding, the CSM correctly concluded that the resignation could not take effect during the suspension, and the CSM's prior administrative practice does not constitute a source of law.
Legislator headnote
AI generatedart. 65 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, art. 62 din Legea nr. 303/2004, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004; Effect of pre-trial suspension on the running of the 30-day resignation notice period for prosecutors: The dispute arose after the CSM refused to process the prosecutor's resignation, submitted via fax on February 17, 2017, on the grounds that he was suspended from his position starting February 28, 2017, pending the final resolution of a disciplinary action, which suspended the 30-day notice period applicable to resignations. The Court held that the suspension of the labor relationship under Article 81(6) and 278(2) of the Labor Code applies to magistrates as a common law provision when the special legislation (Law No. 303/2004) does not expressly prohibit it, and that the 30-day deadline under Article 65(5) of Law No. 303/2004 runs from the date of registration of the resignation request rather than the date of submission. Consequently, since the subject of the disciplinary measure had become final in a separate proceeding, the CSM correctly concluded that the resignation could not take effect during the suspension, and the CSM's prior administrative practice does not constitute a source of law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive as the legal basis for the court's authority to adjudicate the challenge against the decision of the Superior Council of Magistrature.
Full text
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Hotărârea supusă controlului judiciar
Prin Hotărârea nr. 258/21.03.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat faptul că nu se impune înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin demisie, a domnului A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, în prezent suspendat din funcţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Domnul procuror este suspendat din funcţie începând cu data de 28.02.2017; în raport de dispoziţiile art. 81 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 278 alin. (2) din acelaşi act normativ, de la data anterior nominalizată este suspendat şi termenul de 30 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 65 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termen de la care demisia să devina efectivă, motiv pentru care nu se impune înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin demisie.
1.2. Contestaţia formulată de A.
La data de 27.03.2017, împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 258/21.03.2017 a formulat contestaţie numitul A., care a solicitat anularea hotărârii, obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să propună Preşedintelui României eliberarea sa din funcţia de procuror, prin demisie, precum şi obligarea intimatului la plata sumei de 2.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.
În motivarea contestaţiei, partea a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea atacată:
* contrar celor statuate prin hotărâre, cererea de demisie din funcţia de procuror produce efecte de la data de 17.02.2017, dată la care aceasta a fost transmisă prin fax şi e-mail la Consiliul Superior al Magistraturii;
* măsura suspendării din funcţia de procuror a fost dispusă de către secţia pentru procurori din cadrul CSM cu încălcarea dreptului său la apărare; în raport de caracterul prejudicial al chestiunii demisiei, se impunea amânarea discutării propunerii de suspendare din funcţia de procuror formulată de Inspecţia Judiciară;
* în cauza de faţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 81 alin. (6) din Codul Muncii, întrucât Legea nr. 303/2004 - care constituie legea specială în raport cu normele cuprinse în Codul Muncii - nu reglementează instituţia preavizului, fiind prevăzut doar un termen de 30 de zile care curge în favoarea Consiliului Superior al Magistraturii; însă, termenul în discuţie poate fi mai mic de 30 de zile şi este condiţionat de existenţa unor situaţii reale, concrete, care reclamă prezenţa magistratului la locul de muncă, precum şi terminarea unor lucrări, motivarea, semnarea unor acte de procedură, termen care se impune a fi stabilit prin hotărâre motivată a Consiliului Superior al Magistraturii; termenul analizat nu a fost prevăzut de legiuitor pentru ca, după depunerea demisiei, magistratul să poată fi sancţionat disciplinar sau să se poată lua împotriva sa măsura suspendării din funcţie, în temeiul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, având în vedere faptul că, în afara cazurilor de suspendare de drept din funcţie - menţionate în art. 62 din Legea nr. 303/2004 - se prevede în lege un singur caz în care magistratul este suspendat din funcţie, şi anume, până la soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva hotărârii de eliberare din funcţie, motiv pentru care art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 nu este incident în speţă;
* hotărârea contestată încalcă dreptul la muncă şi libertate economică, ambele prevăzute şi garantate în Constituţie;
1.3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, şi menţinerea hotărârii atacate pentru motivele prezentate la filele 96-104 dosar.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.
1.4. Procedura derulată în faţa instanţei
În temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul a formulat cerere de suspendare a cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, având ca obiect recursul declarat de către contestator împotriva hotărârii secţiei pentru procurori în materie disciplinară, prin care a fost suspendat din funcţia de procuror în cadrul Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare declanşate împotriva acestuia.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise în care a precizat că nu se opune la suspendarea prezentei cauze.
La termenul de judecată din data de 13.10.2017, Înalta Curte, la cererea ambelor părţi, a dispus suspendarea judecării contestaţiei de faţă până la soluţionarea Dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în raport de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, la cererea contestatorului, la data de 24.10.2017.
2. Soluţia dată de Înalta Curte
După cum s-a precizat la pct. 1.2. al acestei decizii, contestatorul A. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, cu cererea de verificare a legalităţii Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 258/21.03.2017, prin care s-a stabilit faptul că nu se impune înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea sa din funcţia de procuror, prin demisie.
Analizând conţinutul hotărârii atacate şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate criticile de nelegalitate formulate de contestator pentru argumentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că se impune prezentarea situaţiei de fapt existente în speţă.
În ziua de vineri, 17.02.2017, după ora 20, contestatorul, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, a transmis prin fax şi poştă electronică cererea de eliberare din funcţia de procuror, prin demisie, începând cu data de 17.02.2017. Solicitarea a primit număr de înregistrare la Consiliul Superior al Magistraturii în data de 20.02.2017. Această cerere a fost analizată de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 28.02.2017, când s-a decis amânarea discutării sale şi elaborarea de către aparatul tehnic a unui punct de vedere în privinţa sa.
