Motion to complete decision dismissed where lack of jurisdiction ruling bars appellate review under art. 132(3) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant's motion to complete the operative part of the final judicial decision, thereby leaving the prior dismissal of the appeal intact and upholding the lower court's declination of jurisdiction. The dispute originated from a request to compel the issuance of civil status data, a death certificate, and burial location information for the applicant's grandmother, which the Court of Appeals had referred to the Bucharest Tribunal based on an exception of material incompetence raised ex officio; the applicant subsequently sought a clarification from the Supreme Court regarding whether the presence of municipal acts in the file would shift competence to civil or penal courts. Relying on Article 444(1) of the Code of Civil Procedure, the court held that the conditions for completing the judgment were not met because the appellate court had already ruled on the specific request for review, and pursuant to Article 132(3) of the Code of Civil Procedure, a decision declaring an instance incompetent is not subject to any appeal, rendering the applicant's request to challenge the jurisdictional transfer legally unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 132 alin. (3) C. proc. civ; Motion to complete decision dismissed where lack of jurisdiction ruling bars appellate review under art. 132(3) CPC: Examinând actele şi lucrările dosarului, având in vedere şi dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele în continuare arătate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. - ŞEF SERVICIU - SERVICIUL ARHIVE NAŢIONALE ISTORICE CENTRALE, PRIMĂRIA ORBEASCA şi C. - ŞEF BIROU - BIROUL JUDEŢEAN TELEORMAN ARHIVELE NAŢIONALE - ALEXANDRIA, a solicitat obligarea la indicarea şi eliberarea datelor de stare civilă ale bunicii sale, certificatul de deces şi cimitirul unde a fost înhumată.
Prin sentinţa nr. 2107 din 06.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă material invocată din oficiu şi a declinate competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A..
Decizia instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 3250 din 26 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 2107 din 6 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2017, recurentul-reclamant A. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 3250 din data de 26 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în sensul "lămuririi dacă prin existenţa la dosar a actelor emise de Primăria Orbeasca, competenţa revine instanţelor civile sau penale relativ la declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti."
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, având in vedere şi dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. cărora "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Instanţa constată că textul de lege enunţat are în vedere ipoteza în care judecătorul a omis să soluţioneze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecăţii şi limitele învestirii instanţei pe care instanţa este ţinută să le respecte întocmai, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.
Or, în cauză, instanţa, Înalta Curte s-a pronunţat asupra cererii de recurs cu care a fost învestită, astfel cum aceasta a fost formulată de recurentul A..
Înalta Curte, în mod corect a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente.
Prin urmare, Înalta Curte a apreciat că, obiectul recursului formându-l o hotărâre prin care instanţa, învestită cu soluţionarea unei cereri de obligare la indicarea şi eliberarea datelor de stare civilă ale bunicii recurentului-reclamant, certificatul de deces şi cimitirul unde a fost înhumată, s-a declarat necompetentă, recurentul nu are deschisă nicio cale de atac împotriva acesteia.
În concluzie, în speţă, nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3250 din data de 26 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de A. de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3250 din 26 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2018.