Invalidity of EU rural aid recovery based on artificial eligibility conditions lacking proven dominant influence and subjective fraud intent

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul actiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu fosta Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.05.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3082 din 13 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

A fost anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x.

3. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, s-a susţinut de către recurentă că instanţa de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005 şi nr. 2988/1995, neanalizând toate aspectele invocate de autoritate, înţelegând a se raporta la considerentele Hotărârii pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-343/12, în mod neîntemeiat, apreciind că prin această hotărâre Curtea a dat o interpretare obligatorie pentru toate ţările Uniunii Europene, a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, în opinia recurentei, faptul că hotărârea nu are caracter obligatoriu rezultând din art. 30 al acesteia.

Au fost invocate hotărârea din 21 iulie 2005 pronunţată în cauza C-515/03, Rec., p. I-7355, punctul 39 şi hotărârea din 14 decembrie 2000 pronunţată în cauza C-110/99, Rec., p. I-11569, punctul 54, ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

S-a apreciat de către recurenta - pârâtă că este neîntemeiată reţinerea instanţei de fond în sensul că nu este îndeplinită condiţia elementului obiectiv întrucât a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor, întrucât instanţa nu se poate exprima cu privire la toate cele trei proiecte depuse în cadrul FEADR, acestea formând obiectul unor acţiuni distincte aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv al Curţii de Apel Braşov.

A mai fost criticată şi reţinerea judecătorului fondului cu privire la neîndeplinirea elementului obiectiv, aspect analizat tot prin prisma Hotărârii pronunţată de CJUE în cauza C-343/12, în opinia recurentei, din actele depuse la dosar, rezultând că S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.A. au fost înfiinţate artificial, acţionarii unici şi administratorii acestora fiind numiţi formal în cadrul societăţilor, singurul beneficiar real al proiectelor de finanţare prin programul FEADR fiind S.C. C. S.A., care coordonează activitatea desfăşurată de cele două societăţi, poziţie prin care şi-a propus să realizeze investiţii similare prin fracţionarea investiţiei totale, astfel încât la finalizarea investiţiilor acestea pot funcţiona eficient numai ca o singură entitate.

Cu privire la reţinerea primei instanţe referitoare la neîndeplinirea elementului subiectiv, întrucât niciunul dintre cei trei beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obţinerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR, s-a considerat că aceasta este neîntemeiată, prin raportare la definiţia elementelor subiective, prin prisma Hotărârii pronunţată de CJUE în cauza C-343/12, a Notei directoare pentru Auditori nr. 22/10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă şi transmisă instituţiei pârâte, a Ghidului solicitantului aferent Măsurii 312, precum şi a art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/27.01.2011, prevederi cu privire la care susţine recurenta că nu au fost analizate de instanţă.

În acest sens, s-a susţinut că atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, iar nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu constituie un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de autoritatea contractantă, cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare a neregulilor rezultă neregulile constatate din verificările ulterioare.

De asemenea, s-a invocat neanalizarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 18 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 referitor la reducerile şi excluderile în cazul nerespectării criteriilor de eligibilitate a angajamentelor şi obligaţiilor conexe, precum şi nereţinerea de către instanţă a obligaţiei recurentei cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale, care rezidă din prevederile art. 5 alin. (1) din Regulamentul menţionat.

Cu privire la acest aspect, au fost invocate prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) lit. c) şi d), art. 26 alin. (2) din Regulamentul nr. 65/2011, art. 17 (4) din Anexa I la contractul de finanţare, art. 2 (1) şi art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 şi art. 4 din Regulamentul 2988/95, din enunţarea cărora rezultă, în opinia recurentei, că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a unei nereguli şi utilizarea necorespunzătoare a banilor acordaţi atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora, obligaţia de recuperare a sumelor intervenind automat, la constatarea neregulilor, fără a fi necesară dovedirea vreunui prejudiciu.

În fine, a considerat recurenta - pârâtă că a acţionat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligaţiilor ce îi revin potrivit dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte administrarea de fonduri europene, emiterea procesului-verbal contestat, fiind consecinţa conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanţare, iar nu consecinţa voinţei unilaterale a agenţiei, instanţa de fond ignorând atât prevederile legale invocate de către acesta, cât şi situaţia de fapt.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata - reclamantă s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

S-a invocat de intimata - reclamantă excepţia nulităţii recursului faţă de nemotivarea acestuia, în raport cu motivul de nelegalitate invocat şi dezvoltarea acestuia.

Pe fond, s-a apreciat, în esenţă, că prima instanţă a constatat, în mod corect, că pârâta a făcut numai un examen superficial al modului în care societatea şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de finanţare şi că a întocmit, în mod nelegal, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, obligând-o la restituirea sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 septembrie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 3082 din 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal încheiere prin care Completul de filtru constatat netemeinicia excepţiei nulităţii recursului invocată de către intimata - reclamantă prin întâmpinare.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării şi la prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat, în contradictoriu cu fosta Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.05.2014.

Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, şi S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanţare nr. x pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală, în vederea finanţării proiectului "Achiziţii utilaje pentru prestări servicii de către S.C. A. S.R.L. în localitatea Naipu, comuna Ghimpati, judeţul Giurgiu".

