Tax assessment suspension denied for lack of imminent harm and absence of visible illegality

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauze

Cererea de chemare în judecată

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SĂLAJ şi DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ o cerere de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. x/04.12.2015, emisă de AJFP Sălaj şi comunicată la data de 21.12.2015, privind obligaţii fiscale suplimentare de plată constând în impozit pe profit în cuantum 960.962 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 482.068 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 139.143 RON, precum şi TVA în cuantum de 1.500.234 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 868.567 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 224.741 RON precum şi a Deciziei de impunere nr. x/05.01.2016 privind obligaţii fiscale de plata constând în impozit pe profit în cuantum de 215.891 RON şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA în cuantum de 390.160 RON, prin care a solicitat admiterea cererii şi dispunerea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/04.12.2015, cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 960.962 RON precum şi majorările şi penalităţile de întârziere aferente şi cu privire la obligaţiile suplimentare de plata TVA în cuantum de 1.500.234 RON precum şi a majorărilor şi a penalităţilor de întârziere aferente, până la pronunţarea instanţei de fond; admiterea cererii şi dispunerea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/05.01.2016 privind obligaţii de plată suplimentare constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 215.891 RON precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în cuantum de 390.160 RON, până la pronunţarea instanţei de fond.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 122 din 18 aprilie 2016, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SĂLAJ şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile reglementate de art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004. Se susţine că punerea în executare a actelor administrative atacate ar conduce la producerea unui prejudiciu material, viitor şi previzibil în cuantum de 3.000.000 RON.

Referitor la condiţia cazului bine justificat, în opinia recurentei, netemeinicia constatărilor reţinute de organele de inspecţie fiscală precum şi stabilirea acestor obligaţii fiscale de plată suplimentare au avut la bază simple prezumţii privitoare la fictivitatea operaţiunilor pentru care a fost anulat dreptul de deducere TVA şi în urma cărora s-a constatat neductibilitatea cheltuielilor efectuate în scopul desfăşurării activităţii societăţii.

Apărarea intimatei

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală şi temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 decembrie 2017.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. x/04.12.2015, emisă de AJFP Sălaj şi comunicată la data de 21.12.2015, privind obligaţii fiscale suplimentare de plată constând în impozit pe profit în cuantum 960.962 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 482.068 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 139.143 RON, precum şi TVA în cuantum de 1.500.234 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 868.567 RON şi penalităţi de întârziere în cuantum de 224.741 RON precum şi a Deciziei de impunere nr. x/05.01.2016 privind obligaţii fiscale de plata constând în impozit pe profit în cuantum de 215.891 RON şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA în cuantum de 390.160 RON, prin care a solicitat admiterea cererii şi dispunerea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/04.12.2015, cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 960.962 RON precum şi majorările şi penalităţile de întârziere aferente şi cu privire la obligaţiile suplimentare de plata TVA în cuantum de 1.500.234 RON precum şi a majorărilor şi a penalităţilor de întârziere aferente, până la pronunţarea instanţei de fond; admiterea cererii şi dispunerea suspendării executării Deciziei de impunere nr. x/05.01.2016 privind obligaţii de plată suplimentare constând în dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 215.891 RON precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în cuantum de 390.160 RON, până la pronunţarea instanţei de fond.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, având în vedere conţinutul prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare), etc.

Contrar celor afirmate de recurentă, se constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut faptul că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, iar prin "pipăirea" fondului a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2014.

Totodată, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, se reţine că recurenta-reclamantă nu a justificat nici un prejudiciu material pe care l-ar suferi prin executarea actelor administrativ fiscale, în sensul în care această sintagmă este definită de lege. Recurenta susţine sub acest aspect faptul că la data de 22.01.2016 a fost emis de către intimată titlul executoriu nr. II în dosarul execuţional nr. x pentru suma de 3.067.247 RON, titlu emis în baza actelor atacate. Recurenta susţine că executarea acestui titlu ar face să intre în scurt timp în incapacitate de plată, cu consecinţe negative asupra celor aproximativ 40 de angajaţi ai săi, în condiţiile în care până în prezent, a acţionat că un bun contribuabil, îndeplinindu-şi obligaţiile fiscale declarative şi de plată şi nu a avut nici o tangenţă cu legea penală, având o activitate economică şi un rezultat în creştere.

În litigiul de faţă, nu s-a demonstrat de către recurentă în nici un fel vreuna dintre susţinerile sale subsumate pretenţiei de pagubă iminentă, respectiv influenţa sumei pretinse în ansamblul activităţii sale, disponibilul în casă şi cont existent în societate etc.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 122 din 18 aprilie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2018.