Inapplicability of administrative litigation law and civil procedure cost rules to internal disciplinary proceedings of professional bodies

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015 la data de 23.06.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Psihologilor din România, solicitând instanţei anularea Deciziei nr. y din 31.10.2014; nr. x din 31.10.2014, emisă de pârâtă, comunicată reclamantei în data de 13.11.2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 252 din 12 octombrie 2015 Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din Romania.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respective încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 8 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004 precum şi a prevederilor art. 453-454 din C. proc. civ.

Recurenta indică în cuprinsul cererii de recurs prevederile art. 453 din C. proc. civ. ca fiind presupusele norme de drept în baza cărora instanţa ar fi trebuit să oblige Colegiul Psihologilor din România la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 decembrie 2017.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prin Decizia nr. y/31.10.2014 nr. X/31.10.2014 Comisia de Deontologie şi Disciplină din cadrul Colegiului Psihologilor din România a hotărât ca, în baza art. 54 alin. (1) lit. b din Legea nr. 213/2004 să aplice recurentei sancţiunea "Avertisment", recomandând acesteia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii deciziei să facă dovada respectării Hotărârii nr. 3/2013 privind securitatea documentelor profesionale către terţi.

Prin Hotărârea nr. 11/29.01.2015 a fost admisă contestaţia nr. x/24.11.2014, contestaţia nr. 1014c/263/24.11.2014 şi contestaţia nr. x/24.11.2014 formulate de recurentă împotriva deciziei Comisiei de Deontologie şi Disciplină nr. x/31.10.2014, nr. y/31.10.2014 şi nr. z/31.10.2014.

La articolul 2 din această hotărâre s-a precizat că se anulează cele trei decizii emise de Comisia de Deontologie şi Disciplină, iar la alin. (3), s-a menţionat că se aprobă înaintarea dosarelor către Comisia de deontologie şi disciplină, în vederea refacerii procedurii disciplinare.

Faţă de cele anterior menţionate, corect s-a constatat că demersul judiciar al recurentei nu mai subzistă,

Prevederile art. 8 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004 reprezintă un cadru general de reglementare a raporturilor dintre persoane vătămată într-un drept sau interes legitim, printru-un act administrativ şi autoritatea publică care a emis actul în regim de putere publică. Or, raportul dintre recurentă şi Colegiul Psihologilor din România este reglementat de prevederile Legii nr. 213/2004, de Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 788/2005 şi a celorlalte acte normative ce reglementează profesia de psiholog cu drept de liberă practică.

Astfel, prevederile invocate de recurentă sunt inaplicabile în prezentul raport juridic dedus judecăţii, având în vedere faptul că acesta este reglementat de o procedură specială, prevăzută de art. 13-14 din Codul de procedură disciplinară, Anexa nr. 2 la Hotărârea Colegiului Psihologilor din România nr. 4CN/2013 pentru aprobarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi a Codului de procedură disciplinară coroborate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 213/2004 şi prevederile art. 17 din Hotărârea Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2013 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare internă a Colegiului Psihologilor din România.

Cu privire la presupusa încălcare sau aplicare greşită a prevederilor art. 453-454 din C. proc. civ., se reţin următoarele.

Pentru ca instanţa să poată aplica prevederile art. 454 C. proc. civ., cu privire la posibilitatea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă acesta a recunoscut pretenţiile reclamantei încă de la primul termen de judecată, una dintre condiţiile necesare este ca pârâtul să fi fost pus în întârziere sau să fie de drept în întârziere, înainte de sesizarea instanţei. Recurenta nu a mai făcut nicio solicitare cu privire la stadiul soluţionării contestaţiei, neexistând premisele vreunui act ce ar putea fi considerat punere în întârziere, potrivit prevederilor art. 1522 alin. (5) C. civ. Prin sentinţa civilă nr. 252/12.10.2015, Curtea de Apel Timişoara a dispus în mod corect neacordarea cheltuielilor de judecată, reţinând pe de-o parte faptul că, nu sunt aplicabile prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât pârâta nu a pierdut procesul, astfel încât să poată fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, instanţa a mai reţinut şi faptul că nu există un temei legal în baza căruia pârâta să fie obligată la comunicarea hotărârii, a cărei pronunţare reclamanta o solicita prin cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 252 din 12 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2018.