Compensation for unharvested wood in Natura 2000 zones upheld as existing state aid under EU Accession Treaty

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta OBŞTEA A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL MEDIULUI APELOR ŞI PĂDURILOR, pentru obligarea la acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care reclamanta, ca proprietar nu le-am putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru anul 2008, în sumă de 220.071,26 RON pentru suprafaţa totală de 935,40 ha situate în zona de conservare totală -tipul funcţional T1 şi T2 şi obligarea la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal de 220.071,26 RON, începând cel puţin cu data de 189.11.2014, dată la care a devenit exigibilă.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 417 din 15 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acţiunea privind pe reclamanta Obştea A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi a obligat pârâtul către reclamanta la plata sumei de 220 071,26 RON reprezentând compensaţii pentru terenul în suprafaţă de 935,4 ha aferente anului 2008, precum şi dobânda legală aferentă debitului începând cu data introducerii cererii 26.06.2015, până la achitarea integrală a debitului precum şi la plata către reclamantă a sumei de 5250 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (fost Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice), întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În argumentarea criticilor asupra hotărârii instanţei de fond, recurentul-pârât consideră că s-au încălcat normele de drept material incidente în cauză.

Recurentul-pârât arată că prima instanţă se rezumă în considerente să stabilească că prin simpla publicare a Deciziei Comisiei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene i se cuvin reclamantului banii solicitaţi cu titlu de compensaţii, în temeiul prevederilor Codului silvic.

La rubrica "Durată şi buget" din cuprinsul deciziei se indică "schema ce va expira la 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României".

Schema însă nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României şi nu ne mai aflăm înăuntrul termenului care a expirat la data de 31 decembrie 2013.

Nici cu privire la justificarea pretenţiilor reclamantei, instanţa de fond nu a analizat dacă aceasta a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de H.G. nr. 861/2009, susţine recurentul-pârât.

Acordarea compensaţiilor este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 6 Anexa 1 din H.G. nr. 861/2009, or, în afara unor documente apreciate de reclamantă ca fiind relevante, nu se regăsesc documente care să ateste dreptul de proprietate sau copie de pe contractul de administrare care să ateste dreptul părţii de a solicita compensaţiile.

Atribuţiile structurilor teritoriale nu pot fi ignorate, deoarece etapele ce trebuiau să fie parcurse de reclamantă au un rol determinant.

Aprecierea instanţei de fond, ca fiind inutilă parcurgerea acestor etape, este lipsită de susţinere juridică şi permite părţii să calculeze cuantumul compensaţiei.

De asemenea, se consideră greşită susţinerea primei instanţe care nu consideră relevantă imposibilitatea pârâţilor de a contesta cuantumul compensaţiilor în condiţiile în care aceştia nu au competenţa şi cunoştinţele necesare să se pronunţe, atribuţia fiind în sarcina structurii teritoriale.

Reclamanta ar fi trebuit să transmită documentaţia la autoritatea teritorială şi abia în cazul în care, după avizare, s-ar fi refuzat plata, putea să fie formulată acţiunea în justiţie sau, în situaţia în care inspectoratul teritorial ar fi refuzat avizarea documentaţiei, să o cheme în judecată pentru a fi obligată la emiterea avizului dacă refuzul de acordare era nejustificat.

Cu privire la dobânda legală, recurentul-pârât consideră că nu s-a produs niciun prejudiciu şi, în consecinţă nu este datorată.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14 decembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Intimata-reclamanta este proprietara unei suprafeţe de 935,4 ha teren forestier cuprins în aria protejată a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 în zona/tipul funcţional T 1 şi T2, aspecte necontestate în cauză de către pârâţi şi atestate de înscrisurile de la dosar.

În considerarea calităţii sale de proprietar, intimata-reclamantă s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic Vâlcea solicitând avizarea la plată a contravalorii produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar pentru suprafaţa de pădure de 935,4 ha, situată în aria protejată a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 în zona/tipul funcţional T 1 şi T2.