Prin încheierea din data de 28.02.2017, secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis solicitarea formulată de Inspecţia Judiciară şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările ulterioare, a dispus suspendarea din funcţia de procuror a contestatorului, începând cu data de 28.02.2017 şi până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare din lucrarea nr. x/2017.
În datele de 03.03.2017 şi 14.03.2017, contestatorul a solicitat repunerea cererii de demisie pe ordinea de zi a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin hotărârea contestată în prezenta cauză, aşa cum s-a arătat anterior, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis că nu se impune transmiterea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea contestatorului din funcţia de procuror, prin demisie, urmare a faptului că acesta este suspendat din funcţie la momentul emiterii sale.
* Înalta Curte consideră că este nefondată critica contestatorului referitoare la încălcarea dreptului său la apărare: aspectele ce ţin de procedura disciplinară derulată în faţa secţiei pentru procurori din cadrul CSM nu au legătură cu obiectul prezentei cauze; în concret, hotărârea secţiei pentru procurori din cadrul CSM reprezintă un act administrativ ce poate fi contestat în condiţiile reglementate de legislaţia în domeniu. De altfel, măsura luată a fost analizată în cadrul Dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.
* Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: "În cazul în care judecătorul sau procurorul cere eliberarea din funcţie prin demisie, Consiliul Superior al Magistraturii poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia să devină efectivă, dacă prezenţa judecătorului sau procurorului este necesară."
În raport de conţinutul dispoziţiei normative anterior citate, nu prezintă relevanţă data de 17.02.2017 - la care contestatorul a transmis cererea de eliberare din funcţia de procuror, prin demisie - sau data de 20.02.2017 - când aceasta a fost înregistrată -, deoarece Consiliul Superior al Magistraturii are posibilitatea legală de a stabili un termen de cel mult 30 de zile de la care demisia să devină efectivă, dacă apreciază că este necesară prezenţa procurorului. Cu alte cuvinte, cererea de demisie din funcţia de procuror nu poate produce efecte de la data de 17.02.2017, după cum se susţine de către contestator.
Pe această chestiune, prezintă importanţă şi dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Statut, potrivit cărora eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
* Înalta Curte reţine că este nefondată critica contestatorului referitoare la faptul că, în aplicarea prevederilor art. 65 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, Consiliul Superior al Magistraturii ar fi trebuit să emită o hotărâre motivată: termenul stipulat în cuprinsul acestei norme începe să curgă de drept, de la momentul înregistrării cererii de demisie, fără a se impune îndeplinirea vreunei alte condiţii.
* Înalta Curte nu poate primi susţinerea contestatorului în sensul că nu sunt aplicabile prevederile art. 81 alin. (6) din Codul Muncii, conform cărora "în situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător."
Pe acest aspect, instanţa are în vedere, în primul rând, dispoziţiile art. 278 alin. (2) din Codul Muncii în care se precizează faptul că "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."
Ca atare, aşa cum s-a arătat şi în cuprinsul hotărârii contestate, Codul Muncii constituie dreptul comun în materia raporturilor de muncă, prevederile sale fiind aplicabile inclusiv în cazul magistraţilor procurori, în condiţiile în care nu se stabileşte existenţa unei incompatibilităţi între acestea şi normele din legislaţia specială.
Altfel spus, în lipsa unor reglementări contrare exprese, în legislaţia specială aplicabilă magistraţilor, devine incidentă cauza de suspendare a termenului de preaviz aferent demisiei în toate cazurile în care, pe durata respectivului termen, raporturile sunt suspendate, indiferent de tipul suspendării.
Având în vedere împrejurarea că, la momentul soluţionării cererii de demisie, contestatorul era deja suspendat din funcţia de procuror, în mod corect Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu se mai impune analizarea cererii acestuia.
Înalta Curte apreciază faptul că nu poate fi ignorată împrejurarea că măsura suspendării din funcţia de procuror a contestatorului, dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, începând cu data de 28.02.2017 şi până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare din lucrarea nr. x/2017, a fost supusă controlului de legalitate al instanţei specializate, iar aceasta a rămas definitivă, prin soluţia pronunţată în Dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. De altfel, legătura dintre cele două cauze a fost avută în vedere chiar de către contestator, în condiţiile în care acesta a solicitat suspendarea cauzei de faţă, iar instanţa a dispus această măsură, în baza prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea Dosarului nr. x/2017
Prin urmare, în raport de cele anterior prezentate, se poate concluziona în sensul că a existat un impediment pentru a se lua în discuţie cererea contestatorului de demisie.
În fine, instanţa de contencios administrativ reţine că practica administrativă anterioară a Consiliul Superior al Magistraturii nominalizată în Punctul de vedere emis de Direcţia Legislaţie, Documentare şi Contencios din cadrul CSM nu constituie izvor de drept.
* Înalta Curte apreciază că nu este fondată ultima critică prezentată în cadrul memoriului de recurs potrivit cu care prin măsura adoptată în hotărârea contestată a fost încălcat dreptul la muncă al contestatorului.
Conform art. 62 alin. (4) din Statut, în perioada suspendării din funcţie, judecătorului sau procurorului nu mai sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art. 5 şi 8. Aceste dispoziţii sunt aplicabile contestatorului pe durata suspendării din funcţie.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 258 din 21.03.2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 258 din 21 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2018.