Cuantumul finanţării nerambursabile acordate a fost de 362.553,52 RON, din care 80% contribuţie din fondurile Uniunii Europene şi 20% contribuţie publică naţională de la bugetul de stat. Perioada de implementare a proiectului a fost cuprinsă între iulie- decembrie 2011, în prezent proiectul fiind finalizat, iar ultima plată a fost efectuată la data de 30 decembrie 2011.

În urma controlului documentar efectuat, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit-CRPDRP 3 Sud Muntenia a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.05.2014, în cuprinsul căruia a reţinut în esenţă că "S.C. C. S.A. a creat condiţii artificiale de eligibilitate, în vederea obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul Măsurii 312, respectiv cele două societăţi beneficiare ale finanţării FEADR (SC B. S.R.L. şi S.C. A. SRL) au fost create artificial, acţionarii unici şi administratorii acestora fiind numiţi formal în cadrul societăţilor, singurul beneficiar real al proiectelor finanţate fiind S.C. C. S.A., care coordonează activitatea desfăşurată de cele două societăţi, poziţie prin care şi-a propus să realizeze investiţii similare, prin fracţionarea investiţiei totale, astfel încât la finalizarea investiţiilor acestea pot funcţiona eficient ca o singură entitate".

Astfel, echipa de control a constatat mai multe "elemente comune între cele două societăţi beneficiare de finanţare FEADR", S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., respectiv: denumiri asemănătoare; adrese apropiate ale sediilor; acelaşi proprietar cu care au fost încheiate contracte de locaţiune pentru amplasamentul investiţiei (SC C. SA); acelaşi contabil; faptul că S.C. C. S.A. se regăseşte ca unic client pentru S.C. A. S.R.L. şi client preponderent pentru S.C. B. S.R.L.; faptul că plătitorul utilajelor şi echipamentelor achiziţionate prin programul FEADR de către cele două societăţi este S.C. C. S.A., care a alimentat conturile bancare ale celor două societăţi la momentul achitării facturilor; comisiile de evaluare şi atribuire a ofertelor cuprinde aceiaşi membri, doar preşedintele fiind diferit; marea majoritate a salariaţilor care figurează în prezent la cele două societăţi beneficiare au fost încadraţi anterior la S.C. C. S.A.,

Instanţa de fond a reţinut în speţă incidenţa jurisprudenţei CJUE în cauza C-434/12 referitoare la interpretarea Regulamentului UE nr. 65/2011 din 27.01.2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005, respectiv art. 4 alin. (8) potrivit căruia:

"fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor" .

Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva, CJUE a statuat că:

"1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare".

Schema de ajutor de minimis urmăreşte realizarea unui obiectiv general, ce vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale (conform fişei tehnice a Măsurii 312), a unor obiective specifice, respectiv crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi; precum şi a unor obiective operaţionale, respectiv crearea de micro-întreprinderi; dezvoltarea celor existente în sectorul agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

În esenţă recurenta susţine că cele două companii, S.C. B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. operează în cadrul unui grup economic controlat de S.C. C. S.A. care, ar fi creat condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul măsurii 312.

Conform art. 44 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii:

"(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi:

a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

(2) Se prezumă că nu există o influenţă dominantă dacă investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42 nu sunt implicaţi direct sau indirect în conducerea întreprinderii respective, fără ca drepturile pe care le deţin în calitatea lor de acţionar sau asociat să fie prejudiciate.

(3) Sunt considerate întreprinderi legate şi întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1), prin intermediul uneia ori mai multor întreprinderi sau prin oricare dintre investitorii prevăzuţi la alin. (3) al art. 42.

(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

(5) O piaţă adiacentă, în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză".

În speţă însă, nu poate fi reţinută incidenţa art. 44 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004 numai pentru că cele două entităţi au acelaşi domeniu de activitate cu coduri CAEN pentru că, chiar textul de lege, prevede că două entităţi sunt întreprinderi legate dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte a activităţii pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe piaţa adiacentă dar şi cu condiţia dovedirii raporturilor descrise la art. 44 alin. (1)-(3).

Or, în cauză, recurenta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 44 alin. (1)-(3) pentru a putea considera că cele două entităţi sunt "întreprinderi legate".

Decizia CJUE invocată de către judecătorul fondului nu are valoare absolută, insă din verificarea sentinţei primei instanţe rezultă cu claritate faptul că judecătorul fondului a făcut o analiză a elementelor subiective şi obiective ale speţei urmărind atingerea sau nu a obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii din Regulamentul nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Astfel, împrejurarea că utilajele achiziţionate prin proiect (combină, heder păioase, stâlp de iluminat cu panouri fotovoltaice) există în materialitatea lor şi sunt folosite conform destinaţiei asumate prin proiect, intăreşte concluzia că proiectul a fost implementat.

În aceste condiţii, se desprinde ideea că recurenta AFIR a speculat excesiv legătura identificată intre angajaţii reclamantei şi cei ai S.C. C. S.A. precum şi raporturile contractuale dintre cele două societăţi, adoptând o soluţie administrativă neconformă cu principiile care se degajă din regulamentele invocate şi jurisprudenţa CJUE aferentă.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - reclamantă, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii în, urmând a o încuviinţa.

6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate

Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 3082 din 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul apărător către intimata reclamantă şi taxa judiciară de timbru in cuantum de 2034 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2017.