Urmare a acestor cereri, prin adresa nr. x, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Cinegetic Vâlcea i-a comunicat intimatei-reclamante că deconturile justificative au fost respinse de la avizare de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova. Astfel, prin Raportul de Inspecţie Economico Financiară nr. x s-a menţionat că nu au fost publicate Normele Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat.

În anul 2008 era în vigoare O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, care, la art. 29 alin. (1) lit. g), a) prevăzut sprijinirea proprietarilor de păduri cu funcţii speciale de protecţie, persoane fizice, prin acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea bunurilor pe care nu le recoltează datorită restricţiilor impuse prin amenajamentele silvice în pădurile cu funcţii speciale de protecţie.

Prin H.G. nr. 1071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora.

Cererea pentru acordarea compensaţiilor putea să fie depusă începând cu anul 2008, în termenul de prescripţie de 5 (cinci) ani prevăzut de Codul de procedură fiscală, deoarece compensaţiile sunt în realitate ajutoare de stat şi urmează regulile din dreptul public şi nu din dreptul privat.

În Monitorul Oficial al României nr. 238/27.03.2008 a fost publicată Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, care a abrogat O.G. nr. 96/1998 şi a prevăzut la art. 97 alin. (1) lit. b) "acordarea unor compensaţii reprezentând c/valoarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă".

Art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 861/2009 privind Normele metodologice de aplicare a Codului silvic a prevăzut însă că formele de sprijin indicate la art. 97 alin. (1) lit. a) şi lit. b) pentru persoane juridice şi art. 97 alin. (1) lit. c) se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene pentru ajutoarele de stat.

Potrivit art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, Guvernul este abilitat să acorde forme de ajutor de stat permise în domeniul activităţii de dezvoltare rurală - plăţi Natura 2000.

În baza acestor acte normative şi administrative, recurentul-pârât a refuzat acordarea oricăror compensaţii până când se va emite decizia Comisiei Europene de avizare a plăţilor compensaţiilor/ajutoare de stat, începând cu anul 2007.

Decizia Comisiei Europene - C(2012) 5166 final, a fost publicată în JOUE din data de 19.07.2012.

Acţiunea intimatei-reclamante a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova, în data de 26.06.2015.

Avându-se în vedere că autoritatea competentă a invocat faptul că plata ajutorului de stat nu se poate realiza până la momentul publicării deciziei Comisiei în JOUE, intimata-reclamantă, de bună-credinţă, a aşteptat emiterea şi publicarea deciziei.

Cu privire la criticile aduse soluţionării fondului pricinii, prealabil se va reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, prin Decizia nr. 36/2015, că numai pentru compensaţiile cerute pentru anii 2010-2013 şi ulterior, este necesar avizul favorabil al Comisiei Europene, precum şi adoptarea normelor metodologice în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

Pentru perioada 2007-2009, normele aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente", conform prevederilor Anexei V pct. 2 - "Agricultură" lit. b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Prin motivele de casare, recurentul-pârât a invocat inexistenţa normelor metodologice emise de Guvernul României, precum şi neparcurgerea etapelor de acordare a compensaţiilor prevăzute în H.G. nr. 861/2009.

Motivul ce priveşte lipsa normelor metodologice este nefondat în raport de cele arătate mai sus, iar, din actele depuse la dosar, rezultă că etapa prealabilă a fost parcursă de către reclamant.

Astfel, intimata-reclamantă s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea cerând avizarea la plată a sumei de 220.071,26 RON, a depus întreaga documentaţie şi decontul justificativ, cererea sa fiind respinsă de la avizare pe considerentul inexistenţei hotărârii de Guvern care să aprobe normele metodologice pentru acordarea compensaţiilor.

Criticile sub acest aspect apar ca fiind nefondate, deoarece cum deja s-a arătat, pentru anul 2008, exista H.G. nr. 861/2009, nefiind necesară adoptarea vreunui alt act administrativ.

Este nefondată şi susţinerea recurentului-pârât în sensul că autoritatea teritorială nu a calculat ea însăşi suma datorată, înscrisurile de la dosarul de fond demonstrând contrariul.

Constatându-se datorată compensaţia pentru anul 2008, reiese că şi accesoriile sunt datorate, respectiv dobânda legală, cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 417 din 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2018.