Inadmissibility of appeal against final order on judicial stamp tax reexamination

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, petentul reclamant A. a solicitat anularea a două acte administrative şi obligarea pârâţilor la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 100000 euro.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.03.2017 petentul A. a precizat că prin adresa din data de 28.02.2017, emisă în dosarul nr. x/2017 al acestei instanţe, i s-a comunicat, printre altele, obligaţia de a achita taxa de timbru în cuantum de 50 RON şi că are posibilitatea de a formula în condiţiile legii, cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea pronunţată în data de 16 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele.

Conform art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: în materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui altui înscris - 50 RON;

b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 RON".

Astfel, solicitarea din adresa de regularizare a cererii de chemare în judecată, în sensul ca reclamantul să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, are fundament în prevederile legale expuse mai sus.

A mai reţinut instanţa că, după cum s-a arătat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, faptul că legea fundamentală consacră accesul liber la justiţie nu echivalează cu stabilirea unui acces gratuit la serviciul public de justiţie, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională să impună taxe judiciare de timbru.

Recursul formulat în cauză

Împotriva încheierii pronunţată în data de 16 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal criticând soluţia pronunţată de către instanţa de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

(2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă".

Înalta Curte reţine şi că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea procesual civilă nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte constată că încheierea din 16 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, este o hotărâre definitivă, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În concluzie, văzând dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, aceasta nefăcând parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 16 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2018.