Securitate collaborator finding upheld; premises handover suffices under Article 2(b) last sentence.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se aprecieze asupra calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1580 din 04.06.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat faptul că pârâtul a fost colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b prima teză din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Recursurile declarate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs ambele părţi.

3.1. Prin memoriul de recurs depus la data de 21.09.2015, pârâtul A. a solicitat modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Partea a invocat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. şi a susţinut că este eronată concluzia primei instanţe în sensul că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii sale de lucrător al Securităţii, deoarece în spaţiul pe care l-a pus la dispoziţie nu s-au desfăşurat activităţi având ca scop strângerea de informaţii sau supravegherea unor persoane. De asemenea, partea a menţionat că a fost constrânsă să pună la dispoziţie spaţiul, fiind ameninţată cu pierderea locului de muncă.

Recurentul-pârât a opinat în sensul că instanţa fondului avea obligaţia de analiza întregul material probator prezentat de partea adversă şi de a observa faptul că nu se poate constata existenţa calităţii de colaborator al Securităţii numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii."

În acelaşi timp, recurentul-pârât a precizat că definiţia calităţii de colaborator al Securităţii are un caracter echivoc şi este contrară prevederilor art. 15 din Constituţie, deoarece produce efecte juridice, fiind vorba despre "condamnarea colaboratorului anterior intrării în vigoare a legii."

3.2. Prin memoriul de recurs înregistrat la data de 06.11.2015, pârâtul a solicitat casarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a celor cuprinse în art. 1 alin. (7) şi art. 2 lit. b prima teză din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece:

* nu au existat dosare care să fie completate cu informaţiile sale;

* informaţiile pe care le-a furnizat nu au produs consecinţe, întrucât nu au existat dosare de urmărire decât în cazul domnului B., însă informaţia pe care a dat-o cu privire la acesta nu a fost de natură să completeze dosarul, în condiţiile în care a negat interesul acestuia pentru situaţia expusă de Securitate;

3.3. Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs incident împotriva considerentelor hotărârii judecătoreşti prin care a solicitat casarea parţială a acesteia şi, în rejudecarea fondului, admiterea acţiunii şi reţinerea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii şi în sensul art. 2 lit. b teza a IV-a în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor normative anterior nominalizate, care instituie doar condiţia ca persoana verificată să pună voluntar la dispoziţia Securităţii un imobil pe care îl deţine.

Recurentul a menţionat că textul în discuţie nu condiţionează constatarea calităţii de colaborator al Securităţii de dovedirea împrejurării că persoana în discuţie a înlesnit culegerea de informaţii prin care să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În sprijinul interpretării juridice propuse, recurentul invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dezvoltată într-un număr semnificativ de cauze.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.11.2015, în care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului părţii adverse, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

4.2. La data de 03.12.2015, recurentul-reclamant a depus o nouă întâmpinare în care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii memoriului de recurs înregistrat la data de 06.11.2015, întrucât nu este vorba despre o "precizare a recursului" iniţial depus de parte. De asemenea, recurentul-reclamant a arătat faptul că acesta a fost depus peste termenul legal de 15 de la comunicarea sentinţei atacate.

4.3. Recurentul-pârât a formulat întâmpinare la recursul părţii adverse, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, pentru motivele arătate la dosar.

4.4. Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul-pârât, opinând în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiată.

5. Procedura derulată în recurs

În Raportul întocmit în cauză, s-au consemnat următoarele aspecte:

- recurentul-pârât a depus un exemplar semnat al recursului înregistrat la data de 22.09.2015, motiv pentru care nu sunt incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. e din C. proc. civ.

- cererea de precizare a recursului nu respectă dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât a fost formulată peste termenul de 15 zile în care partea avea posibilitatea să o depună.

Raportul redactat în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 11.05.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.10.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriile de recurs formulate de părţi îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursurile, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului acestora, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, pentru data de 09.02.2018.

Prin notele scrise depuse în şedinţa publică din data de 09.02.2018, recurentul-pârât a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b, art. 7, art. 8-12 din O.U.G. nr. 24/2008, cu motivarea că acestea încalcă prevederile art. 15 din Constituţie, şi a solicitat, în consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale.

Înalta Curte a respins proba cu înscrisuri noi solicitată de recurentul-pârât, pentru argumentele prezentate în încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 09.02.2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

În cadrul memoriului de recurs depus la data de 21.09.2015, recurentul-pârât a menţionat faptul că definiţia calităţii de colaborator al Securităţii are un caracter echivoc şi este contrară prevederilor art. 15 din Constituţie, deoarece produce efecte juridice, fiind vorba despre "condamnarea colaboratorului anterior intrării în vigoare a legii."

Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, observând faptul că partea nu a formulat în mod explicit o excepţie de neconstituţionalitate.

Prin notele scrise depuse în şedinţa publică din data de 09.02.2018, recurentul-pârât a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7, art. 8-12 din O.U.G. nr. 24/2008, cu motivarea că acestea încalcă prevederile art. 15 din Constituţie, şi a solicitat, în consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale.

Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a instanţei constituţionale, întrucât nu este îndeplinită cerinţa impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte existenţa legăturii dintre excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi soluţionarea cauzei.

6.2. Referitor la memoriului de recurs depus la data de 21.09.2015

Instanţa de control judiciar constată că singura critică de nelegalitate formulată de recurentul-pârât vizează constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 prima teză din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. În concret, partea susţine că instanţa fondului avea obligaţia de analiza întregul material probator prezentat de partea adversă şi de a observa faptul că nu poate fi constatată calitatea de colaborator al Securităţii numai pe baza "relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securităţii."

În urma analizării înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a verificat în detaliu conţinutul acestora şi s-a pronunţat în mod argumentat cu privire la relevanţa lor din perspectiva condiţiilor cumulative impuse de art. 2 prima teză din O.U.G. nr. 24/2008.

În concret, după cum a arătat şi prima instanţă, în baza Angajamentului dat, recurentul-pârât a furnizat Securităţii informaţii sub forma notei semnată "C." şi datată 12.07.1998 prin care a denunţat atitudini ce pot fi considerate în mod rezonabil a fi potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv apte a genera îngrădirea, după caz, fie a dreptului la liberă circulaţie, fie a dreptului la viaţă privată, aparţinând persoanelor vizate în cuprinsul acesteia. Activitatea desfăşurată de recurentul-pârât a condus la supravegherea îndeaproape a persoanelor despre care dăduse informaţii, aşa cum rezultă din rezoluţia redactată de ofiţerul de Securitate existentă pe înscrisul aflat la dosar fond.

După cum în mod justificat a evidenţiat şi judecătorul fondului, aspectul invocat de recurentul-pârât referitor la faptul că a fost constrâns să desfăşoare activitatea de colaborator al Securităţii nu prezintă nicio relevanţă juridică, întrucât nu este de natură să înlăture incidenţa art. 2 prima teză din O.U.G. nr. 24/2008, în condiţiile în care nu se regăseşte printre cazurile limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol de lege.

În consecinţă, apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6.3. Referitor la memoriului de recurs depus la data de 06.11.2015

Înalta Curte constată că acesta a fost depus peste termenul de 15 zile de la comunicarea sentinţei (respectiv, 04.09.2015), prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, motiv pentru care urmează a fi respins ca tardiv formulat.

6.4. Referitor la recursul incident

Recurentul-reclamant a precizat faptul că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, care instituie doar condiţia ca persoana verificată să pună voluntar la dispoziţia Securităţii un imobil pe care îl deţine.

Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispoziţiei normative anterior enunţate, "colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau altui spaţiu pe care îl deţine."

Din interpretarea acestei norme, rezultă în mod indubitabil faptul că, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, este necesar ca înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţine în mod voluntar. (sn).

Aşadar, contrar concluziei exprimate de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că legiuitorul nu a mai considerat necesară întrunirea altor condiţii pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii în afara celei nominalizate în textul legal mai sus citat.

Cu alte cuvinte, din formularea articolului aflat în discuţie rezultă explicit faptul că legiuitorul a tratat două situaţii diferite, cu referire la două categorii distincte de colaboratori ai Securităţii, adică, pe de o parte, colaboratorul care oferea informaţii, iar pe de altă parte, colaboratorul care punea un imobil la dispoziţia Securităţii.

Or, din probatoriul administrat în cauză, rezultă faptul că recurentul-pârât a fost de acord să sprijine organele de Securitate prin punerea voluntară la dispoziţia acestora a unui spaţiu, activitate pe care partea, de altfel, a şi recunoscut-o în cadrul memoriului de recurs.

În fine, instanţa de control judiciar evidenţiază faptul că această interpretare juridică se regăseşte în jurisprudenţa consolidată a Înaltei Curţi (eg: decizia nr. 5922/18.12.2009 pronunţată în dosarul nr. x/2009; decizia nr. 3232/03.06.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2009; decizia nr. 3539/13.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat, va admite recursul incident declarat de reclamant, va casa sentinţa atacată şi, în urma rejudecării cauzei, va admite acţiunea reclamantului şi va constata că pârâtul a fost colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b prima şi ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1580 din 4 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată că pârâtul A. a fost colaborator al Securităţii, în sensul art. 2 lit. b prima şi ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2018.