Suspension of administrative act: eligibility of medium-sized enterprises for non-reimbursable EU funds and proof of imminent damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul actiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x reclamanta S.C. F. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2837 din 3 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate.

S-a dispus suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015 până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, s-a susţinut de către recurentul - pârât că, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ţ din Legea nr. 554/2004 şi de împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, în speţă, nu este vorba despre situaţia de se fi creat o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar analizarea motivării cererii de suspendare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Referitor la condiţia privind prevenirea unei pagube iminente, s-a considerat că prima instanţă nu a indicat, în concret, care sunt dovezile pe care se întemeiază reţinerea cu privire la caracterul prejudiciator al unei eventuale executări silite.

S-a mai invocat de către recurent caracterul de excepţie al suspendării actelor administrative, invocându-se Decizia nr. 3486 din 21 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare la recurs.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 septembrie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 2837 din 3 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte a luat act de schimbarea denumirii recurentului - pârât în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, conform prevederilor O.U.G. nr. 1/2017.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În fapt, reclamanta S.C. F. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere, prin care a solicitat suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015 emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate.

Prin procesul-verbal atacat s-a reţinut că societatea ar intra în categoria întreprinderilor mijlocii întrucât, prin luarea în calcul a numărului mediu de angajaţi şi prin raportare la toate societăţile legate depăşeşte numărul de angajaţi specific unei întreprinderi mici. În aceste condiţii s-a apreciat că nu întrunea condiţiile pentru acordarea asistenţei financiare nerambursabile.

In drept, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cu privire la prima condiţie legală - existenţa unui caz bine justificat - constată Înalta Curte, că in cauză nu a fost probată existenţa unei "îndoieli serioase în privinţa legalităţii actului administrativ".

Astfel, autoritatea de control a reţinut că S.C. F. S.R.L. avea calitatea de întreprindere mijlocie, întrucât avea un număr total de 52 de salariaţi, constatându-se caracterul de întreprindere legată cu S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. şi Servicii S.R.L.

Din perspectiva întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 44din Legea nr. 346/2004, forma în vigoare la momentul verificării şi emiterii actelor, care defineşte noţiunea de întreprinderi legate, Înalta Curte constată că această analiză depăşeşte cadrul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Nu pot fi subsumate condiţiei cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act administrativ, a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea raţionament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care priveşte examinarea legalităţii.

De altfel, reclamanta nu critică situaţia de fapt reţinută de organul de control, respectiv că două persoane fizice sunt acţionari la cele 5 firme, având în perioada verificată un număr de 52 de angajaţi, ci modalitatea de interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 346/2004 cu referire la distincţia dintre întreprinderi legate şi întreprinderi partenere.

Constată instanţa de control judiciar, în dezacord cu instanţa fondului că actul administrativ a cărui suspendare se solicită conţine motivele pe care se întemeiază soluţia adoptată.

Şi susţinerea privind necompetenţa pârâtei de a efectua verificări, urmează a fi înlăturată, întrucât potrivit prevederilor art. 5 din O.G. nr. 66/2011, "autorităţile cu competente in gestionarea fondurilor europene au obligaţia (...) b) luării tuturor masurilor necesare prevenirii neregulilor şi fraudelor, inclusiv prin activităţi ce constau in informarea corecta şi la timp a beneficiarilor asupra riscului producerii de nereguli şi fraude, in special in ceea ce priveşte indiciile de frauda".

Or, verificarea împrejurării dacă la data semnării contractului de finanţare reclamanta se încadra în categoria întreprinderilor mici pentru a beneficia de o asistenţă financiară nerambursabilă în procent de 60% din totalul costurilor eligibile, intră în competenţa autorităţii de control.

În ceea ce priveşte condiţia "pagubei iminente" din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş din lege rezultă că noţiunea are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, se reţine că intimata-reclamantă nu a justificat nici un prejudiciu material pe care l-ar suferi prin executarea actelor administrativ fiscale, în sensul în care această sintagmă este definită de lege.

În litigiul de faţă, nu s-a demonstrat de către recurentă în nici un fel vreuna dintre susţinerile sale subsumate pretenţiei de pagubă iminentă, respectiv influenţa sumei pretinse în ansamblul activităţii sale.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ. care prevăd că "dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii şi va dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 1000 de RON consemnată prin recipisa nr. x la E. - Unitatea SM Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 2837 din 3 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată in sensul respingerii acţiunii.

Dispune restituirea cauţiunii in cuantum de 1000 de RON consemnată prin recipisa nr. x la E. - Unitatea SM Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2017.