Seniority Calculation for Magistrate Wages: Exclusion of Pre-Appointment Legal Practice from "Service in Function"

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul actiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 4593/2/11.07.2014, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert a investit instanta de contencios administrativ cu o actiune având ca obiect să se constate situaţie discriminatorie între magistraţii care au dobandit aceasta calitate conform art. 33 din Legea nr. 303/2004 şi cei care au dobandit aceasta calitate in baza art. 13 coroborat cu art. 16 din Legea nr. 303/2014 în ceea ce priveste drepturile salariale, sa se anuleze O nr. x/2014 şi O nr. x/2014 ale Procurorului General a PICCJ, emiterea unui nou ordin prin care reclamanta sa fie cuprinsa în clasa corespunzătoare de vechime în functie/magistratură de 11 ani în loc de 5-10 ani, cu consecinta obligarii paratilor la plata diferentelor salariale aferente (indemnizatie de incadrare lunara, sporuri), inclusiv pentru viitor.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3122 din 17 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu paratii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins, în rest, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea în totalitate a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii introductive astfel cum a fost formulată şi motivată.

S-a susţinut de către recurentă că se impune menţinerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în cadrul procesual, din considerente de opozabilitate, apreciind că aceste unităţi de parchet sunt menite a pune în executare ordinele emise de conducătorii de parchet ierarhic superioare.

S-a mai considerat că se impune luarea în considerare a aspectelor invocate prin acţiune, în sensul că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în opinia sa, unul dintre criteriile determinante pentru calcularea indemnizaţiei de magistrat fiind vechimea în magistratură, nu doar vechimea în funcţie.

S-a invocat de către recurentă discriminarea între absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii şi magistraţii numiţi în mod direct pe post, apreciind că se impune a fi înlăturată încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului muncii generată de faptul că situaţiile comparate cad sub incidenţa unor texte legale diferite, deşi natura muncii prestate este identică.

De asemenea, s-a considerat că necontestarea Ordinului nr. 1255/2012 nu poate constitui un argument pentru respingerea acţiunii sale, omisiunea formulării unei cereri menite a invalida un act juridic lipsit de fundament neputând justifica perpetuarea nelegalităţii săvârşite printr-un act juridic similar emis ulterior.

În fine, s-a invocat de către recurenta - reclamantă Decizia nr. 46/2008 a Curţii Constituţionale, cu privire la care a apreciat că are incidenţă în speţă şi s-a mai susţinut că instanţa de fond a respins fără fundament cererea de conexare formulată în cauză.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 483 şi urm. din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimaţii - pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, apreciind, în esenţă, că, în mod corect, prima instanţă a respins acţiunea în contradictoriu cu aceste instituţii ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a respins în rest cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul - pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În contextul prezentării situaţiei de fapt şi a succesiunii în timp a actelor normative privind salarizarea, intimatul - pârât a apreciat, în esenţă, că nu se poate reţine o încălcare a principiului nediscriminării în condiţiile în care persoanele la care se raportează reclamanta nu se află în situaţii analoge şi comparabile cu aceasta, în opinia sa, Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1191 din 29 mai 2014 fiind un act administrativ cu caracter individual, legal şi temeinic, emis în aplicarea Legii nr. 284/2010 şi a O.U.G. nr. 103/2013.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 septembrie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 3122 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările depuse de către intimaţi la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta reclamantă nu face altceva decât să reia, în mare parte, criticile de nelegalitate expuse în acţiunea introductivă de instanţă.

Reţine Înalta Curte că, strict formal, motivele invocate de recurenta - reclamantă se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin prisma căruia urmează a fi analizat recursul.

În fapt, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert a investit instanta de contencios administrativ cu o actiune având ca obiect anularea Ordinelor nr. 1198/2014 nr. 1344/2014 ale Procurorului General al PICCJ şi emiterea unui nou ordin prin care reclamanta sa fie cuprinsa în clasa corespunzatoare de vechime în functie/magistratură de 11 ani în loc de 5-10 ani, cu consecinta obligarii paratilor la plata diferentelor salariale aferente (indemnizaţie de incadrare lunara, sporuri), inclusiv pentru viitor.

În esenţă, se solicită stabilirea vechimii în funcţie şi a drepturilor salariale, raportat la întreaga perioadă cuprinsă între 1 iulie 2002 până în prezent, inclusiv perioada 1 iulie 2002 - 16 iunie 2009 în care a deţinut calitatea de avocat în cadrul Baroului Bihor.

Faţă de modul în care reclamanta a înţeles să-şi susţină pretenţiile, în faţa instanţei de contencios administrativ şi nu a celei de litigii de muncă, acţiunea reprezintă o contestaţie împotriva ordinului de stabilire a drepturilor salariale emis de Procurorul General al PICCJ, astfel că soluţia dată de prima instanţă în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor Parchetul de pe langă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe langă Tribunalul Bihor este corectă.

În materia contenciosului administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, calitatea de pârât având-o emitentul actului.

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, este de observat că dispoziţiile Anexei IV, Capitolul I din Legea nr. 284/2010 în stabilirea coeficienţilor de ierarhizare în Nota 1 se prevedere expres că Prin vechime în funcţie, în sensul prezentei anexe, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent

În raport cu aceste dispoziţii este evident că nu se stabiliteşte coeficientul pentru întreaga vechime în funcţiile juridice enumerate în art. 86 din Legea nr. 303/2004, considerate ca vechime în magistratură şi pentru care se acordă sporul de vechime în muncă, ci exclusiv pentru vechimea efectivă numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Perioada în care recurenta-reclamantă a îndeplinit funcţia de avocat constituie vechime în magistratură şi poate fi valorificată, potrivit actualei reglementări, doar la acordarea pensiei de serviciu, iar nu la acordarea drepturilor salariale pentru vechimea în funcţie şi la stabilirea clasei de salarizare în raport cu vechimea în funcţie.

De altfel, aceasta interpretare reprezintă o abordare constată a jurisprudenţei secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (deciziile 2289/2014 şi 2179/2015).

În ceea ce priveşte discriminarea reclamantă, se constată că textele mai sus arătate se aplică în egală măsură şi absolvenţilor INM, nefiind vorba despre recunoaşterea vechimii anterioare din alte funcţii juridice, cum ar fi cea de avocat.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 3122 din 17 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2017.